Ion Caramitru s-a stins din viață anul trecut, pe 5 septembrie. Chiar dacă timpul trece, fiul lui Ion Caramitru este distrus de durere și nu înțelege de unde a luat tatăl său infecția care i-a adus sfârșitul.
Sătămâna trecută, în cursul zilei de miercuri, 6 iunie 2023, a murit la vârsta de 74 de ani Victor Ionescu, unul dintre crainicii TVR din decembrie 1989. Marius Mioc ne oferă o înregistrare video de atunci:
În noul număr al revistei Evenimentul Istoric din 2023, cititorii pot descoperi amănunte neștiute despre Revoluția din 1989. Sunt scoase la iveală întâmplări ale căror protagoniști au fost oameni cu greutate: Ion Iliescu, Victor Athanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Sergiu Nicolaescu și Ion Caramitru.
Blândul și bunul Părinte Emanuel Ganciu, cunoscut generației Pieței Universității 1990 pentru implicarea sa duhovnicească în susținerea tuturor cauzelor românești, a plecat spre brațele Domnului.
Am comentat deja o parte dintre documentele recent desecretizate de SRI, care cuprind informările trimise Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”:
În 16 decembrie 1994 (la 5 ani de la revoluție) a avut loc audierea președintelui Ion Iliescu la această comisie. Prezint acum înregistrarea video aproape întreagă a audierii domnului Ion Iliescu la respectiva comisie.
Pe 28 decembrie 1989, în apropierea comunei Vișina (județul Dâmbovița), șapte oameni - șase români și un englez, fotograful Ian Parry, mureau într-un accident aviatic, fiind printre ultimele victime ale evenimentelor din acel an.
Despre „teroristii” din decembrie '89, care trageau din toate pozitiile, s-ar fi putut afla mai multe, in 33 de ani, daca cineva ar fi anchetat cu adevarat un moment despre care nu se vorbeste deloc
Despre Revoluția din 1989 cu colonel în rezervă Radu Tinu, fost adjunct al Securității Timiș în decembrie 1989.
Știrea execuției sumare chiar în seara de Crăciun a lăsat un gust amar și participanților la evenimentele din decembrie 1989. Nu pentru aceasta ieșisem în stradă. Pentru ca regia să fie completă, după transmiterea mascaradei, tirul "teroriștilor" a amuțit.
Voi ați descoperit libertatea în moarte, dar nu în moartea ca moarte, ci în moartea ca jertfă. Așa a fost la început: Jertfa, nu moartea! „Mielul e înjunghiat de la întemeierea lumii”
S’ar pune problema: "Constituie moartea lor o jertfa, sau nu?”. Dupa parerea mea, da. Jertfa este o daruire care insoteste o renuntare. Acestea sunt cele doua elemente ale unei jertfe.
Masacrul KGB/GRU din Drumul Taberei. Martorul civil de la asasinarea Grupului Trosca vorbește în exclusivitate cu reporterii Cristian Botez și Victor Roncea
Lt. Soldea Ștefan intrând în biroul comandantului USLA a surprins o convorbire între lt.col. Trosca și col. Bliorț și a reținut: lt.col. Trosca a spus: "…Ăștia pe mine mă caută …”, iar colonelul Bliorț ar fi replicat "poate nu ne omoară și ne judecă …”
Cronologia evenimentelor din decembrie 1989. Pe 24 decembrie 1989, noua putere instaurată la București decide uciderea cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Conform istoricului Alex Mihai Stoenescu, inițiativa i-a aparținut lui Silviu Brucan, secondat de Gelu Voican Voiculescu.
Părintele Justin Pârvu: „În urmă sunt însă martirii de la Timișoara, martirii revoluției, pe care acum calcă în picioare. Jertfa lor îi mai ustură.”
Focul a încetat din nou și s-a așternut o liniște de moarte. Ascultam cu încordare să surprind un semn de viață al tânărului rănit care se stingea singur la doi pași de mine. La un moment dat, în tăcerea ireala a nopții am auzit vocea slabă a tânărului care... cânta. Cântecul lui de lebădă m-a răscolit și mi s-a întipărit definitiv în minte.
Și a fost Decembrie 1989...
In toiul noptii dinspre 22 spre 23 Decembrie 1989, 126 de studenti ai Academiei Tehnice Militare, imbarcati in sase autobuze, erau trimisi sa apere Ministerul Apararii Nationale, situat pe atunci pe Soseaua Drumul Taberei. Martori la eveniment
Serviciul Român de Informații a desecretizat și publicat pe saitul propriu (linc) documentele despre decembrie 1989 pe care le-a trimis fostei Comisii Senatoriale Decembrie 1989.
Ion Caramitru a murit la fel cum va muri și Ion Iliescu - luând cu el în mormânt (sau, posibil, în cazul numărul doi, în cenușa de la crematoriu) din secretele implicării puterilor străine, în special a serviciilor speciale sovietice, în lovitura de stat din decembrie 1989, din România.
