Bagajul masiv de dovezi (studii de cercetare comparative și dovezi și rapoarte veridice considerate a fi relevante pentru această analiză) arată că lockdown-urile legate de COVID-19, politicile de izolare, închiderea școlilor și obligativitatea purtării măștilor nu au fost eficiente în împiedicarea transmiterii sau în reducerea numărului de decese, scrie analistul Paul Elias Alexander pentru Brownstone Institute.

Aceste politici restrictive au fost ineficiente și s-au dovedit a fi eșecuri devastatoare, cauzând un rău imens, în special în cazul celor mai săraci și vulnerabili din societate.

Aproape toate guvernele au încercat să impună măsuri constrângătoare pentru a controla virusul, dar niciun guvern nu poate spune că a avut succes [aplicând aceste măsuri]. Cercetările arată faptul că obligativitatea purtării măștilor, blocajele și închiderea școlilor nu au avut niciun impact perceptibil asupra răspândirii virusului.

Bendavid a raportat că „în cadrul acestei analize, nu există dovezi potrivit cărora intervenții nonfarmaceutice restrictive («lockdown-urile») să fi contribuit substanțial la diminuarea curbei noilor cazuri în Marea Britanie, Franța, Germania, Iran, Italia, Olanda, Spania sau Statele Unite la începutul anului 2020”. Știm acest lucru de foarte mult timp, dar guvernele continuă să aplice cu zel aceste politici, cu efecte devastatoare asupra oamenilor, efecte a căror remediere probabil că vor dura decenii sau mai mult.

Beneficiile blocajelor și restricțiilor societale au fost total exagerate, iar daunele aduse societăților și copiilor noștri sunt severe:efectele vătămătoare asupra copiilor, boli nediagnosticate care vor duce la o mortalitate excesivă în anii următori, depresie, anxietate, gânduri suicidare în rândul tinerilor noștri,supradoze de droguri și sinucideri din cauza politicilor de lockdown, izolarea apăsătoare din cauza blocajelor, efectele devastatoare asupra psihicului, creșterea abuzurilor domestice și asupra copiilor,abuzurile sexuale asupra copiilor, pierderea locurilor de muncă și distrugerea afacerilor, impactul devastator și numărul masiv de persoane decedate în urma lockdown-urilor, ceea ce va avea un impact grav, uriaș, asupra femeilor și a grupărilor minoritare.

Acum se dorește din nou impunerea de noi lockdown-uri ca răspuns la răspândirea variantei Omicron care, după estimările noastre, va fi probabil infecțioasă, dar nu mai letală.

Cum am ajuns aici?

Știam că nu vom putea eradica niciodată acest virus mutabil prin lockdown-uri și că va deveni probabil endemic ca și în cazul altor coronavirusuri comune de răceală care circulă. Când știam că o abordare în funcție de categoriile de risc și de vârstă este optimă (protecția țintită, așa cum se subliniază în Marea Declarație de la Barrington) și nu politici de tip carte blanche, când aveam dovezi că riscul de deces e de 1.000 de ori mai mic în cazul unui copil față de o persoană în vârstă. Știam despre existența și succesul tratamentelor ambulatorii timpurii în reducerea riscului de spitalizare și de deces la persoanele vulnerabile.

A fost clar de la început că grupurile de lucru, consilierii medicali și factorii de decizie nu au ținut cont de dovezi, nu au fost la curent cu datele științifice, nu au înțeles dovezile, nu au „obținut” dovezi și au fost orbi față de ceea ce spune știința, fiind adesea conduși de propriile lor prejudecăți, atitudini părtinitoare, de propria aroganță și ego. Ei rămân blocați într-o stare de pură neglijență și indolență din punct de vedere academic. Era clar că răspunsul nu a fost unul legat de sănătatea publică. A fost unul politic din prima zi și continuă să fie și astăzi.

