Uciderea parlamentarei britanice Joanne ("Jo”) Cox a schimbat raportul de forțe între taberele care luptau pe frontul Brexitului. Un incident izolat care ne duce cu gândul la asasinarea fraților Kennedy printr-un plan elaborat ce trimite la prototipul asasinului descris în filmul Candidatul Manciurian (personajul principal era controlat printr-un soi de inginerie psihologică).

Iată două pasaje relevante din cartea lui Patrick Dolan, "CIA și asasinarea celor doi Kenedy” apărută la editura Corint.

"Președintele Kennedy a fost asasinat la 46 de ani, când era pe punctul de a se lansa în campania pentru al doilea mandat, la alegerile din 1964, mandat pe care, cu certitudine, l-ar fi câștigat. Planurile sale de a încheia pacea cu Uniunea Sovietică și cu Fidel Castro, exprimate elocvent în discursul rostit în iunie 1963 la Universitatea Americană, erau anatema pentru mulți dintre cei mai influenți demnitari, în special pentru conducerea CIA. Presupusul asasin, Lee Harvey Oswald (FOTO), era un fost militar din marină, avea 24 de ani, locuia în Dallas, era căsătorit și avea doi copii mici, în 1963. A fost arestat la câteva ore după asasinat într-un cinematograf, după uciderea unui ofițer de poliție și a fost acuzat de asasinarea președintelui. Oswald a fost învinuit că a tras cu o armă cu închizător cilindric rotativ (bolt-action) de la fereastra etajului șase al Texas School Book Depository, clădire aflată în piața Dealey din Dallas. Când mașina în care se aflau președintele, soția sa, Jacqueline, guvernatorul John Connally și soția acestuia trecea pe Elm Street, au fost trase mai multe focuri, lovindu-l pe Kennedy în cap și în spate și rănindu-l, de asemenea, pe guvernatorul Connally. 51 de martori oculari au afirmat ulterior că împușcăturile au venit din spatele unui deal înierbat aflat în fața președintelui, nu din clădirea depozitului de cărți aflată în spatele coloanei de mașini.

 

Niciun martor nu l-a văzut pe presupusul asasin la fereastră. Oswald a fost observat cu câteva minute înainte și după împușcături stând în cantina depozitului de cărți. Investigațiile de mai târziu au arătat că declarațiile martorilor oculari, probele filmate, mărturiile doctorilor de la Parkland Hospital și dovezile medico-legale referitoare la unghiul și direcția gloanțelor indică faptul că asasinarea lui Kennedy a fost executată de trei ucigași care au tras patru focuri.Oswald a fost împușcat la două zile după asasinat, în timp ce era dus prin subsolul secției de poliție din Dallas către tribunalul orașului. Chiar în fața camerelor TV, Jack Ruby, un mafiot local mărunt, l-a redus la tăcere pe suspectul numărul unu al guvernului, eliminând astfel necesitatea unui proces.Ca soldat în marină, Oswald a studiat limba rusă, vorbind-o fluent. A fost trimis la o importantă bază americană de spionaj din Japonia și, după trei ani de serviciu, a fost lăsat la vatră, apoi a plecat în Uniunea Sovietică și s-a căsătorit acolo. Ușurința cu care a intrat și a ieșit din țară, accesul la resurse financiare și alte indicii demonstrează că „trădarea” lui avea legătură cu operațiile de spionaj sub acoperire”. 

Un scenariu asemanator (asasini multipli, un suspect principal confuz) si in cazul lui Robert Kennedy.

 

"Bobby Kennedy a fost împușcat la Hotelul Ambassador din Los Angeles la câteva clipe după ce a susținut un discurs însuflețit care-i marca victoria în alegeri. Câteva minute după miezul nopții, pe 5 iunie 1968, când trecea prin spatele tribunei unde susținute discursul și printr-o bucătărie plină de oameni, a fost împușcat în ceafă și în spate de foarte aproape. Sirhan Bishara Sirhan, un palestinian imigrant în vârstă de 24 de ani, a fost arestat cu arma în mână. Chiar dacă Sirhan a tras, într-adevăr, savanții criminaliști sunt de acord că, după cum dovedesc probele, nu el a fost ucigașul.

 

Sunt trei motive pentru această concluzie: nu există asemănare între gloanțele trase ulterior de criminaliști din arma sa și cele descoperite în victimă; deși Kennedy a fost împușcat în spate, Sirhan se afla în fața sa; împușcăturile fatale au fost trase de la o depărtare de 2,5 cm, după cum o dovedesc urmele de praf de pușcă, iar arma lui Sirhan s-a aflat la câțiva metri. Mai mult, presupusa armă a crimei avea opt gloanțe, însă probele au arătat că s-au tras cel puțin zece gloanțe. Martorii au declarat că au văzut alți doi trăgători lângă Kennedy, când acesta se prăbușea. Sirhan nu-și amintește crima, nici chiar sub hipnoză. El pretinde, de asemenea, că nu-și amintește să fi scris cele 48 de pagini ale așa-zisului său jurnal, o probă pe care statul a invocat-o pentru a demonstra premeditarea. Psihiatrul care l-a consultat ultima dată pe Sirhan a afirmat că nu avea nicio tulburare comportamentală”.

Pomeneam mai devreme de Candidatul Manciurian. Filmul nu e doar ficțiune pură, face o paralelă cu un proiect secret derulat în SUA în anii 50-60 (MK Ultra) prin care s-a încercat construirea spionului perfect utilizându-se metode discutabile (s-au folosit mulți copii la experimente). Ideea era că o persoană care suferă abuzuri repetate ( sexuale, psihologice, etc) și nu poate să le integreze psihologic, va dezvolta la un moment dat o personalitate dublă pentru a se detașa de situația insuportabilă pe care o traversează.

 

În același individ vor există apoi 2 personalități diferite (una care suferă și alter-ego-ul său care privește detașat) iar ulterior se vor putea introduce prin hipnoză sugestii puternice adresate uneia dintre aceste personalități, care să fie activate prin anumiți stimuli/cuvinte-cheie. În acest mod se încerca construirea unui spion perfect, care să nu știe de multe ori că este agent special până nu primește comanda de activare, și care să poată rezistă cu brio oricărui tip de tortură. 

Asasinarea parlamentarei britanice (vezi amănuntele), urmată apoi de amenințările primite și de alți oficiali care promovau rămânerea în UE, încearcă să acrediteze ideea că partizanii ieșirii din uniune sunt băieții răi, ce folosesc orice metode, care ar trebui sanctonati de bunul simț comun și spiritul justițiar al electoratului chemat la urne, după cum observă inspirat Dan Diaconu, aici. Vezi Martin Armstrong, cu o trecere în revista a ultimelor asasinate celebre din lumea occidentală.