ascultă articolul

Când te strigă țăran, ți-o spun în sens de batjocură!
Dacă te numesc fermier (un cuvânt de ocară în lumea satului) înseamnă că te vor arendaș deși tu ești stăpân de pământ și gospodărie!! Nu ar fi oare momentul să-i ceri Statului Român un buletin de identitate profesional ca să știi și tu cum te cheamă și în ce direcție să o apuci?

Uite, așa văd eu rezolvarea dilemei tale:

Notă de fundamentare referitoare la statutul gospodăriei țărănești

1. Propunere de reglementare a fermei și gospodăriei țărănești de familie (2021-2027)

1.1. Etimologie istorică termeni
Etimologie gospodar/gospodină: Țăran cu stare; Stăpân de casă; Capul familiei; Om care posedă o gospodărie; Om care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea gospodăriei sau a unor activități publice; Conducător absolut al țării; Domn; Domnitor, Voievod, Bărbat, Cârmuitor, Conducător, Monarh, Soț, Stăpânitor, Suveran, Vodă; Stăpâna casei;
Etimologie țăran: Cuvântul țăran derivă din cuvântul țară la care s-a adăugat sufixul –an; Țăranul este un om liber; Țăran (sătean) ce locuiește în mediul rural și care are ca ocupație principală agricultura și serviciile conexe (economice, sociale, culturale, spirituale, ecologice).
Etimologie gospodărie țărănească: Spațiul administrativ și spiritual în care familia(restrânsă sau extinsă) trăiește și își desfășoară activitatea spirituală și materială; Bunurile, averea unei case; Bunurile sau averea unei familii; Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă a) unui locuitor, îndeosebi a unui țăran (și a familiei sale); unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor de producție agricolă și de prestări servicii;
1.2. Definiții în sens juridic
1.2.1. Definiție gospodărie
Se consideră gospodărie țărănească de familie, în sensul prezentului ordin, totalitatea membrilor de familie, rudelor sau a altor persoane care locuiesc și se gospodăresc împreună, fără formă de organizare economică, având buget comun, și care, după caz, lucrează împreună terenul sau întrețin animalele, consumă și valorifică în mod comun prin vânzare directă și/sau cu amănuntul produsele agricole primare obținute, precum și cele procesate în gospodărie, respectiv desfășoară diverse activități economice , sociale și/sau ecologice .

1.2.2. Definiție autorizare
Noțiunea de autorizare stipulată in textul Legii 265/2020 are un sens generic și privește în cazul gospodăriei țărănești de familie doar procedura de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor a activităților de obținere și de vânzare directă și/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau non-animală, precum și a activităților de producție, procesare, depozitare, transport și comercializare a produselor alimentare de origine non-animală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din ordinul 111/2008 actualizat.

1.2.3. Definirea funcțiilor gospodăriei țărănești de familie
Dimensiunea economică, socială și ecologică a gospodăriei țărănești de familie gestionată de un țăran/țărancă în calitate de cap de familie - se determină pe baza indicatorului economic social și ecologic (IESE)*, este exprimată în euro și se calculează pe baza veniturilor brute provenite din activitățile** ce derivă din următoarele funcții:
* funcția economică: Gospodărie țărănească cu funcțiile de producție și/sau procesare și/sau vânzare directă;
* funcția socială: Gospodărie țărănească- Punct Gastronomic Local; gospodărie țărănească -centru de prelucrare; gospodărie țărănească cu servicii de catering; gospodărie țărănească pedagogică, gospodărie țărănească agroturistică, gospodărie țărănească de cercetare, gospodărie țărănească de practică, gospodărie țărănească demonstrativă, gospodărie țărănească agroterapeutică, gospodărie țărănească agroculturală, gospodărie țărănească de servicii comunitare, gospodărie țărănească de activități sociale, gospodărie țărănească cu produse din scheme de calitate (tradiționale, etice, locale, montane, DOP, IGP, TSG, ), gospodărie țărănească cu servicii de polenizare, gospodărie țărănească de barter/troc, gospodărie țărănească agro-lingvistică; Gospodării țărănească ce practică servicii de păstorit pensulator/transhumanță;
Serviciile sociale realizate de către gospodăriile țărănești trebuie recunoscute și recompensate de către stat ca servicii sociale publice prin scheme financiare (ex.agrosocioscheme)
Legendă* (servicii cu inregistrare sanitar veterinară)
• funcția ecologică: gospodărie țărănească certificată ecologic, gospodărie țărănească certificată biodinamic, gospodărie țărănească din zone de agromediu, gospodărie țărănească conservatoare de biodiversitate și agrobiodiversitate; gospodărie țărănească cu servicii agroenergetice; gospodărie țărănească cu servicii de biofertilizare/biotratamente boli și dăunători/biotratamente buruieni;
Serviciile ecologice realizate de către fermele și gospodăriile țărănești de familie trebuie recunoscute și recompensate de către stat ca servicii ecosistemice publice prin scheme financiare (ex.agroecoscheme).
* indicator economic social și ecologic (IESE) - reprezintă valoarea standard a producției brute și a serviciilor valorificate conform metodologiei ce va fi definită.
Definiție țăran/țărancă - persoană fizică care are în proprietate o gospodărie agricolă/unitate de procesare în care realizează, singur sau împreună cu membrii familiei sale, producția/procesarea/vânzarea directă agricolă și/sau desfășoară servicii economice, sociale și servicii ecosistemice ecologice ce trebuie recunoscute și recompensate de către societate ca bunuri publice.