Un studiu recent (pre-printare) surprinde efectele catastrofale pe care le au politicile de lockdown asupra unei societăți și distrugerea copiilor noștri analizând modul cum învață copiii (cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 3 ani) și constatând că „copiii născuți în timpul pandemiei prezintă capacități verbale, motrice și cognitive generale semnificativ reduse în comparație cu copiii născuți înainte de pandemie”. Cercetătorii au mai constatat, de asemenea, că „bărbații și copiii din familiile cu o situație socio-economică defavorabilă au fost cei mai afectați. După cum evidențiază rezultatele, chiar și în absența infecției directe cu SARS-CoV-2 și a bolii COVID-19, schimbările în mediu asociate cu pandemia de COVID-19 afectează în mod semnificativ și negativ dezvoltarea sugarilor și copiilor.

Probabil că Donald Luskin de la Wall Street Journal surprinde cel mai bine modificările la care am asistat în mod constant de la începutul acestor măsuri fără fundament științific, precum lockdown-urile și închiderea școlilor: „La șase luni de la izbucnirea pandemiei de Covid-19, SUA au realizat acum două experimente pe scară largă în ceea ce priveste sănătatea publică — în primul rând, în martie și aprilie, blocarea economiei pentru a opri răspândirea virusului și, în al doilea rând, de la jumătatea lunii aprilie, redeschiderea economiei. Rezultatele sunt evidente. Oricât de surprinzătoare ar părea, analiza statistică arată că blocarea economiei nu a limitat răspândirea bolii, iar redeschiderea acesteia nu a declanșat un al doilea val de infectări.”

Centrul pentru Controlul Bolilor din Columbia Britanică (BCCDC) a emis un raport complet, în septembrie 2020, cu privire la impactul închiderii școlilor asupra copiilor și a constatat că „i) copiii reprezintă o mică parte din cazurile diagnosticate cu COVID-19, au o formă de boală mai puțin severă, iar mortalitatea [în rândul lor] este rară; ii) după cum se constată, copiii nu sunt o sursă majoră de transmitere a SARS-CoV-2 în gospodării sau școli, un fapt constatat care a fost constant la nivel global; iii) există diferențe importante între modurile de transmitere a gripei și a SARS-CoV-2. Închiderea școlilor poate fi mai puțin eficientă ca măsură de prevenire a COVID-19; iv) închiderea școlilor poate avea consecințe grave și neprevăzuteasupra copiilor și tinerilor; v) închiderea școlilor cauzează un stres și mai mare în familii, în special pentru femeile care îngrijesc copiii, în timp ce familiile încearcă să creeze un echilibru între îngrijirea copilului și învățarea acasă și cerințele la locul de muncă; vi) violența domestică poate fi în creștere în timpul pandemiei de COVID, în timp ce închiderea școlilor și a centrelor de îngrijire a copiilor îi pot lipsi de siguranță pe copiii expuși riscului de a fi abuzați sau neglijați.”

Zone precum Austria (noiembrie 2021) au reintrat în absurditatea lockdown-urilor, pentru a fi depășite de Australia. Un indiciu al inutilității acestor acțiuni este că sunt efectuate în ciuda unor dovezi științifice clare care arată că în timpul lockdown-urilor anterioare stricte, al închiderii școlilor, obligativității purtării măștilor și restricțiilor sociale suplimentare, numărul de cazuri pozitive a crescut!

Răspunsul de astăzi la pandemie rămâne unul pur politic

Ceea ce prezentăm este tot bagajul de dovezi evidențiate până acum (studii comparative disponibile și dovezi, raportări și dezbateri de nivel înalt științific) privind blocajele, măștile, închiderile de școli și obligativitatea purtării măștilor pentru COVID-19. Nu există dovezi concludente care să susțină afirmațiile potrivit cărora oricare dintre aceste măsuri restrictive a funcționat pentru a reduce transmiterea virală sau decesele. Lockdown-urile au fost ineficiente, închiderea școlilor a fost ineficientă, măștile obligatorii au fost ineficiente, iar măștile [pe care le-a purtat populația generală] au fost și sunt ineficiente și dăunătoare.

