ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Oxigenul Hiperbar în terapia sindromului post-COVID-19

După cum sugerează numeroase articole științifice și studii clinice, oxigenul hiperbar este cel mai bun mijloc pentru tratarea sechelelor post-COVID, dintre care multe sunt ameliorate la scurt scurt de la inițierea terapiei. Din acest motiv, terapia este deja considerată „standardul de aur” în tratarea sindromului post-COVID, deoarece crește de 25-30 ori oxigenarea sângelui, declanșează sau intensifică substanțial procesele regenerative, impulsionează angiogeneza, reface și îmbunătățește funcția mitocrondrială, are efect antiinflamator, mobilizează celulele stem, combate sindromul de oboseală cronică. Din aceste motive, este vital ca terapia să poată fi accesată imediat după recuperarea din boală, pentru prevenirea sau depășirea sindromului post-COVID.

Citiți și BBC: Long Covid: 'Hyperbaric chamber treatment transformed my life' 

Efectele pozitive ale oxigenului hiperbar în tratarea COVID-19 și a sindromului post-COVID-19 au fost intuite încă din primul an al pandemiei. În prezent, numai în America și Europa sunt în desfășurare 14 studii clinice care examinează beneficiile acestei terapii, două dintre ele încheiate deja [1]. La acestea se adaugă un număr semnificativ de alte articole și studii care dovedesc că oxigenul hiperbar este poate cel mai bun mijloc pentru tratarea sechelelor post-COVID, dintre care multe sunt ameliorate în timp extrem de scurt de la inițierea terapiei. În cele ce urmează, vom prezenta doar câteva dintre argumentele pentru care oxigenul hiperbar poate fi considerat, după cum se subliniază în unele studii, gold standard în tratarea sindromului post-COVID-19 și chiar a bolii în sine.

COVID-19 nu este o boală care se manifestă doar pe parcursul infecției cu virusul SARS-Cov-2 și nici numai pe parcursul spitalizării, ci și mult după acestea de-a lungul a câteva luni, cu sechele ce pot dura câțiva ani. Sunt și cazuri în care, de pildă, fibroza pulmonară va afecta respirația pe parcursul întregii vieți. Așadar, persistența afecțiunii în timp nu este încă cunoscută complet și diferă foarte mult de la un bolnav la altul și în funcție de forma moderată sau severă pe care a cunoscut-o acesta. Simptomele post-COVID pot fi foarte serioase, de la afectarea plămânilor, a inimii, a creierului, a rinichilor, până la perturbarea funcționării stomacului, a microbismului și a sistemului nervos. Cele mai comune rămân scăderea capacității pulmonare, oboseala excesivă, durerile de cap, afectarea capacității cognitive, depresia și insomnia.

Afecțiunile pulmonare

Plămânul este organul cel mai afectat de COVID-19. Se constată o distrugere difuză a epiteliului alveolar, afectarea capilarelor, formarea membranei hialine, proliferarea fibroasă a septului alveolar și consolidarea pulmonară [2] [3]. Studiile demonstrează că pacienții recuperați din pneumonia indusă de COVID-19 pot rămâne cu plămânii deteriorați pe durata a luni și chiar ani de zile [4] [5]. Desigur, leziunile epiteliale difuze și congestia căilor respiratorii care urmează COVID-ului depind de severitatea bolii [6]. În formele foarte severe de pneumonie COVID-19, este foarte probabilă manifestarea fibrozei pulmonare în condițiile în care nu se urmează tratamentul post-spitalizare adecvat. În fibroza pulmonară, plămânul va rămâne afectat pe întreaga durată a vieții. Așa de răspândită este afecțiunea pulmonară dezvoltată în urma COVID-19, încât peste 90% dintre cei care au suferit o formă mai severă, potrivit mai multor studii, rămân după externare cu o boală pulmonară reziduală [7] [8].

Impactul neurologic și neuropsihiatric al COVID-19 [9]

Există deja mii de studii privind efectele neurologice și neuropsihiatrice ale COVID-ului, acute [10] și de lungă durată [11]. În acest context a fost definit și un sindrom neurologic post-COVID-19 (PCNS) [12] [13] [14]. Impactul neuropsihologic al acestei afecțiuni este asociat, în general, cu depresii severe, anxietăți, probleme cu somnul [15], dar și Sindrom Posttraumatic [16], manifestat prin dureri de cap, stare de epuizare, anosmie [17]. În China, de pildă, studiile constată că până la 96.2% din persoanele care au suferit de COVID au avut Simptome de Stres Posttraumatic.

Studiile mai constată probleme cognitive pe scurtă și lungă durată. De pildă, în studiul realizat de R. Méndez și colegii se arată că în grupul „supraviețuitorilor COVID-19 cercetat, afectarea memoriei verbale imediate și a învățării a fost de 38%, întârzierile de memorie verbală au fost de 11,8%, fluența verbală (34,6%) și memoria de lucru (funcția executivă) (6,1%), respectiv. Mai mult, 58,7% dintre pacienți au avut insuficiență neurocognitivă în cel puțin una dintre funcții. Ratele de screening pozitiv pentru anxietate, depresie și tulburare de stres posttraumatic au fost de 29,6%, 26,8% și respectiv 25,1%. În plus, 39,1% dintre pacienți prezentau morbiditate psihiatrică.” [18] Există o mulțime de studii care documentează apariția primului sindrom psihotic la persoane care au suferit de COVID-19 [19] [20] [21] [22].