1.2.4. Fiscalizarea gospodăriei țărănești de familie
1.2.4.1. Activitățile de procesare (centru de prelucrare, servicii de catering) se fiscalizează pe persoane juridice. Serviciile de catering vor putea fi realizate cu produse din gospodăria țărănească de familie prin asigurarea trasabilității alimentelor (comenzi, abonamente de pe plaforme on line) prin modificarea Ordinului 111 ANSVSA.
1.2.4.2. Activitățile de producție , procesare (Punct Gastronomic local; Servicii de degustare) în vânzare, respectiv activitățile economice (cu excepția serviciilor de catering) , serviciile sociale și ecologice se fiscalizează pe baza declarației unice de la ANAF (Formularul 212) pentru persoane fizice.

1.3. Clasificare și structură funcțională ferme și gospodării țărănești de familie

În funcție de dimensiunea economică, socială și ecologică, fermele și gospodăriile țărănești de familie se clasifică și se definesc după cum urmează:
a) gospodărie țărănească de familie (organizată ca Persoană Fizică) – gospodărie țărănească de familie formată din membri ai aceleiași familii, având dimensiunea economică până la 100.000 euro IESE și 100.000 euro SO; prin membrii aceleiași familii se înțeleg soțul/soția și rudele până la gradul III.
b) fermă de familie (organizată ca Persoană Fizică sau ca structură juridică) - exploatație agricolă aparținând întreprinderii familiale sau persoanei juridice ai cărei asociați sunt exclusiv membri ai aceleiași familii, având dimensiunea economică între 2.000 – 100.000 euro SO; prin membrii aceleiași familii se înțeleg soțul/soția și rudele până la gradul III.
1.4. Modificare legislație
- Inițierea Legii Statutului Țăranului Român prin compensarea economică a cestor funcții în noul PNS: Drepturi juridice și fiscale (scutiri, anulări impozite, credite impozit, etc…) aferente diferitelor tipuri de structuri economice; Definirea și dimensionarea funcțiilor gospodăriei țărănești (funcția economică, socială, ecologică); Intituirea obligației de contribuție la sistemul de pensii si la sistemul de asigurări de sănătate pentru persoanele fizice, ca să aibă drept de pensie la vârsta de pensionare.
- Adoptarea modificărilor referitoare la funcțiile gospodăriei țărănești în legea 145/2014, în legislația sanitar veterinară (ex. Ord 111, etc…);
- Adăugare servicii specific gospodăriei țărănești în Legea 145/2014 privind certificatul de producător;
- Impozitarea pe normă de venit a veniturilor din serviciile gospodăriei țărănești pentru persoanele fizice conform Declarației unice ANAF în legislația referitoare la impozitarea persoanelor fizice pentru servicii;
- Definire statut fiscal, social, cultural al gospodăriei de familie și al țăranului în Legea 37 referitoare la exploatațiile agricole;
- Adaptarea altor acte legislative…
1.5. Structura socio economică a personalului gospodăriei țărănești de familie
• Funcțiile economice preponderente ale țărăncii în gospodăria de familie:
• țăranca se va ocupa de gestiunea financiară a gospodăriei;
• țăranca se va ocupa de gestiunea agro pensiunii;
• țăranca se va ocupa de vânzarea produselor din gospodărie;;
• țăranca se va ocupa parțial de activitățile de procesare, sociale și ecologice din gospodărie;
• Funcțiile economice preponderente ale țăranului în gospodărie:
• țăranul se va ocupa de activitățile de producție materie primă și, parțial, de activitățile de procesare;
• țăranul va participa la schimburile de experiență profesionale;
• țăranul se va ocupa de relațiile cu lumea sindicală agricolă;
• țăranul se va ocupa cu relațiile cu camera agricolă (comunală, județeană, regională, națională);
• țăranul trebuie preia de multe ori responsabilități politice (consilier local, județean sau regional, prefect, deputat, senator, etc…ca în țările vest europene);
• țăranul se va de ocupa de relațiile cu structurile economice în comun ale agricultorilor din zonă (cooperative de procesare, de aprovizionare, de distribuție, cercuri de mașini);
• țăranul se va ocupa de activitățile economico-culturale din fermă sau exterior;
• țăranul se va ocupa de structurile de întrajutorare ale agricultorilor
• Funcțiile economice preponderente ale copiilor, părinților, bunicilor țăranilor în cazul familiilor lărgite:
• tații și bunicii ajută țăranul în gospodărie pe zona de procesare;
• mamele și bunicile ajută țăranca pe zona de procesare, gestiune a vânzării și în special a monitorizării străinilor din fermă (turiști, vecini);
• copiii participă cu bunicii la activitățile din fermă în funcție de vârsta lor (supraveghere animale; gospodărie agro pedagogică);
1.6. Viziunea MADR asupra țăranului și a gospodăriei țărănești de familie în noul PNS

