ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Al patrulea obiectiv din „Agenda noastră comună” (după 1. implementarea unui nou contract social, 2. „protejarea Planetei” - prin declararea stării de urgență planetară, tranziția energetică și revoluția alimentară – și 3. supravegherea din Spațiu) este digitalizarea, proiect care include implementarea identității digitale, a monedei digitale, precum și a „intermediarilor digitali” care, prin folosirea inteligenței artificiale (IA), vor putea lua decizii în locul nostru, pentru a ne face astfel viața mai „ușoară”. Toate acestea în numele împlinirii obiectivelor dezvoltării durabile, al construirii unei „societăți mai drepte” și „incluzive” și al „dezvoltării umane echitabile”, după cum arată, în seria sa de analize pe Pharos.org, autorul suedez Jacob Nordangård, doctor în Studii de știință și tehnologie.

Prezentăm, în traducere, analiza despre al patrulea obiectiv, al implementării identității digitale:

Legea și justiția constituie o parte centrală a contractului social, dar mulți oameni nu au acces la sistem. ONU vrea să schimbe acest lucru. Toți oamenii trebuie să fie incluși în sistemul juridic, dar aceasta înseamnă și faptul că ei înșiși pot fi trași la răspundere dacă încalcă dreptul internațional și nu se supun dictatelor de sus. Pentru a remedia situația, este necesară o identitate juridică digitală. Această măsură deschide, de asemenea, calea către introducerea unei monede digitale programabile, a creditelor sociale și a posibilității deciziilor automate. Dreptul internațional se referă în mod specific la Agenda 2030. Nu ar trebui să fie posibilă eschivarea de la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Această măsură se aplică națiunilor, companiilor și persoanelor fizice.

După cum a declarat fostul coordonator al Agendei ONU 2030, David Nabarro, într-un interviu pentru postul de radio național suedez, în 2016:

„Agendei 2030 nu puteți alege dacă să îi spuneți «da» sau «nu» – ea este obligatorie, este cheia supraviețuirii umanității și a planetei.”[1]

Încă din 2012, ONU a organizat un Summit la nivel înalt cu privire la statul de drept, participanții la summit afirmând în rezoluție:

„… răspunsul nostru colectiv la provocările și oportunitățile care decurg din numeroasele transformări politice, sociale și economice complexe cu care ne confruntăm trebuie să fie ghidat de statul de drept, deoarece acesta este fundamentul relațiilor prietenoase și echitabile dintre state și baza pe care se construiesc societățile drepte și corecte.”[2]

Dreptul internațional trebuie să fie în ton cu Marea Transformare (agenda internațională de dezvoltare post-2015).

Pentru a funcționa, trebuie să existe un acces universal la Internet. Digitalizarea este cheia și constituie o parte esențială a parteneriatului ONU cu Forumul Economic Mondial. După cum se menționează în Planul strategic 2019:

„Cooperare digitală – împlinirea nevoilor celei de-a Patra Revoluții Industriale, urmărind în același timp promovarea analizei globale, a dialogului și standardelor pentru guvernanța digitală și incluziunea digitală.”

O identitate legală pentru toți are strânsă legătură cu dezvoltarea unui ID digital și face parte din OBIECTIVUL 16 al Agendei 2030: „Promovarea societăților pașnice și incluzive pentru dezvoltarea durabilă”. Acesta este scopul parteneriatului public-privat ID2020 și, pe termen lung, planul presupune că toată lumea are nevoie de o identitate digitală și de conexiune la Internet pentru a accesa diverse forme de servicii comunitare.[3] 

În spatele acestei inițiative se află Fundația Rockefeller, GAVI, Accenture și Microsoft, în colaborare, printre altele, cu Centrul Internațional de Calcul al ONU (UNICC), Mastercard și Facebook. Întâlnirile lor anuale au loc din 2016, la sediul ONU din New York.

În 2016, Forumul Economic Mondial a lansat și raportul „A Blueprint for Digital Identity” [Un plan pentru [implementarea] identității digitale] (cu participarea unor actori precum Identity 2020 (ID2020), Mastercard, Visa, Lloyds, Gates Foundation și BlackRock), condus de compania de audit Deloitte, unde au fost analizate beneficiile dezvoltării unui sistem de identificare digitală și modul cum industria financiară poate contribui la realizarea acestui obiectiv.[4] În 2018, ideea de identitate digitală a fost pusă în legătură cu „noul contract social”, atunci când WEF [Forumul Economic Mondial], sub coordonarea companiei de consultanță IT Accenture, a lansat pe prima pagină raportul „Identity in a Digital World” [Identitatea într-o lume digitală], apărând pe copertă imaginea unor copii care zâmbeau fericiți.