Cel mai important studiu privind efectele psihiatrice ale infecției cu SARS-Cov-2 este cel publicat în acest an de către Taquet M. și colegii în The Lancet Psychiatry. Analiza a avut în vedere peste 81 milioane de persoane din USA, dintre care 236.379 au fost diagnosticate cu COVID-19. În urma comparației, a rezultat că, la 6 luni de la boală, au fost diagnosticate nu mai puțin de 14 afecțiuni neurologice și psihiatrice. Incidența bolilor psihice provocate de COVID-19 la șase luni de la boală s-a ridicat la 33.62% din întregul grup și la 46.42% din totalul celor care au trecut prin Terapie Intensivă. Procentele, în funcție de sechelele dobândite, pentru întregul grup de 236.369 de persoane diagnosticate cu toate formele de COVID, de la asimptomatici până la formă severă, au fost următoarele: 0,56% respectiv 2,66% cu hemoragie craniană,  2,10% respectiv 6,92% cu accident ischemic, 0,11% respectiv 0,26% cu Parkinson, 0,67% respectiv 1,74% cu demență, 17,39% respectiv 19,15% cu tulburări de anxietate, și 1,40% respectiv 2,77% cu tulburări psihotice [23]. 

Mecanismele apariției tulburărilor psihice și neurologice

Desigur, există o mulțime de factori biologici și de mediu care explică apariția acestor tulburări. Mai întâi sunt anomaliile electrolitice, inflamațiile hepatice, afectarea funcției renale, afectarea oxigenării [24], hiperinflamarea [25] și izolarea din motive de sănătate publică. Trebuie însă luată în considerare și reacția imună și autoimună indusă de virus, prin care acesta poate afecta sistemul nervos central și mai ales posibilitatea pe care o are virusul SARS Cov.2 de a trece bariera hematoencefalică și a pătrunde în creier împreună cu celulele imune, provocând o inflamație cerebrală și atrofii corticale [26][27].

Nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere coagulopatia indusă de SARS-CoV-2, care a provocat o mare varietate de forme ale insuficienței organelor. Invazia virală a endoteliului vascular care duce la cascade trombotice și inflamatorii activate în mijlocul unei stări hipercoagulabile poate provoca evenimente cerebrovasculare [28].

Vom încheia însă aici lista efectelor pe care le poate avea asupra sănătății mentale hipoxia caracteristică acestei boli. Chiar și nivele mici de monoxid de carbon pot avea consecințe majore în timp [29]. 

Efectele oxigenului hiperbar

Oxigenul hiperbar acționează atât prin efectele sale primare, cât și prin cele secundare. Cele primare sunt hiperoxia, creșterea presiunii plasmatice a oxigenului până la de 25-30 ori mai mult decât în mod obișnuit. Pe urmă, ca urmare a unui stres oxidativ controlat, are efecte anti-microbiene, mai ales pe anumiți microbi anaerobi, și ca urmare a creșterii eficienței acțiunii leucocitelor [30]. Inhibă formarea de toxine de către anaerobi, crește flexibilitatea celulelor roșii, reduce edemul țesutului, păstrează adenozin trifosfatul intracelular, menține oxigenarea țesuturilor în absența hemoglobinei. În plus, stimulează creșterea fibroblastelor, crește formarea de colagen, promovează o creștere mai rapidă a capilarelor și pune capăt peroxidării lipidelor. Vindecarea rănilor este rezultatul atât al efectelor locale, cât și al celor sistemice [31]. Efectele locale includ un gradient de oxigen abrupt, recrutarea macrofagelor și eliberarea mai multor factori de creștere. Efectele sistemice au ca rezultat mobilizarea celulelor stem și eliberarea din măduva osoasă, în plus față de îmbunătățirea aderării la locul leziunii de către aceste celule. Rezultatele, atât ale efectelor locale, cât și ale celor sistemice, includ neovasculogeneza și formarea de colagen, care promovează vindecarea rănilor. Așadar, oxigenul hiperbar poate ajuta la conservarea țesuturilor ischemice și facilitează răspândirea rapidă și arborizarea noilor capilare [32] [33] [34] [35].

De ce oxigenul hiperbar constituie standardul de aur în tratamentul Sindromului Post-COVID?

1.      Oxigenul hiperbar crește de 25-30 ori oxigenarea sângelui.

Pe parcursul ședinței se constată o creștere de câteva zeci de ori a presiunii plasmatice a oxigenului, chiar și în condițiile unor nivele reduse de hemoglobină. De asemenea, oxigenul hiperbar ajută la transferul oxigenului în cantitate foarte mare de la capilare la mitocondrii în toate țesuturile, lucru esențial în COVID, unde boala în sine presupune o mulțime de tromboze ale vaselor mici.