1.6.1. Obiective
O.1. Recunoașterea caracterului multifuncțional istoric (economic, social si ecologic) al gospodăriei țărănești
O.2. Menținerea pe piață a unui număr de 2 000 000 de gospodării țărănești multifuncționale familiale, preponderent în zona de munte și zona colinară care să producă alimente și hrană din scheme de calitate (montan, ecologic, tradițional, local) în noul PNS (2020-2027):
• 1 milion de ferme/gospodării familiale comerciale cu o funcție preponderentă de producție/procesare/vânzare directă din scheme de calitate, preponderent în zona montană și colinară;
• 1 milion de gospodării familiale comerciale cu o funcție preponderentă socială și ecologică și cu producție/procesare/vânzare directă din scheme de calitate, preponderent în zona montană și colinară; Este esențială fixarea unei ținte minimale structurale de 1 milion de ferme comerciale măsurabile prin indicatori de performanță economică , social și ecologică (IESE) care să scoată din zona de economie în zona alba un sector economic aflat în zona gri și care să permită în același timp atragerea din diaspora europeană a minim 2 milioane de români care să-și poată rentabiliza gospodăria părintească.

1.6.2. Asumarea de către ferma/gospodăria țărănească de familie a țintelor Noului Pact European Green Deal (Strategia Farm to Fork; strategia pentru biodiversitate; strategia anticancer);
* Asigurarea de către fermele/gospodăriile de familie a funcției de adaptare la noile provocări impuse de strategia europeană pentru biodiversitate prin servicii ecosistemice de conservare, menținere, promovare, multiplicare de specii și cultivare de populații locale vegetale, pretabile pentru sistemele de agricultură ecologică, rezistente la secetă, la atac de boli și dăunători și la alți factori de stres, pentru prevenirea fenomenelor de deșertificare și pentru conservarea biodiversității/agrobiodiverității; conservarea, promovarea, cultivarea speciilor și cultivarurilor populațiilor locale vegetale; servicii de înmulțire a speciilor, soiurilor, cultivarurilor, populațiilor locale vegetale, pretabile pentru sistemele de agricultură ecologică, și adaptate la schimbările climatice; Realizarea de eco-scheme pentru cordidoarele transnaționale, naționale, județene și locale de transhumanță, eco-scheme pentru spijinirea unui milion de ferme și gospodării familiale ce integrează servicii ecosistemice; Realizarea de eco-scheme pentru ferme și gospodării familiale ce integrează Puncte Gastronomice Locale Ecologice; Realizarea de eco-scheme pentru ferme și gospodării familiale ce integrează conceptul de gospodării pedagogice ecologice; Realizarea de eco-scheme pentru ferme și gospodării familiale ce integrează conceptul de gospodării agroturistice ecologice; Realizarea de eco-scheme pentru ferme și gospodării familiale ce integrează conceptul de gospodării agroculturale ecologice; Realizarea de eco-scheme pentru ferme și gospodării familiale ce integrează conceptul de gospodării ecologice conservatoare de agrobiodiversitate; Realizarea de eco-scheme pentru ferme și gospodării familiale ce integrează conceptul de gospodării biodinamice; Realizarea de eco-scheme pentru ferme și gospodării familiale ce integrează conceptul de agromediu și climă; Realizarea de eco-scheme pentru ferme și gospodării familiale din zone cu constrângeri specifice naturale și economice;

