ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Washingtonul ar fi în ceață în privința planurilor Ucrainei în privința teritoriilor ocupate în regiunea Kursk din Rusia.

Acesta este mesajul transmis de un articol din New York Times, care vrea să ne facă să credem că între administrația Biden și regimul Zelenski nu există coordonare, iar incursiunea ucraineană în Kursk ar fi pasămite doar o inițiativă a Kievului.

(La fel cum se încearcă să se sugereze că aruncarea în aer a Nord Stream a fost opera Kievului, nu a Washingtonului.)

Deși atât americanii, cât și ucrainenii au confirmat în mai multe rânduri, mai direct sau mai voalat, că au existat consultări pe tema ofensivei din Kursk.

Însă articolul din New York Times este important din alt punct de vedere: el oferă informații prețioase, mai puțin infestate de propagandă, despre situația trupelor ucrainene din teritoriul ocupat în Rusia.

Aflăm astfel că situația nu este nici pe departe atât de roză, cum o descriu majoritatea mass-media occidentale. Dimpotrivă, la Washington (și, în mod sigur, la Kiev) se pune problema cât vor mai putea rezista ucrainenii în Kursk.

New York Times scrie:

„Forțele ucrainene nu au săpat genul de tranșee extinse, necesare pentru a proteja soldații și echipamentele de focul inamic, în cazul în care Rusia adună suficientă putere de foc pentru a respinge atacul. Oficialii [americani, citați de NYT] spun că [ucrainenii] nu au plasat câmpuri minate pentru a încetini un contraatac și nici nu au construit bariere pentru a încetini tancurile rusești.”

(Remarcați verbul „a încetini”, folosit de două ori, și nu „a opri”.)

Este citată și o declarație a lui Seth G. Jones, vicepreședinte senior al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale de la Washington.

Iat-o:

„Ceea ce războiul ne-a arătat până acum este că modalitatea de a încetini (din nou „a încetini”! – n.r.) este prin „apărarea în adâncime”. Dacă [trupele ucrainene] nu apără teritoriul cu o combinație de tranșee și de mine, va fi practic imposibil să mențină teritoriul.”

Ucraina susține că a ocupat în Kursk 1.000 de kilometri pătrați. Adică o suprafață egală cu a Los Angelesului, comentează NYT.

Or, îi va fi greu să mențină ocupația asupra acestui teritoriu cu numai 10.000 de soldați, fie ei și foarte bine antrenați, câți se află acum în Kursk, mai scrie ziarul american.

Însă, nici nu pot disloca trupe de pe linia frontului, din Donbas, deoarece și așa acolo situația este critică,

Iar tendința ucrainenilor de a ocupa și mai mult teritoriu în vestul Rusiei s-ar putea dovedi deosebit de periculoasă, deoarece ar întinde liniile de aprovizionare făcându-le greu de apărat.

Pe de altă parte, Moscova ar avea nevoie de circa 50.000 de soldați, pentru a-i alunga pe ucraineni, efective de care nici rușii nu dispun, cel puțin pentru moment.

În consecință, situația din Kursk este o chestiune de priorități pentru ambele tabere.

Wall Street Journal scria recent că, pentru Vladimir Putin, situația din Kursk rămâne un „obiectiv secundar”.

El preferă să profite de slăbirea rezistenței ucrainene pe linia frontului din est, ca urmare a dislocării de trupe pentru atacul din Kursk, pentru a înainta și a ajunge cât mai rapid spre Nipru.

De altfel, după operațiunea ucraineană din Kursk, ritmul înaintării rușilor a crescut semnificativ.