PITEȘTI. BALADA MARILOR DISPĂRUȚI. ROATA LUI HOREA. REÎNTORS - Poeme ale luptătorul anticomunist Ioan Victor Pica, întemnițat timp de 14 ani pentru sprijinul acordat rezistenței armate din Munții Făgăraș. 20 ani de la mutarea la Domnul - 2 Aprilie 2004
Poetul
și luptătorul anticomunist Ioan Victor Pica, întemnițat timp de 14 ani
pentru sprijinul acordat rezistenței armate anticomuniste din Munții
Făgăraș. 20 ani de la mutarea la Domnul - 2 Aprilie 2004. Poeme
În data de 16 noiembrie 1950, tânărul Ioan Victor Pica, elev al Liceului „Radu Negru” din Făgăraș, a fost arestat, fiind acuzat pentru înființarea unei organizații „subversive” anticomuniste și de sprijinirea luptătorilor ce formau rezistența armată anticomunistă din Munții Făgăraș. Ioan Victor Pica s-a născut în satul Râușor, comuna Mândra, județul Brașov, la 22 martie 1933. Întreaga sa familie avea să suporte teroarea regimului comunist.
Tatăl său, Ioan, a fost aruncat în temnițele bolșevice timp de 8 ani, murind la puțin timp după eliberarea din închisoare.
A fost un prieten fidel al partizanilor Ioan Mogoș și Nicolae Mazilu, prin intermediul cărora l-a cunoscut pe Ion Gavrilă Ogoranu, legendarul conducător al luptătorilor anticomuniști din Munții Făgăraș. A fost condamnat la 8 ani închisoare, dar avea să fie eliberat abia în anul 1964, după ce a executat 14 ani de detenție. A trecut prin închisorile din Făgăraș, Brașov, Aiud, Gherla, Jilava, Sibiu, prin lagărul de muncă forțată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră și prin minele de plumb din Baia Sprie și Cavnic.
PITEȘTI
Cocorii răstignesc zările pe cruci mari.
Târăsc într-o parte și alta anotimpurile fără noimă.
Aici n-au rămas decât câteva stele mâncate de carii,
Aruncate din cer peste cranii
Tari ca pietrele, de mâna satanii.
Aici moartea e atât de vie,
Cea mai mare și cea din urmă bucurie.
Frate, aș vrea să fiu un copac,
Lovește-mă-n frunte, o dată, de două ori,
De o mie de ori!
Să-mi scufund sufletul
În propriul meu sânge ca într-un lac.
Doamne, unde-ai plecat din acest veac?
Niciodată tinerețea nu a putut atâta să doară.
Și de-ar putea măcar să strige,
Și de-ar putea să moară!
Am avut o soră
Care s-a făcut mătrăgună.
Am avut o mamă, care trebuie să fie nebună.
Cocorii s-au făcut tăceri de zăpadă
Și copiii cresc fără să vadă,
Și oamenii trec fără să vadă.
Unde ești, Doamne?
Mai poți fi undeva, Doamne?
Fratele meu, călăul meu,
Dacă mă iubești,
Dacă ne mai urăști,
Dacă ai înțeles ce înseamnă Pitești,
Fură, te rog, pentru mine crucea
Pe care a murit Dumnezeu!
BALADA MARILOR DISPĂRUȚI
În lumea noastră, cu singurătăți neumblate,
Fiecare întoarcere,
Fiecare absență,
Fiecare plecare
E o eternitate.
Voi vă iubiți pruncii
Și tristețile cuminți ca animalele domestice,
Și femeile voastre.
Noi avem rănile noastre.
Nisipurile deșertului
Și abisul de la marginea pădurii
Sunt căile profetului.
Noi suntem cea mai mare absență a lumii.
Peste tot, pe unde a dispărut o floare
Sau a încetat un ciripit de pasăre,
Am trecut noi.
Caznele noastre se risipesc molatic pe ogoarele moi.
Voi n-ați văzut lumea scufundată-n dezastre,
Voi n-aveți pătimirea și stelele voastre;
Noi avem rănile noastre.
Într-o zi vom mărșălui prin marile goluri,
Prin marile voastre absențe.
Într-o zi vom întregi chipul cel mai adânc al lumii
Cu aceste răni,
Cu aceste negrăite penitențe,
Vă vom pătrunde în ogradă,
În stelele pruncilor,
În nurii femeilor voastre lehuze,
Cu toate tristețile închise în acest veac,
Cu furii vă vom pătrunde
În pâinea cea de toate zilele
Și-n lacrima din iatac.
Căci rănile noastre n-au leac.
ROATA LUI HORIA
Noi nu avem cer,
Noi nu avem pământ,
Noi nu avem toamnă,
Noi nu avem primăvară,
Noi nu avem văzduh curat să bem.