* Asigurarea de către fermele/gospodăriile de familie a funcției de adaptare la noile provocări impuse de strategia europeană Farm to Fork din New Gren Deal prin creșterea suprafețelor de teren utilizate de către fermele/gospodăriile de familie în sistemul de agricultură ecologică (vegetal și animal) la 25% în 2030 conform Planului Național de Acțiune în Agricultură Ecologică (cu țintă predilectă pe pajiștile din zona montană și colinară) rezultat din armonizarea Planului European de Acțiune în Agricultură Ecologică) și a Noului Pact European Green Deal. Încurajarea producției ecologice în sectorul creșterii animalelor se va realiza prin conversia preponderentă a 4 milioane de ha de pajiști (2,5 milioane de ha de pajiști din zona montană și a 1,5 milioane de ha de pajiști din zona colinară și de câmpie (zone sărăturate, zone cu exces de umiditate, zone cu ariditate ridicată) la agricultura ecologică);
* Asigurarea de către fermele/gospodăriile de familie a funcției de reducere a risipei alimentare prin bănci cu produse din scheme de calitate;
* Asigurarea de către fermele/gospodăriile de familie a funcției de aprovizionare cu hrană din scheme de calitate a sectorului public (școli, spitale, etc….);
* Asigurarea de către fermele/gospodăriile de familie a funcției de adaptare a comportamentului consumatorilor la atingerea strategiei europene anticancer în ceea ce privește încurajarea consumului preponderent de hrană cu o amprentă ecologică (REZIDSCORE) scăzută la nivel de producție, procesare , distribuție; consumul de hrană cu nivel antioxidant ridicat (ANTIOXIDSCORE), cu indice glicemic scăzut (GLICOSCORE), cu nivel nutritional ridicat (NUTRISCORE), din sisteme de producție Slow Food, Fas Good, Healty, ecologice, montane, tradiționale, DOP, IGP, TSG, locale, etice, din zone de agromediu, din zone cu constrângeri natural și economice specific. Este necesară implementarea de politici publice pentru echilibrarea costurilor pe verigile lanțului alimentar scurt (producție, procesare și vânzare), format din două verigi, cu scopul favorizării accesului consumatorilor europeni la alimente durabile, la prețuri corecte (pentru producător și consumator). Este necesară promovarea de lanțuri alimentare scurte, în sistem de economie locală circulară, de produse agroalimentare obținute din scheme de calitate, precum și o orizontalizare a lanțurilor alimentare prin finanțarea de politici publice țintite pe creșterea valorii adăugate la nivel de procesare.
1.7. Stoparea destructurării gospodăriei țărănești din ultimii 30 de ani

1.7.1. Analiza statistică evoluției fermelor/gospodăriilor de familie:
Populația rurală reprezintă 46% din populația totală, iar populația activă din rural reprezintă 44%. Plecând de la un total de cca 4,3 milioane de gospodării în 1989, în 2010 exploatația agricolă fără personalitate juridică reprezintă prin cele 3.814000 de exploatații (RGA 2010) pivotul societății rurale românești, prin suprapunere cu gospodăriile populației din mediul rural.
Astfel, după Recensământul Populației și Locuințelor din România, în anul 2011, existau 3.262400 gospodării ale populației, mono, plurifamiliale sau nonfamiliale, care întruneau 9.232200 locuitori, în medie 2,83 locuitori pe o gospodărie sau 2,42 locuitori pe o exploatație agricolă fără personalitate juridică.
În 2019 mai erau conectate la surse de financiare APIA, 796021 de exploatații cu o suprafață de 9,748666 de ha cu o pierdere anuală catastrofică a numărului de exploatații/gospodării după cum urmează
-din 2016 pana în 2017 pierdere de 15.578 de gospodării țăranești;
- din 2017 în 2018 pierdere de 16.744 de gospodării țăranești;
- din 2018 in 2019 pierdere de 73.164 de gospodării țăranești;
Gospodăriei țărănești tradiționale îi sunt specifice preponderent exploatațiile agricole fără personalitate juridică, de tip gospodărie individuală, unele din acestea dezvoltate ulterior prin exploatații reprezentate de persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale, toate fără personalitate juridică, dar care sunt create tot pe structura gospodăriei țărănești tradiționale.

