La începutul anului 1881, în ziua de 9 februarie, Dostoievski moare pe neașteptate, în vârstă de 60 de ani. O hemoragie puternică și subită l-a trântit la pat pentru câteva zile. Simțea că moare; a chemat-o pe Ana Grigorievna, i-a spus să deschidă la întâmplare Sfânta Evanghelie, Biblia lui de care nu se despărțise nici în acea epocă de goană
Prin familie, numele Domnului poate fi sfințit pe pământ așa cum în cer o fac îngerii și serafimii și numeroase tablouri celebre o imortalizează întru sublim.
Vrem să știm ce-i pocăința? Să revenim mereu la istorisirea cu fiul care era pierdut și s-a întors la Tatăl, să recitim, iară și iară, nu numai cu ochii și cu buzele, ci mai ales cu inima, cu o inimă smerită și sinceră, această minunată pildă a Mântuitorului Iisus Hristos, adevărată Evanghelie în Evanghelie
Așadar să înțelegem neputințele și încercările semenilor noștri, să iertăm mai mult și să iubim mai mult, pentru a ne împărtăși de cuvântul hristic, care spune că celui care iubește mult i se iartă mult. Pocăința a oprit jertfa sângeroasă, aducând jertfa conștiinței.
În parabola așezată de Luca în miezul evangheliei sale ambii frați traversează o criză de identitate. Niciunul dintre ei nu înțelege cine este cu adevărat.