Noi nu avem țară.
Noi avem roata,
Cerul cel mai din adâncul nostru.
Mai înainte de noi,
Mai înainte de lume,
Mai înainte a fost roata.
Noi ne-am născut
Pentru că ideea de roată trebuia întregită.
Roata noastră cea de toate zilele
Am numit-o pământ,
Am numit-o pâine,
Am numit-o sete de cer,
Am numit-o roata lui Horia,
Am numit-o sânge,
Am numit-o vrere de fier.
Noi nu avem țară,
Noi ne tragem pe roată și ne facem țară,
Ne tragem pe roată și ne facem fulger și lumină,
Ne tragem pe roată și ne facem vecernie și hodină.
Nimeni nu poate să ne facă
Mai înalți și mai sfinți decât roata.
Până unde mergem noi,
Nimeni nu poate să ne petreacă.
Despre noi nu trebuie să mărturisească nimeni,
Noi înșine ne facem mărturisire adâncă.
Suntem mai frumoși, trași pe roată,
Și mai mari în setea de libertate.
Când ne îndoim de existența și cuvântul nostru,
Ne privim roata
Și de acolo știm că SUNTEM încă.
REÎNTORS
Cei plecați cu miile s-au irosit,
Tu de ce ai mai venit?
Ai chipul străveziu
Și nătâng,
Și ochii scufundați în adânc.
Privește-te în oglinda timpului,
Ești o singurătate târzie!
Mâinile nu te pot mângâia,
Buzele nu te pot săruta.
Ți-e trupul păduri de spini și urgie.
Ai pașii sunători ca și cuvintele
Și pleoapele adânci ca mormintele.
Spune-ne, ai murit,
S-au te-ai întors din pustie?
Nimănui nu-i mai semeni, nici ție.
În data de 16 noiembrie 1950, tânărul Ioan Victor Pica, elev al Liceului „Radu Negru” din Făgăraș, a fost arestat, fiind acuzat pentru înființarea unei organizații „subversive” anticomuniste și de sprijinirea luptătorilor ce formau rezistența armată anticomunistă din Munții Făgăraș. Ioan Victor Pica s-a născut în satul Râușor, comuna Mândra, județul Brașov, la 22 martie 1933. Întreaga sa familie avea să suporte teroarea regimului comunist.
Tatăl său, Ioan, a fost aruncat în temnițele bolșevice timp de 8 ani, murind la puțin timp după eliberarea din închisoare.
A fost un prieten fidel al partizanilor Ioan Mogoș și Nicolae Mazilu, prin intermediul cărora l-a cunoscut pe Ion Gavrilă Ogoranu, legendarul conducător al luptătorilor anticomuniști din Munții Făgăraș. A fost condamnat la 8 ani închisoare, dar avea să fie eliberat abia în anul 1964, după ce a executat 14 ani de detenție. A trecut prin închisorile din Făgăraș, Brașov, Aiud, Gherla, Jilava, Sibiu, prin lagărul de muncă forțată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră și prin minele de plumb din Baia Sprie și Cavnic.
PITEȘTI
Cocorii răstignesc zările pe cruci mari.
Târăsc într-o parte și alta anotimpurile fără noimă.
Aici n-au rămas decât câteva stele mâncate de carii,
Aruncate din cer peste cranii
Tari ca pietrele, de mâna satanii.
Aici moartea e atât de vie,
Cea mai mare și cea din urmă bucurie.
Frate, aș vrea să fiu un copac,
Lovește-mă-n frunte, o dată, de două ori,
De o mie de ori!
Să-mi scufund sufletul
În propriul meu sânge ca într-un lac.
Doamne, unde-ai plecat din acest veac?
Niciodată tinerețea nu a putut atâta să doară.
Și de-ar putea măcar să strige,
Și de-ar putea să moară!
Am avut o soră
Care s-a făcut mătrăgună.
Am avut o mamă, care trebuie să fie nebună.
Cocorii s-au făcut tăceri de zăpadă
Și copiii cresc fără să vadă,
Și oamenii trec fără să vadă.
Unde ești, Doamne?
Mai poți fi undeva, Doamne?
Fratele meu, călăul meu,
Dacă mă iubești,
Dacă ne mai urăști,
Dacă ai înțeles ce înseamnă Pitești,
Fură, te rog, pentru mine crucea
Pe care a murit Dumnezeu!
BALADA MARILOR DISPĂRUȚI
În lumea noastră, cu singurătăți neumblate,
Fiecare întoarcere,
Fiecare absență,
Fiecare plecare
E o eternitate.
Voi vă iubiți pruncii
Și tristețile cuminți ca animalele domestice,
Și femeile voastre.
Noi avem rănile noastre.
Nisipurile deșertului
Și abisul de la marginea pădurii
Sunt căile profetului.