1.7.2. Consecințele destructurării gospodăriei familiale țărănesti
- România are ultima civilizație rurală vie reprezentată fermă/gospodărie de familie din Europa !
- România este campioana biodiversității din Europa la nivel de fermă/gospodărie de familie;
- România are cel mai mare număr de țărani din Europa, cu un patrimoniu gastronomic, tradițional, cultural inestimabil!
- România deține un țesut social unic în Europa în mediul rural, care joacă rolul de tampon social pentru pacea socială din țară;
- România are o clasă mijlocie în mediul rural, capabilă de a crea stabilitate economică pe termen scurt și mediu;
- România are o civilizație rurală unică în Europa, purtătoare a tradițiilor poporului român și, implicit, a identității naționale;
- România are societatea rurală cu cea mai ridicată natalitate din Europa;
- România rurală este cel mai mare proprietar tabular de pământ din Europa;
- România are o civilizație rurală care asigură coloana vertebrală a enoriașilor bisericii naționale, atât de necesară astăzi, când Europa este zguduită identitar!
- România țărănească este depozitara celui mai important patrimoniu gastronomic (alimente gustoase și sănătoase, ca alternativă la produsele chimizate oferite de sistemele agricole industriale) din Europa!
- România rurală are cel mai curat mediu înconjurător din Europa, datorită practicării unei agriculturi tradiționale pe o mare parte din teritoriu!
- România rurală a fost capabilă de cea mai mare jertfă umană din Europa timp de secole, apărând creștinismul cu furca și coasa în fața unor armate otomane super instruite și echipate militar!
- România rurală a dat Europei cea mai descurcăreață (inteligentă social) forță de muncă emigrantă!
- Europa își reinventează identitatea străveche după ce a pierdut-o, că să poată rezista în această lume globalizată și că momentul regăsirii ( punctul de cotitură identitară) nu este departe!
- România ar fi campionul Europei la identitate tradițională în acest moment de regăsire de sine dacă nu ar pierde ceea ce are astăzi ca tezaur patrimonial rural!
- Fragilizarea rentabilității fermei prin despărțirea părinților de copii (prin plecarea în bejenie a milioane de români), reușindu-se astfel destructurarea familiei lărgite și creșterea șanselor de eșec economic;
- Transformarea țăranului român din campion european la proprietate, la campion european la numărul de țărani fără pământ;
- Acapararea (Landgrabing si greengrabing) a milioane de ha de pământ (și a resurselor solului și subsolului aferente) deținut în proprietate de cei 4,3 milioane de familii țărani români.
- Fragilizarea economică a zeci de mii de familii de tineri agricultori ce accesează măsuri de finanțare prin PNDR, în care forma juridică a solicitantului vizează doar unul din membrii familiei;
- Aruncarea a sute de mii de copii ai românilor plecați peste hotare în grija bunicilor, fragilizând ferma de subzistență gestionată de către aceștia, sau în grija serviciilor sociale;
- Distrugerea oricărei șanse de formare a unei clase mijlocii în mediul rural din România, reducând la 0 șansele de competiție cu ferma familială europeană (germană, franceză, austriacă, maghiară, italiană, spaniolă, poloneză etc…);
- Distrugerea atașamentului țăranului față de pământ prin decuplarea restituirii pământului de mijloacele de producție confiscate de statul comunist la colectivizare;
- Introducerea unei alimentații chimizate cu E-uri în satul românesc (pâine, carne, băuturi carbogazoase, brânzeturi din ulei de palmier etc…) cu rol de slăbire a organismului uman în fața bolii;
- Direcționarea finanțărilor europene către ferma industrială (sub 1% din numărul total de agricultori din România) care primesc peste 4 miliarde de euro din cei 8 miliarde din PNDR, în detrimentul fermei familiale majoritare numeric;
- Direcționarea subvențiilor APIA către ferma industrială (peste 7 miliarde de euro din cei 11,7 miliarde de euro) în detrimentul gospodăriei familiale majoritare numeric;
- Opozabilitatea filosofică a tinerilor din România față de părinții lor țărani prin campanii mediatice și pe rețele sociale prin care este otrăvită imaginea muncii la țară și a noțiunii de țăran care este prohibită;
1.7.3. Dimensiunea istorică a noțiunii de țăran
1.7.3.1. Satul românesc în sens sociologic
Satul este principalul stâlp al românității noastre, vector al modernizării, fiind principalul ei finanțator, inclusiv prin costurile demografice (martiri în perioada comunistă, emigrație astăzi), și deci crisalidă a statului care îl tratează sistematic rău când nu-l ignoră. Națiunea la români fiind organică (verticală sau demotică), nu impusă de sus în jos, se sprijină inerent pe sat și pe țăran, pe vatra valorilor acestora. Școala de Sociologie de la București este printre primele din lume care a demonstrat că fără ridicarea și conservarea satului sorții de izbândă a statului român în competiția internațională sunt slabi. Iar România este printre puținele state care a reușit să aibă stat fără să-și consume complet țărănescul: satul, țăranul.
Satul trebuie mai întâi recuperat din perspectiva: Științei; Opiniei publice; Politic - doctrinar
Pentru înțelegerea fenomenului ca întreg, acesta trebuie abordat interdisciplinar, pe mai multe axe: Antropologică ; Economică; Geopolitică; Etnologică;

1.7.3.2. Rolul țărănescului. Catastrofa țărănească
Putem spune că cel mai de preț bun al României în cadrul Uniunii Europene este țăranul român.
În momentul de față, satul și țăranul parcurge un al treilea ciclu de exploatare, după primele două:
1. Primul ciclu al exploatării țărănești a subîntins epoca modernă (începând cu epoca post-Bobâlna în Transilvania și epoca fanariotă în Principate) și până la 1918, când, odată cu România Mare și reforma rurală din 1961, țărănimea este admisă, în final, la împărțirea beneficiilor modernizării, prin acordarea posibilității dezvoltării libere prin susținerea statului. Gheorghe Zane aprecia că, în perioada fanariotă „[m]ai bine de jumătate din veniturile Principatelor erau preluate uneori numai pentru [cumpărarea] prelungirilor domniilor...”
2. Al doilea ciclu al exploatării este catastrofal, când țăranul, ca dușman de clasă, este vânat, cooperativizat, reeducat, mutat cu forța în industrie. Este vorba în special de perioada colectivizării 1949-1962, când cel puțin 110 000 țărani sunt arestați (până în 1961 ), din care o bună parte au fost lichidați în pușcării sau deportați.

În momentul de față, țăranul și satul, laolaltă cu alte categorii majore ale omului complet (homo religiosus – Mircea Eliade), precum maternitatea, familia, fecioratul – transformarea băieților în bărbați, este complet ignorat, după cum vom vedea. Ca și în catastrofa comunistă, acestea sunt principalul combustibil a ceea ce numim „modernizare” – ca nomadizare a insului.
Apărut în neolitic odată cu revoluția culturală numită agricultură, țăranul este cel mai important reper al umanității. Viața țărănească de obște care avea ca obiectiv transfigurarea modelului divin (imitatio Christi) a fost modelul dominant de viață până la revoluțiile industrială și franceză, din sec. al XVIII-lea.
Ca principal păstrător al tradiției, care de 2000 de ani este creștină, țăranul este numit de Mircea Eliade homo religiosus, fiind singura formulă ocupațională care se integrează, prin însuși faptul de a fi, în ordinea universală. Țăranul nu are nevoie să fie ecologist pentru a respecta natura, după cum nu are nevoie de tehnici speciale pentru a descoperi transcendentul. Țăranul are nevoie însă de protecție în fața asaltului particularismelor de tot felul care sunt foarte eficiente în destructurarea lanțului natural al ordinii: om-natură-Dumnezeu. Nu sunt multe lucrări referitoare la modalitățile concrete, tehnice, de renaștere a satului.
Ca model economic, țăranul este principalul promotor al economiei după nevoie, singura formă de procurare a bunurilor care nu distruge planeta, „ecologică”. Cu alte cuvinte, nu trebuie să inventăm tehnici de „dezvoltare sustenabilă”, le găsim în gospodăria țărănească, universul oekumenei fiind substratul cetății sufletești numită om și a cetății politice, în același timp. Această suprapunere, între cetate și om a operat în cadrul satului timp de câteva mii de ani, astăzi este pe cale dispariție și este singura structură verificată care păstrează echilibrul dintre om și natură, menținându-l pe om ca om. Platon, în Republica, așază țăranul între cele patru îndeletniciri care se potrivesc firii omenești (alături de țesător, constructor și cizmar). Agricultura și țăranul „asigură unitatea de ființă și faptă” , și prin aceasta, ordinea lumii și, implicit, ordinea cetății, arată Platon. Țăranul „face în cetate ceea ce ce-i aparține” și, prin aceasta, asigură însăși dreptatea . Țăranul este, deci, mai mult decât forță economică, este întâia forță morală a unei țări, stocul ei de vitalitate potolită, organică, pentru că țăranul nu a dat niciodată cu oiștea în gardul ideologic, nu a produs idei contrare neamului și vieții, în general. Ideea lui centrală este vatra și ritmul său este, cum am arătat, acela al trecerii smerite prin lume.
Va trebui să redescoperim îndreptarul lui Mihail Manoilescu, „Politica producției naționale” (1923). Și primele resurse care trebuie reașezate în dreptul lor sunt „forțele morale”: „Când aceste forțe morale lipsesc sau printr-un vânt de anarhie sunt paralizate, întregul organism economic al societății este condamnat la nemișcare și pieire, oricât de mare, de perfecționat și de bogat ar fi utilajul material pe care se sprijină.” , arată Manoilescu. De unde vin aceste forțe morale? Unde sunt acestea stocate, păstrate? A păstra înseamnă „a conserva”. Și, cele mai conservatoare puteri ale unei națiuni se află în sat, la țărănime.
Europa s-a inventat aici („Civilizația vechii Europe” – Gimbutas) și pentru că tot aici avem și tehnici de organizare specifice, ale satului devălmaș, ale romaniei populare, întemeiate pe armonia dintre individualitate și viața colectivă.

1.7.3.3. Ce înțelegem prin țăran?
Golopenția numește țăran „populația noastră rurală deci drept sursă principală de trai agricultura în înțeles larg” . Golopenția, întemeietor al statisticii sociologice alături de Sabin Manuilă, clasifica în 1941 țăranii, funcție de proprietate, în două categorii mari: țăranii dependenți și cei cu autonomie economică . Golopenția face o serie de calcule și ajunge la concluzia că doar gospodăriile peste 10 hectare se pot integra liber în economia națională, așa încât prin munca lor să nu sărăcească. Cu alte cuvinte, în ciuda percepției generale care persistă și astăzi, țăranul autarhic este, de fapt, lipsit de autonomie, fiind supus unei sărăciri constante. Acesta pentru că sub 10 ha de proprietate gospodăria nu asigură schimburile echivalente cu exteriorul și nici hrana familiei. Pentru a ieși din acest impas, țăranii dependenți sunt obligați să „caute venituri anexe” , suprimându-și în același timp din cheltuieli. Aceasta este masa predispusă să iasă din sat, pierzându-și țărănia în bună măsură, venind la oraș, fie în slujba statului, fie a industriei și serviciilor. Situația de la începutul celui de-al doilea război mondial nu este, în principiu, diferită de cea de astăzi, când aproape jumătate din forța noastră de muncă este plecată în străinătate. În preajma celui de-al doilea război mondial, țărănimea cu autonomie economică, cu proprietăți peste 10 hectare, constituia doar 8% din populație!