2.      Oxigenul hiperbar declanșează sau intensifică substanțial procesele regenerative.

Al doilea efect important al oxigenului hiperbar își are originea în așa-zisul paradox hiperoxic-normoxic. Se pare că aceste fluctuații între nivelele ridicate de oxigen și nivelul normal semnalizează mitocondriilor și, în general, celulelor noastre, o stare hipoxică [36]. Acest semnal conduce la creșterea HIF (Factorul inductibil prin hipoxie HIF-1α), care va declanșa o serie de procese biologice regenerative și mecanisme antiinflamatorii [37]. Acest mecanism are efecte pozitive evidente în COVID-19, după cum arată mai multe studii [38] [39].

3.      Oxigenul hiperbar impulsionează substanțial angiogeneza.

Eliberarea de HIF în concentrație mare inițiază o cascadă de evenimente, inclusiv generarea factorului de creștere endotelial vascular (VEGF) și recrutarea celulelor stem, ducând la generarea de noi vase de sânge (angiogeneza). Aceste vase de sânge se vor forma în țesuturile unde fluxul normal de sânge a scăzut. Efectul contribuie semnificativ la vindecarea leziunilor pulmonare și corticale, mai ales acolo unde există ischemii și necroze prin generarea unei vascularizări [40]. Aceste efect este esențial pentru refacerea zonelor din plămân și creier afectate de COVID-19 și depășirea stării de epuizare, a dificultăților de respirație și a problemelor neurologice și psihiatrice. 

4.      Refacerea funcției mitocondriale prin oxigenul hiperbar

Terapia cu oxigen hiperbar, arată studiile, îmbunătățește și reface activitatea mitocondrială scăzută în diferite părți ale corpului nostru, inclusiv în zona leziunilor cerebrale. S-a constatat că COVID-19 provoacă o disfuncție majoră a activității mitocondriale, care duce la o diminuare majoră a energiei celulare [41] [42] [43] [44]. La rândul lui, acest fenomen va determina o proliferare majoră a patogeniilor de orice natură asociate acestei patologii. Avantajele oxigenului hiperbar sunt acelea că numai după câteva ședințe se îmbunătățește substanțial activitatea mitocondriilor [45] [46] [47].

5.      Efectul antiinflamator al oxigenului hiperbar

Mulți pacienți se plâng că în urma COVID-ului au rămas cu puternice stări inflamatorii. Acestea durează luni de zile și pot persista chiar și la un an de la infecție. Inflamația în sine este însă o mare problemă de sănătate a omului modern, căci ea constituie una dintre principalele cauze ale multor probleme de sănătate, între care bolile autoimune și cancerul sunt cele mai importante. Din punct de vedere medical, inflamațiile sunt tratate cu ajutorul medicamentelor antiinflamatorii steroidiene și nesteroidiene, dar și unele și celelalte au efecte adverse importante pentru sănătate. În acest context, oxigenul hiperbar se dovedește extrem de util. Studiile arată că exact citokinele care însoțesc inflamația, mai ales în cazul COVID-ului [48], sunt inhibate de către această terapie [49] a cărei efecte adverse sunt minore. Într-adevăr, oxigenul hiperbar inhibă atât interleukina 6 (IL-6) și factorul de necroză tumorală (TNF-α) [50], cât și interleukina IL-1β [51], ale căror nivele cresc în COVID-19.

Și prin acest mecanism de inhibiție a  interleukinei 6, oxigenul hiperbar va contribui la combaterea fibrozei pulmonare, cunoscut fiind că fenomenul este accelerat de creșterea acestei citokine proinflamatorii [52].

6.      Oxigenul hiperbar induce mobilizarea celulelor stem

Poate că unul dintre cele mai impresionante efecte ale acestei terapii este mobilizarea celulelor stem de la măduva osoasă, intensificând fluxul sanguin în toate țesuturile organismului [53] [54] [55]. Numărul acestor celule stem circulante în urma oxigenului hiperbar crește între 3 și 8 ori [56]. Cel mai important lucru este însă faptul că aceste celule sunt direcționate către țesuturile care au suferit leziuni și emit semnale de regenerare. Mai mult, oxigenul hiperbar ajută la diferențierea acestor celule pentru a fi folosite de diverse tipuri de țesuturi, cardiace, pulmonare, nervoase [57], ducând astfel la vindecarea leziunilor produse de COVID-19.

7.      Oxigenul hiperbar combate sindromul de oboseală cronică

Sindromul de oboseală cronică este întâlnit tot mai mult în simptomele post-COVID-19 [58] [59] [60] [61]. Din fericire, se pare că, într-adevăr, prin toate mecanismele pe care le declanșează, oxigenul hiperbar joacă un rol important în combaterea sindromului de oboseală cronică [62] [63] [64].

Integral și Note la ImunoMedica

Un studiu de Virgiliu Gheorghe

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews