Acum 100 de ani, în data de 13 decembrie 1923, se năștea în Șcheii Brașovului Niculae Purcărea, fiul lui Niculae și al Mariei.
Acum câțiva ani am transcris câteva conferințe ale Părintelui Teofil. Ele au văzut lumina tiparului, într-o carte îngrijită de Părintele Profesor Ovidiu Moceanu. Printre ele este o conferință din 29 octombrie (!) 1998, fix cu 11 ani înainte de plecarea la Domnul a Părintelui.
O echipă de arheologi a descoperit ceva incredibil care a stat ascuns mai bine de 2.000 de ani în Ierusalim. Un proiect de excavare a scos la iveală treptele unui sit istoric biblic unde Iisus a vindecat un om care era orb din naștere, a relatat Breitbart.
Există inclusiv creștini care cred că astrologia (pretinsă știință prin care s-ar putea prezice destinele oamenilor și ale popoarelor după poziția și mersul aștrilor) n-ar avea nimic incompatibil cu învățătura lor de credință.
Un copil întreba un bătrân! În fața bisericii de lemn. Copilul doar ce ieșise din curtea bisericii, veche de ani.
Bătrânul îl mângăie ușor pe cap, cu palma brazdată de muncă.
În Duminica a V-a după Paști, fiind numită și Duminica Samarinencei, Biserica Ortodoxă face pomenirea femeii samarinence. Cine este această anonimă contemporană cu Mântuitorul, ca din sutele de mii de contemporane anonime, să fie amintită în Evanghelie?
Tot mai mulți oameni se întreabă dacă în zilele noastre, mai este posibilă mântuirea sufletului? Dacă scopul vieții creștine mai este dobândirea Sfântului Duh? Dacă omenirea mai are în vedere respectarea poruncilor dumnezeiești? Și ce ar trebui să facă un om pentru mântuirea sufletului?
Cel mai folosit sofism, că argument nu e nicidecum, împotriva Bisericii și a preoților e acela că Iisus a mers pe măgar. Și că popii au mașini de lux.
Perdeaua de întuneric, grea, neagra că smoala și mai ales densă. Densă, că un covor greu de pământ umed aruncat peste un sicriu sau un sac negru de plastic. Atât de dens, încât nu se mai aud nici bulgarii de pământ care pică pe el.
Încredințează Mântuitorul că toate sunt cu putință celui care crede și prea bine o constatăm în toate Sfintele Scrieri și, nu odată, chiar în viața de toate zilele.