Acestui locuitor al satului românesc i s-a cerut, prin noile realități socio-economice, să [in]evolueze de la condiția de la condiția de țăran care produce doar pentru el, la aceea de agricultor sau fermier care produce pentru el și pentru piață.
Țăranul este categoria socială caracterizată prin gestiunea familială a mijloacelor de producție. Țăranul este proprietar fără a fi rentier și fără să urmărească obținerea profitului ca scop în sine. Țăranul nu este capitalist și nici muncitor. Nu lucrează nici pentru salariu decât conjunctural din punct de vedere social-economic.
Din punct de vedere socio-antropologic, țărănimea este rezervorul principal al tradițiilor, obiceiurilor, fiind sursa a ceea ce considerăm „natural”, „moral” în societate, fiind de importanță critică privind identitatea națională și echilibrul psihologic al insului (vezi Baltasiu, în Bădescu 2004). Țărănescul stochează categoriile esențiale privind spațiul și timp (vezi Bernea și Vulcănescu), „dimensiunea românească a existenței” (Vulcănescu, vezi cartea cu același titlu). Economia de la țară este, deci, țărănească sau de tip fermă. Țăranul este centrat pe economia de subzistență, economie redusă la esență, care nu abuzează mediul (este sustenabilă). Economia țărănească este monetizată periferial, secundar, prin ocupațiile extragospodărești, necesare completării bunurilor și veniturilor care nu pot fi produse în interior. Economia de tip fermă lucrează pentru profit și este în mod esențial monetizată.

1.7.3.3.4. Uitarea conceptuală a țărănescului în România
În momentul de față, noțiunea de țăran este scufundată în larga confuzie a conceptului de „lucrător familial neremunerat”. Și știm foarte bine că primul lucru care trebuie făcut în rezolvarea unei probleme este vederea clară, care constă în problematizare și operaționalizarea prin concepte a problemei. Dacă țăranul nu există nici ca termen, cum ar putea exista politic, ca act administrativ sau de acțiune semnificativă de stat?
Anuarul statistic prezintă astfel: „Lucrătorii independenți (pe cont propriu) reprezintă persoane care sunt unici proprietari sau coproprietari ai întreprinderilor neconstituite în societăți în care muncesc. Din această categorie mai fac parte: lucrători familiali neremunerați și lucrătorii la domiciliu care produc pentru piață, lucrătorii care exercită, individual sau colectiv, activități de producție destinate în întregime consumului familial propriu sau formării proprii de capital și care constituie o parte semnificativă a consumului lor final.” (Anuarul Statistic al României, 2016, pp.386-387).
Aceasta este situația în 2016. Țăranul este invizibil conceptual. Trebuie puțină arheologie a cunoașterii în Anuare pentru a ajunge la o definiție mai precisă a țăranului, chiar așa ocolită. Găsim o definiție în anul 2004: aici „lucrătorul familial neremunerat” este „persoana care-și exercită activitatea într-o unitate economică familială condusă de un membru al familiei sau o rudă, pentru care nu primește remunerație sub formă de salariu sau plată în natură; gospodăria țărănească (agricolă) este considerată o astfel de unitate”.

