Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

Comentarii (4)

• georg xanthu 25.01.2024 20:53

  • Fäuritorii UNIRII,!?

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
• Nick Cohen 26.01.2024 09:36

  • Asemenea idiot mai rar ! A combinat 1859 cu 1918.

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
• tomac 26.01.2024 10:09

  • Ureea se descompune la temperatura camerei. ”Pișatul ăsta politic” de la Iași trebuie să dispară din viețile nostre. Nu știu prin ce minune , românii dorm liniștiți, iar securiștii țin la liniștea lor , au firat și vor fura în liniște.

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
• andriban 26.01.2024 23:19

  • Motto:
  • "Pe vremea comunismului sistemul încerca să facă om din orice tâmpit. Azi, sistemul încearcă să facă tâmpit din orice om"
  •  
  • O poveste despre lăturile de presă.
  • Să fi fost toamna lui 1992. Ceea ce atunci era considerată presă de opoziție se chinuia să supraviețuiască - adesea semnalau faptul că era sabotată, inclusiv prin faptul că nu aveau acces la hârtie de ziar.
  • Cămin de tineri - cam mulți la un loc, conectați la pulsul evenimentelor și discutând mai ceva ca-n poiana lui Iocan. Cu rândul, câte unul, mai rupea de la gură o bucată, mai ales de mai venea un pachet de-acasă - să cumpere un ziar "din care aveai ce citi".
  • Unul din ziarele apreciate era Tinerama lui Max Bănuș - un săptămânal. Când zic apreciate trebuie să menționez că articolele erau citite, dezbătute, apoi "întinse" față de masâ și într-un final, ajungeau la gunoi prea pline de unsoare sau hârtie igienică că așa erau vremurile.
  • Căutam mai ales numerele aniversare - cele cu cifră "rotundă" - adesea aveau la mijloc un articol de vârf care ocupa cele două pagini - ceva deosebit în presa vremii când era greu să ai o inestigație sau un reportaj bun atât de mare.
  • Cred că a fost vorba chiar de numărul aniversar 100 pe care l-am găsit greu pe tarabă. Ca și acum, când în magazin sunt aranjate să te împiedici de ele, toate produsele îndoielnice care iau privirile copiilor și nu numai, atunci trebuia să cauți puțin printre producții (care n-aveau probleme cu lipsa hârtiei de tipar) de genul "Fufa" și "Cocota" - pornografia infantilă a vremii așezată la loc de frunte.
  • Și unde nu ajungi în cameră cu ziarul dorit, deschizi la mijloc - și ce să vezi - te trezești cu producția fufa+cocota în față: două pagini de încropeli amatoristice despre un obscur din Ferentari ce vindecă o armată de femei prin sex și urină. Singurul lucru normal în articol era numele - era vorba de Bivolaru. La vremea respectivă am rămas perplecși, dar a fost o trezire necesară față de modul în care se transforma presa - "sic transit gloria mundi".
  • În cel privește pe Bivolaru, tonul folosit de presă începând de atunci a rămas același. De securiști te aștepți că sunt trași la ștanță. Cititori cu IQ - din fericire negativ - care pot citi același copy-paste fără să cupleze că ceva este în neregulă sunt destui. Dar într-un final, toți aceștia nu contează și uite așa dispar în neant publicații și platforme care abdicând de la idealurile presei ajung să publice articole la jgheab, încropeli care să cerșească niște click-uri sau pur și simplu să facă niște conexiuni de o prostie crasă - caracteristică vremurilor noastre.
  • Bivolaru este arestat în Franța. Pe site-urile organizației MISA găsești materiale în care își spun păsul - c-or fi sau nu părtinitoare - e dreptul lor, dar cine le studiază remarcă calitatea profesională după care tânjește adevăratul cititor. De partea cealaltă - o presă înregimentată de 30 de ani la aceeași placă ruginită pe care am menționat-o mai sus.
  • Articolul de față, prin puterea argumentelor și a conexiunilor atât de profunde, este o binevenită lumină în acest peisaj. Sper că m-am făcut înțeles.

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.