ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Din relatările Pr. Stvr. Constantin Catană

Părintele Constantin Voicescu, marele duhovnic și mărturisitor din temnițele comuniste a trecut la Domnul în ziua Nașterii Maicii Domnului, în anul 1997. Îndrăgitul Duhovnic al bucureștenilor, de la Biserica Sapienței, a hrănit duhovnicește prin predicile și mărturisirile sale din temnițele comuniste și a insuflat bucuria trăirii în Hristos multor tineri, însetați de adevăr și de credință, de care au fost privați ani la rândul în timpul regimului comunist.

Prezentăm câteva mărturisiri de taină despre comunism și așa-zisa democrație, din relatările Pr. Constantin Catana, care l-a cunoscut îndeaproape, la mănăstirea Văratec.

„L-am cunoscut pe părintele Constantin Voicescu, pe acest martir al Crucii, care s-a luptat fățiș împotriva dictaturii și a puterii oculte, în perioada de tristă amintire, pe când instituțiile diabolice și draconice luptau împotriva demnității, libertății cât și a personalității omului și care urmăreau cu tenacitate împlinirea planului lor. Și între și printre alții, Părintele integru și virtuos, c-un spirit fremătător și viu, ca un patriot cu fibră misionară și care știa că, adevărul pentru Dumnezeu și o lume liberă, se cuvine proclamat cu aplomb și convins că mărturisirea în nume propriu, ca mulți alții încarcerați, va învinge totdeauna răul și-a împletit destinul său cu destinul neamului. Deși a fost supus la grele încercări, a înțeles că cel ce iubește adevărul va pătimi mult.

Să descătușăm amintirile dureroase

În plimbările noastre pe cărările șerpuite ale Sfintei Mănăstiri Varatic, Părintele Constantin Voicescu îmi spunea: „Măi frate, trebuie să știi, căderea comunismului în Europa centrală cât și-n cea răsăriteană, ne va ajuta cumva pe noi cei care am fost puși la tăcere, noi, cei câți am mai rămas, să descătușăm amintirile dureroase, cauzate de represiunile fără limită, exercitate de autoritățile comuniste. Și acest popor trebuie să cunoască cu exactitate motivul real pentru care atâția intelectuali și oameni de bună credință au fost închiși, pentru ca vorbele putrede și îndoielnice să nu cuprindă inima  voastră, încurcându-vă în necunoaștere.

Deși aveți acces la tot felul de materiale informative, nu știu dacă voi ați putea să vă imaginați ce înseamnă durerea, frigul, foamea, frica, nesomnul, însingurarea, mizeria și toată nedreptatea în universul carceral!

Pr. Constantin Voicescu despre Părintele Justin Pârvu

Urcându-ne spre cimitir, l-am întrebat: În zilele ce au trecut pe unde ați mai fost?

- Da, două zile am stat în Mănăstirea Petru-Vodă, cu toți acești fii duhovnicești. Căci de fiecare dată când ajung la Mănăstirea Varatic, merg să-l văd și pe Părintele Justin Pârvu, pentru binecuvântare, ca să am o viață duhovnicească mai sporită, și am certitudinea verificată că, după ce mă întâlnesc cu Părintele Justin, chiar îmi este bine.

Acest Părinte este un mare nevoitor, măi frate, și slujește aproape zilnic, respectând rânduielile bisericești, pentru Slava lui Dumnezeu și spre folosul credincioșilor. Am văzut multă, multă lume care aștepta să vorbească cu Sfinția Sa, este într-adevăr impresionant de câte face la această nouă mănăstire, este lucrare anevoioasă și plină de neprevăzut.

Ceea ce am văzut și am constatat este că pentru Părintele Justin, monahismul lăuntric este esențial pentru Sfinția Sa, și nu cel în literă, lipsit de roade duhovnicești. Și are dreptate! Sfinția ta nu vezi că mulți dintre slujitorii altarului sunt mai mult funcționari decât liturghisitori!

Neînțelegând sensul deplin al cuvintelor sale, l-am întrebat: Adică cum funcționar și nu liturghisitor? „Păi, frate dragă, ce vrei să-ți spun, că nu-i așa!”.

Noi am suferit pentru o Românie curată și un viitor luminos al tuturor românilor

Astăzi, dincolo de slujire, unii dintre slujitori vor să mai aibă o slujbă. După 1990, multe porți s-au deschis pentru tot felul de activități, dar care nu sunt de trebuință preotului. În vremea asta, avem mare nevoie de cuvântători ai lui Dumnezeu, de mărturisire duhovnicească și de legătură harică, ca tot ce este urât și rău în lume să se diminueze și doar așa vom ieși toți, până la unul, de la vlădică și până la opincă, din truda și povara slavei deșarte și de sub cei ce făptuiesc legi urâte și strâmbe.