La această adresă pot fi consultate toate cele peste 400 de studii care arată că blocajele legate de COVID-19, utilizarea măștilor, închiderea școlilor și obligația purtării măștilor au fost în mare parte ineficiente și au cauzat daune devastatoare.

Prezentăm fragmente din câteva studii:

Studiu: Lockdown-urile „vor distruge de cel puțin șapte ori mai mulți ani de viață” decât să salveze, Watson, 2020

„Un studiu a constatat că ordinul de lockdown „stați în acase” din Statele Unite va „distruge de cel puțin șapte ori mai mulți ani de viață” decât să salveze și că acest număr este „posibil” să fie de peste 90 de ori mai mare... Cercetările arată că cel puțin 16,8% dintre adulții din Statele Unite au suferit „probleme mintale majore din cauza răspunsurilor la Covid-19... Extrapolând aceste cifre, cifrele arată că „anxietatea creată de măsurile la Covid-19 a afectat 42.873.663 de adulți și îi va priva de o medie de 1,3 ani din viață, distrugând astfel 55,7 milioane de ani de viață.”

Un studiu divulgat din interiorul guvernului german avertizează că lockdown-urile ar putea ucide mai mulți oameni decât coronavirusul, Watson, 2020

Ministrul german: Carantinările vor ucide mai mulți oameni decât o face Covid-19

„Lockdown-ul și măsurile luate de guvernele federale și centrale germane pentru a limita răspândirea coronavirusului costă, după câte se pare, mai multe vieți, de exemplu, în cazul pacienților cu cancer, decât al celor efectiv uciși de virus.”

„Încă o jumătate de milion vor muri de tuberculoză.”

Este puțin probabil ca copiii să fie principalii factori de transmitere în pandemia de COVID-19 – O trecere în revistă sistematică, Ludvigsson, 2020

Au fost identificate 700 de lucrări și scrisori științifice și au fost studiate în detaliu 47 de texte complete. Copiii au reprezentat o foarte mică parte din cazurile de COVID-19 și au avut în general contacte sociale cu prieteni sau cu părinții, decât cu persoane în vârstă cu risc de boală severă... Este puțin probabil ca copiii să fie principalii factori ai pandemiei. Deschiderea școlilor și grădinițelor este puțin probabil să aibă un impact asupra ratelor de mortalitate cauzate de COVID-19 la persoanele în vârstă.”

Rămânerea deschise a centrelor de îngrijire a copiilor nu este asociată cu răspândirea COVID-19, constată un studiu Yale, YaleNews, 2020

„Constatările studiilor arată că programele de îngrijire a copiilor care au rămas deschise pe tot parcursul pandemiei nu au contribuit la răspândirea virusului la furnizorii [acestor servicii], ceea ce oferă informații valoroase părinților, factorilor de decizie și furnizorilor deopotrivă.”

Purtarea universală a măștilor scade sau crește răspândirea COVID-19?, Watts up with that? 2020

„O trecere în revistă a unor studii evaluate de colegi arată că purtarea universală a măștilor (spre deosebire de purtarea măștilor în anumite locuri) nu duce la scăderea transmiterii virusurilor respiratorii de la persoanele care poartă măști la persoanele care nu poartă măști.”

Măștile: O trecere atentă în revistă a dovezilor, Alexander, 2021

„În realitate, nu este nerezonabil în acest moment să concluzionăm că măștile chirurgicale și din material textil, așa cum sunt utilizate în prezent, nu au absolut niciun impact asupra controlului transmiterii virusului Covid-19, iar dovezile actuale arată că măștile pot fi de fapt dăunătoare.”

Brownstone Institute 

Traducere de Irina Bazon