Noi suntem cea mai mare absență a lumii.
Peste tot, pe unde a dispărut o floare
Sau a încetat un ciripit de pasăre,
Am trecut noi.
Caznele noastre se risipesc molatic pe ogoarele moi.
Voi n-ați văzut lumea scufundată-n dezastre,
Voi n-aveți pătimirea și stelele voastre;
Noi avem rănile noastre.
Într-o zi vom mărșălui prin marile goluri,
Prin marile voastre absențe.
Într-o zi vom întregi chipul cel mai adânc al lumii
Cu aceste răni,
Cu aceste negrăite penitențe,
Vă vom pătrunde în ogradă,
În stelele pruncilor,
În nurii femeilor voastre lehuze,
Cu toate tristețile închise în acest veac,
Cu furii vă vom pătrunde
În pâinea cea de toate zilele
Și-n lacrima din iatac.
Căci rănile noastre n-au leac.
ROATA LUI HORIA
Noi nu avem cer,
Noi nu avem pământ,
Noi nu avem toamnă,
Noi nu avem primăvară,
Noi nu avem văzduh curat să bem.
Noi nu avem țară.
Noi avem roata,
Cerul cel mai din adâncul nostru.
Mai înainte de noi,
Mai înainte de lume,
Mai înainte a fost roata.
Noi ne-am născut
Pentru că ideea de roată trebuia întregită.
Roata noastră cea de toate zilele
Am numit-o pământ,
Am numit-o pâine,
Am numit-o sete de cer,
Am numit-o roata lui Horia,
Am numit-o sânge,
Am numit-o vrere de fier.
Noi nu avem țară,
Noi ne tragem pe roată și ne facem țară,
Ne tragem pe roată și ne facem fulger și lumină,
Ne tragem pe roată și ne facem vecernie și hodină.
Nimeni nu poate să ne facă
Mai înalți și mai sfinți decât roata.
Până unde mergem noi,
Nimeni nu poate să ne petreacă.
Despre noi nu trebuie să mărturisească nimeni,
Noi înșine ne facem mărturisire adâncă.
Suntem mai frumoși, trași pe roată,
Și mai mari în setea de libertate.
Când ne îndoim de existența și cuvântul nostru,
Ne privim roata
Și de acolo știm că SUNTEM încă.
REÎNTORS
Cei plecați cu miile s-au irosit,
Tu de ce ai mai venit?
Ai chipul străveziu
Și nătâng,
Și ochii scufundați în adânc.
Privește-te în oglinda timpului,
Ești o singurătate târzie!
Mâinile nu te pot mângâia,
Buzele nu te pot săruta.
Ți-e trupul păduri de spini și urgie.
Ai pașii sunători ca și cuvintele
Și pleoapele adânci ca mormintele.
Spune-ne, ai murit,
S-au te-ai întors din pustie?
Nimănui nu-i mai semeni, nici ție.
Donează pentru ActiveNews!
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
Pe același subiect
Suprema biruință a poeziei “Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!” și a Poetului Radu Gyr! Duhul lui Radu Gyr este viu, în pofida brucanilor care l-au condamnat la moarte!
Cum și-a prevăzut Radu Gyr sfârșitul, în Săptămâna Mare a Postului anului 1975 - Ultimele clipe din viața marelui poet, un crucificat al Domnului pentru neamul românesc
Ion Gavrilă Ogoranu, stânca de fier a Munților Făgăraș. Mărturiile lui Nicolae Purcărea și Teofil Mija și ale Mariei Petrașcu la 18 ani de la plecarea Voievodului Carpaților la Ceruri (1 mai 2006)
“Vocea lui Traian Trifan a sunat în sufletele noastre ca o trâmbiță a Apocalipsului”
Democrația de Florii și de Paști. Nichifor Crainic: Duminica Floriilor - INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM (Aprilie, 1933)
29 aprilie: nașterea la Ceruri a ziaristului, scriitorului și Poetului Închisorilor Radu Gyr - Românul care L-a coborât pe IISUS ÎN CELULĂ
Recomandările noastre
Când Mântuitorul a coborât de ÎNVIERE în minele și iadul TEMNIȚELOR BOLȘEVICE, alături de Părintele Justin și alți martiri ai neamului românesc: O lumină a trecut peste inima mea și am strigat tare: HRISTOS A ÎNVIAT, FRAȚILOR!
Cititoare ActiveNews din Sistemul Medical: Unora plandemonia le-a prăjit creierul. Nimeni nu stie cât chin îndură cei vaxxați și câte turbo-cancere în stadiul IV vedem. NU, lumea nu este pregătită sa afle adevărul despre serurile experimentale!
Secțiuni: Cultură Prima pagină Publicistică Sfinții închisorilor Știri
Persoane: Ioan Victor Pica
Tip conținut: Știri
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (1)