Înainte ca COVID-19 să atragă toată atenția publicului, problemele legate de refugiații ilegali au fost o temă recurentă în mass-media. A fost promovată, printre altele, de ID2020, ca urmare a marii crize a refugiaților din 2015.

În 2019, secretarul general al ONU Antonio Guterres a înființat Grupul la nivel înalt pentru strămutările pe plan intern [High Level Panel on Internal Displacement], sub președinția vicepreședintelui Comisiei Europene, Federica Mogherini, și a lui Donald Kaberuka de la Fundația Rockefeller. Scopul lor a fost de a aborda „criza globală a refugiaților” și „de a găsi soluții durabile pentru persoanele strămutate din cauza conflictelor armate, a violenței generale, a încălcării drepturilor omului, precum și din cauza dezastrelor și a efectelor negative ale schimbărilor climatice”.

Printre soluțiile propuse erau crearea de parteneriate cu sectorul privat (Forumul Economic Mondial și membrii lor corporatiști) și o colectare masivă de date pentru a studia modelele de deplasare a refugiaților și nevoile acestora.[5] Printre aceste parteneriate sunt „Displacement Tracking Matrix” [Matricea de urmărire a deplasărilor] și „Joint Data Center on Forced Displacement” [Centrul comun de date privind deplasarea forțată]. Acesta din urmă este un parteneriat între Banca Mondială și Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR). O identitate digitală pentru refugiați, recunoscută de ID2020, Banca Mondială și ICNUR, constituie o componentă importantă a modului în care poate fi efectuată această colectare de date.[6]


În acest scop, Grupul Bănca Mondială conduce inițiativa ID4D (Identificare pentru Dezvoltare), împreună cu ONU, cu accent pe țările în curs de dezvoltare. În inițiativă mai sunt implicate Fundația Bill & Melinda Gates, Secure Identity Alliance [Alianța pentru o identitate sigură] (fondată de compania franceză [în domeniul tehnologiei] Thales, care lucrează în principal pentru industria de apărare), Programul Alimentar Mondial și Mastercard.[7]

Scopul lor este de a dezvolta un sistem de identitate „incluziv, de încredere, responsabil”, folosit pentru „îmbunătățirea vieții oamenilor” și pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate. Este un limbaj care sună frumos pentru a legitima un control deplin al populației. Cu acest sens ar trebui înțeles termenul „incluziv”.

COVID-19 a fost un eveniment declanșator puternic, care dă impuls acestei dezvoltări. Planul se referă acum și la zonele dezvoltate ale lumii. După cum scrie Forumul Economic Mondial în raportul „Digital Identity Ecosystems: Unlocking New Value” (2021) [Ecosisteme de identitate digitală: dezvoltarea de noi valori]:

„Pandemia de COVID-19 a accentuat nevoia de a identifica și verifica identitatea persoanelor și a organizațiilor dintr-o serie largă de sectoare, în contexte atât de variate, de la introducerea certificatelor privind starea de sănătate până la înregistrarea de la distanță a angajaților.”[8]

În spatele acestui raport se află grupul de lucru „Shaping the Future of Digital Economy and New Value Creation” [Pregătirea viitorului economiei digitale și crearea de noi valori], condus de Derek O’Halloran (membru al comitetului executiv al WEF). În noiembrie 2021, au publicat raportul „Principii directoare comune pentru incluziunea digitală în domeniul sănătății”, care susține crearea cetățeniei digitale.

După cum indică numele grupului de lucru al WEF, este vorba, în fond, de economia digitală. Pe lângă gestionarea COVID-19 și vaccinare, identificarea digitală este legată de sistemul de plată și de trecerea de la moneda fizică la moneda digitală. După cum precizează Banca Mondială:

„Pandemia COVID-19 a evidențiat importanța identității [digitale] și a ecosistemelor digitalizate de plăți de la guvern la persoană (G2P) pentru un răspuns, recuperare și reziliență eficace și echitabile.”[9]

Acest plan face parte din dezvoltarea CBDC (Central Bank Digital Currency, Moneda digitală emisă de Bănca Centrală). O monedă digitală centralizată, sistem în care toate tranzacțiile sunt urmărite.[10] Forumul Economic Mondial conduce Consorțiul pentru guvernare [în legătură cu implementarea] monedei digitale (Digital Currency Governance Consortium), care lucrează cu CBDC. Din grup fac parte Mark Carney, Jacob A. Frenkel și Tharman Shanmugaratnam din Grupul celor 30 și Eric Jing de la ANT Group.[11] (ANT a fost dezvoltatorul inițial al sistemului de credit social din China.) Shanmugaratnam mai face parte și din Grupul de nivel înalt al ONU pentru multilaterismul eficient.