Acțiunea pleacă totdeauna de la o imagine. Grigorescu și Țărăncuța, Alecsandri și Miorița, Rebreanu și Răscoala, Slavici și Moara cu Noroc, Creangă și Poveștile copilăriei n-ar fi existat în virtutea acestei definiții, și fără definițiile (imaginile) cu care ei ne-au arătat ce înseamnă țăranul și țărănescul, n-am fi exista ca națiune modernă. De aceea definițiile statistice sunt atât de importante: ele trebuie să servească realității vii, nu doar unui calcul tabelar abstract, reificat, pentru că numai așa vom putea discuta la obiect, obiectivând gândurile în faptă cu folos .
Între 2011 și 2014 „lucrătorii pe cont propriu” din agricultură, țăranii, se situau undeva în jurul ponderii de 27% în total forța de muncă pe țară, respectiv o pondere de aprox. 89% în forța de muncă din rural . Între 1998 și 2003, populația ocupată în agricultură, din care majoritatea erau țărani, a oscilat în jurul unei medii de aproape 39% .
Soluția, deci, nu este industrializarea, care ar distruge caracterul țărănesc al producției – producție aflată în echilibru cu oekumena, cu cosmosul, ci producția țărănească la scară națională. Dar cum poți să produci țărănește la scară mare? Cum poți păstra caracterul gospodăresc al producției, caracterul de grijă țărănească, de țesătură lină a relației dintre om și animale, dintre om și culturi? Grupând gospodăriile. În perioada interbelică a existat o mișcare încurajată de stat a obștilor sau a cooperației sătești, după modelul german.
Virgil Madgearu, referindu-se la așezarea corectă, pe baze țărănești a întregii economii naționale, arăta: „Organizarea producției naționale înseamnă, înainte de toate, crearea condițiunilor pentru ridicarea producției naționale a agriculturii țărănești: creditul, cooperația și școala.”
Problema țărănescului, parte a problemei rurale, trebuie discutată sub două aspecte (Baltasiu R.,):
1. Din punct de vedere social economic, plecăm de premisa că avem două tipuri de organizare a muncii rurale: în ferme și în gospodăriile țărănești. Ferma lucrează pentru profit, gospodăria țărănească reproduce economia după nevoie care produce natural surplus. Gospodăria țărănească va vinde mai scump decât ferma. Cele două tipuri de organizare sunt și două linii distincte de organizare social-economică și trebuie să beneficieze de programe de încurajare distincte. Ferma urbanizează satul. Gospodăria operează în logica vetrei sătești. Ferma este poate beneficia de costuri de producție mici generate de producția la scară și de beneficiile microindustrializării. Gospodăria țărănească poate își poate eficientiza costurile prin atingerea unei producții la scară numai în cadrul formării unei rețele cooperative țărănești, în care fiecare gospodărie susține pe alta în cadrul unei diviziuni a muncii, distribuind costurile: pe lapte, carne, ouă, și fiecare dintre acestea pe tipuri de animale. Nu în ultimul rând, țăranul, fie produce în gospodărie sau în fermă, trebuie să aibă acces la beneficiar într-un cadru adecvat: în târguri, piețe, turism (agroturism).
i. .
Este limpede că țăranul are nevoie de sprijin și de programe dedicate de îndrumare active. Statul trebuie să treacă de la programele pasive, prin care oferă fonduri celor care solicită, la programe active, prin care el protejează cadrele vieții țărănești, atât pe dimensiunea semicapitalistă a fermei cât mai ales la nivelul celei țărănești propriu-zise, a producției gospodăriei țărănești.
2. Din punct de vedere antropologic, țăranul trebuie încurajat să producă eficient fără a ieși din cadrele sale organice, fără să-și piardă reperele țărănescului. Pentru că altfel ar înceta și producția de acest tip, care nu este decât expresia unui stil de viață, de fapt, a unui mod de a fi, al „omului total” , cum vedea Eliade pe homo religiosus. Eliade arată că „Pentru omul nereligios al societăţilor moderne, această dimensiune cosmică şi în acelaşi timp sacră a unirii conjugale este greu de perceput.” Și totuși, aceasta ne atrage când urcăm la târgul din munte, ne cazăm la pensiunea de lângă cascadă și ne așteptăm la un mic dejun „țărănesc”. Eliade continuă: „Nu trebuie însă să uităm că, pentru omul religios al societăţilor arhaice, Lumea este încărcată de mesaje, care par uneori de neînţeles, însă pot fi descifrate cu ajutorul miturilor. După cum vom vedea, experienţa umană în totalitatea sa poate fi omologată Vieţii cosmice ...” (Eliade, „Sacrul și profanul”, p.85).
Țăranul este omul țării, proprietar de pământ și deci, liber!
Suntem țara cu cei mai mulți țărani (proprietari) și așa trebuie să rămânem!

Bibliografie
Baltasiu, R., Elemente de sociologie. Națiune și capitalism, Editura Beladi, Craiova, 2002,
Baltasiu, R., Sociologie economică și Teoria Elitelor, Centrul de Geopolitică și Antropologie Vizuală al Universității din București, București, 2003
Baltasiu, R., Elemente pentru un Dicționar de sociologie rurală, coordonatori Ilie Bădescu, Darie Cristea, Editura Mica Valahie, București, 2003, p.21-22, 61-62, 72-78, 309-311
Bădescu, Ilie; Cucu-Oancea, Ozana (coord.), Dicționar de sociologie rurală, Editura Mica Valahie, București, 2004
Eliade, Mircea, Sacrul și Profanul, Humanitas, București, 1995 [Gallimard, 1965]
Golopenția, Anton, Opere Complete, vol. II, Statistică, Demografie și Geopolitică, ediție alcătuită și adnotată de prof.dr. Sanda Golopenția, introducere și evocare de acad. Prof. Vladimir Trebici, Ed. Enciclopedică, Editura Univers Enciclopedic, [2001]
Madgearu, N., Agrarianism, Capitalism, Imperialism. Contribuții la studiul evoluției sociale românești, Editura Dacia, Cluj, 1999
Manoilescu, Mihail, Politica producției naționale, Cultura Națională, 1923
Platon, Opere, V, Republica, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986
Simmel, Georg The Philosophy of Money. Third enlarged edition. Edited by David Frisby, Routledge, London and New York, 2004 [1907]
*** Institutul Național de Statistică, Anuarul statistic al României. 2016, Institutul Național de Statistică, București, 2017