O veste cumplită a zburătăcit în incinta Televiziunii, în care mă aflam împreună cu grupul meu: Armata a deschis focul în Piața Palatului! Vestea țâșnește ca un gheizer iar primele întrebări curg șuvoi. Împotriva cui? Cine a tras? Ordinul de la cine a pornit?
vestit de-o stea veni Hristos / trimis de Tatăl / Bunul / și ăi irozi să’L piardă vrură / și prunci / în mări de sânge înecară
Scriu această epistolă dintr-un imbold lăuntric de a vorbi despre Gheronda Porfirie. Am trăit atâtea întâmplări timp de 14 ani alături de el, eu fiind unul dintre medicii săi, și simt că nu trebuie să ascund de frații mei tot ceea ce am trăit alături de el.
„În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă”
La sfârșitul lui 1989, regimurile comuniste au căzut unul după altul, potrivit Principiului Dominoului. Și înțelegerilor din Malta.
Am sentimentul că timpul a încremenit atunci, în zilele acelui tulburător decembrie. Am senzația că acel iureș, acele emoții, acele trăiri, spaime, speranțe, furie, revoltă, că toate acele zile și nopți, că tot acel aer străpuns de gloanțe
În prima zi a lunii decembrie 1989, cu o zi înaintea întâlnirii cu președintele american George Herbert Walter Bush de la Malta, liderul sovietic Mihail Sergheevici Gorbaciov a avut o convorbire de 76 de minute cu Papa Ioan Paul al II-lea
Se împlinesc, astăzi, 33 de ani, o cifră biblică, de când trupurile a 43 de timișoreni, uciși cu sânge rece, în lupta pe viață și pe moarte cu un sistem tiranic, erau duse la București, arse la crematoriul Cenușa
Pe 20 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu se întorcea din ultima sa vizită ca șef al statului Român și ținea un discurs televizat despre evenimentele din zilele precedente, de la Timișoara
„20 decembrie 1989: ziua în care Timișoara a devenit oraș liber! Dimineață muncitorii și-au părăsit locurile de muncă și, împreună cu alte zeci de mii de timișoreni, au pornit în coloane prin oraș, până au ajuns în...
În 20 Decembrie aniversăm „Timișoara, primul oraș liber de comunism” sub credința de atunci - „COMUNISMUL S-A NĂSCUT PE NEVA ȘI-A MURIT PE BEGA!” - și „eliberarea a 987 de arestați, din zilele Revoluției”. Tot atunci s-a Ridicat și Lugojul. N-am cedat!
„În Timișoara românii continuă să plătească jertfă de sânge, împușcați de forțele de represiune. Mii de timișoreni sunt arestați și bătuți cu sălbăticie de către forțele de miliție și securitate. Partidul comunist român își trimite oficialii în...
Pe peronul metroului, la Republica, Mocanu, șeful PCR la Energomontaj, ne-a strâns mai aproape și șoptit, ne-a spus, după ce ne-a zis „sper că nu e unul dintre noi de la… ochi albaștri”, că, citez, „Fraților, e groasă! Se dărâmă șandramaua!”. Asta, pe 18 decembrie 1989, la București.
Toata piata era plina de trupe de militie si garzi patriotice, comandate de civili in scurte de piele gri-petrol, cu automate de gat, care se rasteau la oamenii ce nu grabeau pasul si priveau cu nedisimulata satisfactie urmele luptelor. Se decretase stare de necesitate si timisorenii nu mai aveau sa circule pe strada in grupuri.
Vă prezentăm înregistrarea teleconferinței din 17 decembrie 1989, în care Nicolae Ceaușescu încearcă să „restabilească ordinea” la Timișoara.
Indiferent ce se spune despre decembrie 1989, noi, timisorenii, am simtit-o in sufletul nostru ca o Revolutie. Anticomunista. Ca pe o puternica dorinta de schimbare.
17 decembrie 1989. Românii încep să cadă sub gloanțele celor trimiși să-i reducă la tăcere. Astăzi, povestea morții lui Radian Belici, care în 1989 avea 32 de ani, era pompier și avea un copil. Ucigașii i-au retezat viitorul cu o rafală de mitralieră, refuzându-i până și înmormântarea creștinească.
Revoluție sau lovitură de stat? Nu știm oficial nici azi, după 33 de ani. Au ieșit cu mâinile și piepturile goale și au rămas în picioare chiar și în mormintele reci. Mulți. Nu le știe nimeni numărul cu adevărat.
„La Timișoara/ sângele morților/ nu mai are nevoie/ de lumină, de căldură, de/ pâine, biata/ România tace/ și luptă, și în urma/ ei Dumnezeu își deschide/ o venă și primește/ sângele morților.