Identitatea digitală constituie o parte importantă a infrastructurii și permite monitorizarea centralizată.

„Cel mai promițător model pentru uz general este un CBDC construit pe un sistem de identitate digitală, protejând confidențialitatea datelor, oferind în același timp protecție împotriva activităților ilicite și eficientizând [efectuarea] plăților transfrontaliere.”[12]

De asemenea, moneda este programabilă. Banca centrală poate decide pentru ce anume pot fi folosiți banii, poate introduce o dată de expirare a posibilității utilizării și poate limita zona geografică în care pot fi folosiți banii (această idee a apărut ca o propunere în legătură cu pandemia). Acest lucru poate avea consecințe de amploare.

Dacă acest program va fi legat de un sistem de credit social, cei care nu se supun ordinelor de sus pot fi limitați într-un mod foarte brutal (și inuman). La fel ca în cazul sistemului de credit social al ANT. De asemenea, în timpul conferinței de la Stockholm +50 pe tema mediului din iunie 2022, au fost discutate modalități de a conecta acest sistem la amprenta noastră individuală de carbon. După cum spune J. Michael Evans de la grupul chinez Ali Baba:

„Dezvoltăm prin tehnologie capacitatea consumatorilor de a-și măsura propria amprentă de carbon. Ce inseamna acest lucru? Adică unde călătoresc, cum călătoresc, ce mănâncă, ce consumă pe platformă. Prin urmare, un sistem de urmărire a amprentei individuale de carbon.”

Acest proiect face parte din Pactul digital global al ONU (despre care voi scrie în partea a șaptea – „Îmbunătățirea cooperării digitale”). Acesta este un film de propagandă al canalului China Global Television Network, controlat de stat, care descrie sistemul chinez de credit social:
 

Coaliția pentru durabilitatea mediului [în era] digitală (CODES), care a fost prezentată la Stockholm, scrie în raportul său „Plan de acțiune pentru o Planetă durabilă în era digitală”: 

„Tehnologiile digitale și inovația, dacă sunt coordonate incluziv și cu intenție, pot ajuta guvernul, companiile, comunitățile și persoanele să ia decizii și măsuri care să favorizeze sustenabilitatea planetei și dezvoltarea umană echitabilă.”

Raportul WEF „Advancing Digital Agency: The Power of Data Intermediaries” [Dezvoltarea mediatorilor digitali: puterea intermediarilor de date”] prezintă un viitor în care identitatea digitală face parte din organismul nostru, iar deciziile noastre sunt gestionate de un intermediar digital.[13]

„Cum ar fi ca tehnologia să-ți permită să îți externalizezi și mai mult procesul de luare a deciziilor – către un agent automatizat digital, utilizând, în mod potențial, inteligența artificială (AI) și care ar putea lua în mod activ acele decizii pentru tine?”

Este posibil să vedem cum acest sistem bazat pe inteligența artificială poate fi îmbinat, pe termen lung, cu implementarea Agendei 2030, care permite dezvoltarea unui sistem de control tehnocratic, cu luarea automată a deciziilor, pentru a atinge obiectivul „Agendei noastre comune” de „implementare eficientă a dreptului internațional”.

 

Referințe

[1] Sveriges Radio (2016), Nabarro om FN:s hållbarhetsmål: De är obligatoriska https://sverigesradio.se/artikel/6348169 



[4] Forumul Economic Mondial (2016), A Blueprint for Digital Identity The Role of Financial Institutions in Building Digital Identity https://www3.weforum.org/docs/WEF_A_Blueprint_for_Digital_Identity.pdf 




[8] Forumul Economic Mondial, Digital Identity Ecosystems: Unlocking New Value https://www3.weforum.org/docs/WEF_Guide_Digital_Identity_Ecosystems_2021.pdf 


[10] Thales, Digital currency: central banks strike back  https://www.thalesgroup.com/en/markets/digital-identity-and-security/banking-payment/digital-currency 

[12] BIS, Monedele digitale ale băncii centrale anunță un nou capitol al sistemului monetar https://www.bis.org/press/p210623.htm 

[13] Forumul Economic Mondial, Advancing Digital Agency: The Power of Data Intermediaries https://www3.weforum.org/docs/WEF_Advancing_towards_Digital_Agency_2022.pdf 

Jacob Nordangård, doctor în Studii de știință și tehnologie

Sursa: Pharos.org.

Traducere de Irina Bazon