Și vreau să-ți spun că Părintele Justin și eu, știm prin ce-am trecut, căci Cuvioșia Sa mai mult, și eu mai puțin am suferit alături de cei închiși concretețea durerii, a răbdării și a umilinței. Și nu pot fi exprimate mai bine de nimeni, doar noi și alții asemenea nouă, pot vorbi generației de astăzi, despre mizeria și bestialitatea de prin închisori – noi care am suferit pentru o Românie curată și un viitor luminos al tuturor românilor.

Revoluția furată și unele profeții

…poporul român, țara asta, pe care cei fără de număr, cu riscul de a-și fi pierdut tot ce mai aveau, chiar și viața, greu va ieși din starea de criză generală în care se află, căci Revoluția din decembrie 1989 a fost o Revoluție furată, cu dezinformări și minciuni sfruntate, pentru a înșela opinia publică, în scopul păstrării puterii – plecând unii și venind alții, cu acțiuni curajoase și insistentă propagandă demențială, că de aceea, țara și poporul vor rămâne ceea ce au fost, cu toată frământătura lăuntrică și incertitudine.

Pentru evenimentele din decembrie 1989 nu sunt entuziasmat, ci mai degrabă îngrijorat pentru ceea ce va fi, având în vedere că propaganda calomnioasă se va înteți și mai mult și grija pentru ziua de mâine va apăsa multe suflete, iar tinerii țării vor pleca, fără regret, în toate colțurile lumii pentru un trai mai bun și o cât mai liberă exprimare. Deci, o lume deznădăjduită va lua calea pribegiei.

Da, Părinte Catana, în perioada asta, în care am intrat, vor fi multe dificultăți la care românul nu va rezista, oricât va sfida primejdia în situație extremă; regimul stupid care este va urma programul impus.

Și Părintele Justin, în discuția avută cu trei zile în urmă, îmi spunea: „Părinte Voicescu, noi în pușcărie adesea vorbeam despre valoarea omului în preț de suflet, și noi am scos din vistieria cea bună a inimii noastre, așa cum am crezut, iubirea simțitoare, devotamentul și spiritul de sacrificiu pentru noua generație din țara asta. Oare, cei ce vor fi după noi își vor aduce aminte de jertfa noastră, de răbdarea noastră, de mărturisirea adevărului, adevărată comoară care ar trebui să sălășluiască în inima lor?

Dar ai să vezi, Sfinția ta, că necazurile, nevoile, supărările le va smulge din inimă dragostea de neam și de țară. Și asta pentru că, pe comoara și fericirea lor, se vor așeza iubitorii de vrajbă, hrăpăreții, necinstiții și impostorii care vor smulge elogii cu nerușinare de la acest popor nefericit și condamnat în fiecare zi, sub diferite forme, cu o supraveghere specială, lipsiți totalmente de bunăvoință, de înțelegere și dragoste. Este trist ce spun, dar acesta este adevărul.”

 

Părintelui Justin, Dumnezeu îi descoperă lucruri și fapte ce se vor întâmpla

 

 

Eu, uitându-mă mirat la ceea ce Părintele Voicescu îmi relata, mă întreabă: Ce anume nu înțelegi? Păi, dumneata nu vezi că foarte mulți români s-au înstrăinat de țară, care parcă nu le mai aparține? Și eu cred, frate dragă, că Părintelui Justin, Dumnezeu îi descoperă lucruri și fapte ce se vor întâmpla, e o mare taină și cu el! Măi, frate, eu îl știu din pușcărie și i-am cunoscut profund sentimentul de trăire duhovnicească pentru acest neam, care nu și-a putut țipa durerea și nici de a-și chiui bucuria.”

Părintele Constantin Voicescu a fost un mare apropiat al Părintelui Justin, și întotdeauna când ne vedeam la Sf. Mănăstire Varatic, în timpul său liber, îmi vorbea despre marele duhovnic, Părintele Justin, ca despre un sfânt, despre preoția lui mântuitoare, despre slujirea lui caldă și atât de lucrătoare, despre superioritatea lui în trăire incomparabilă, despre truda și povara lui, despre bucuriile sale duhovnicești, despre izbânda și sacrificiul lui. Dar, despre suferința lui, Părintele Constantin Voicescu, mi-a vorbit mai puțin, deși avea o hipersensibilitate la tot ce este urât și rău în lume. Din confesiunile sale făcute mie, cu multă sinceritate, umilință și obidă sufletească, am înțeles eu, că pentru dânsul, luptele duhovnicești îi aducea primenirea într-o iubire adevărată pentru cele creștinești.

Și-mi mai spunea Părintele Voicescu: În lumea asta, măi frate, se păcătuiește mult, dar lumea nu știe sau nu vrea să știe, că păcatele ei dor pe Iisus.”

(Fragment din Revista Atitudini - Parteneriat)

Ascultați INEDIT. Părintele Constantin Voicescu în 1995 cântă Imnul Învierii compus de Valeriu Gafencu și ne transmite profetic: Orice cruce am purta, creștinul nu are dreptul să deznădăjduiască! AUDIO/VIDEO EMOȚIONANT

De asemenea puteți citi și Ultima predică a Pr. Constantin Voicescu, la Nașterea Maicii Domnului