Am cugetat îndelung înainte de a așterne în scris aceste rânduri, la Sărbătoarea binecuvântată a Nașterii Domnului. Oare la ce bun să mai scriem, câtă vreme până și cele scrise par să se fi molipsit de o necruțătoare vremelnicie?
Așa au procedat creștinii întotdeauna în vremuri de restriște: Preoții au îndemnat poporul la post și la rugăciune, aducând cât mai des cu putință jertfa euharistică a Sfintei Liturghii cu încredințarea că doar această Ofrandă nesângeroasă este singura jerftă bineplăcută Lui prin care putem dobândi iertarea păcatelor și mila Sa cerească.
„Cu lejeritate uimitoare sunt deversate în spațiul sau mediul public toate vulgaritățile, care dintr-odată par absolut necesare pentru a atinge cota maximă de rating sau de vizualizări.”
În scrisoarea pastorală de Crăciun, publicată miercuri, 18 decembrie, intitulată „Nașterea Domnului, adevărata reînnoire a omului”, Episcopul Ignatie al Hușilor explică adevăratul sens al Crăciunului: prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, omul este chemat la redobândirea demnității sale edenice.
