Fără să mai țină cont de ONU și NATO, autoritățile de la Priștina sunt decise să pună pe picioare propria armată, pentru a-și apăra „suveranitatea națională. Cu riscul de a destabiliza și mai mult situația din Balcani. Ideea nu e nouă. A fost lansată și în 2014, când veleitățile belicoase ale Priștinei i-au alarmat nu numai pe advesrarii kosovarilor, ci și pe aliații lor.

Președintele kosovar Hashim Thaci a decis la începutul acestei luni să ceară Parlamentului transformarea structurilor armate kosovare într-o armată, susținând că ar reprezenta un pas normal într-un stat suveran și independent. 

 

Forțele de Securitate Kosovare (KSF) sunt formate din 2.500 de oameni. Armata pe care o dorește Thaci ar urma să aibă 5.000 de soldați și 2.500 de rezerviști și va avea ca misiune „protejarea suveranității și integrității teritoriale a Kosovo, cetățenii săi, precum și binele și interesele Republicii Kosovo”, se spune în poiectul ajuns pe masa Parlamentului de la Priștina.

 

Propunerea liderului kosovar a venit după ce Albania și Croația au cerut NATO să-și revizuiască planurile privind misiunea de menținere a păcii din Kosovo. Și s-au arătat dispuse să sprijine transformarea Forței de Securitate a Kosovo, care este puțin înarmată și este angajată în răspunsuri la crize și protecție civilă, într-o armată cu drepturi depline. 

 

Fost comandant în UCK, Armata de Eliberare a  Kosovo, Thaci a mai venit cu o astfel de propunere în 2014, sfidând și atunci rezoluțiile ONU. La presiunile Occidentului, președintele kosovar, care la acea vreme era prim-ministru, a făcut pasul înapoi.

 

Și de această dată, după Serbia, care consideră că transformarea FSK într-o armată cu drepturi depline reprezintă o nouă provocare la adresa stabilității din Balcani, primii care au reacționat au fost liderii Alianței Nord Atlantice. Șeful NATO, Jens Stoltenberg, nu vede proiectul kosovar cu ochi buni și avertizează că o armată a Kosovo nu se poate face decât prin respectarea rezoluțiilor internaționale și a Constituției. „NATO își rezervă dreptul de a revizui nivelul de ajutor pe care Alianța îl acordă autorităților de la Priștina”, au amenințat liderii NATO.

 

Avertismente în aceeași notă au venit și din partea SUA, printr-un mesaj dat de Ambasada SUA la Priștina, dar și din partea unor lideri europeni. Crearea unei armate în Kosovo-Metohija ar însemna o încălcare directă a Rezoluției 1244 a Consiliul de Securitate al ONU și a acordului tehnico-militar de la Kumanovo, care au pus capăt conflictului din 1998-1999, spun oficialii de la Belgrad.

Liderii fostei provincii sârbe sunt insă mai hotărâți decât oricând să meargă mai departe cu proiectul, pentru care sunt dispuși să cheltuiască 51 de milioane de euro.

Poziția SUA, care, după venirea la Casa Albă a lui Donald Trump, s-a schimbat cu 180 de grade în ceea ce privește politica externă, a luat prin surprindere Priștina. Este știut că Washington-ul a sprijinit din toate puterile autonomia și, ulterior, proclamarea unilaterală a independenței fostei provincii sârbe. Un taler pe care americanii nu l-au aplicat și în 2014, cand peninsula Crimeea a decis, prin referendum, să se desprindă de Ucraina și să fie anexată Rusiei.

De cealaltă parte, Rusia are tot interesul în a-și proteja aliatul sârb, ținându-l ca pe un pion-cheie pe tabla de șah a Balcanilor. Dacă fosta provincie sârbă a reprezentat victoria cea mai importantă a NATO în Balcani, pentru că odată cu declararea unilaterală a independenței, în 2008, s-a micșorat teritoriul celui mai bun aliat al rușilor din regiune, ambiția Priștinei de a-și face armată ar da peste cap toate jocurile strategice. O încălcare flagrantă a rezoluțiilor ONU de către kosovari ar putea fi o bună trambulină pentru ca NATO să își consolideze alianța cu Belgradul. 

 

NATO ar putea rămâne în șpagat, cu un picior spre sârbi și cu unul bine înfipt în Kosovo, acolo unde americanii au cea mai mare bază militară din Europa. Aflată în estul Kosovo, lângă orașul Urosevac, Camp Bondsteel este cea mai mare bază militară americană construită după războiul din Vietnam și principala bază a armatei SUA aflată sub comanda KFOR. Inițial  s-au aflat aici 7.000 de soldați, dar au mai rămas doar 1.600.  Camp Bondsteel se află foarte aproape de oleoductul vital pentru SUA - AMBO, care transportă petrol din Marea Caspică.

 

Îngrijorarea maximă a Serbiei este că, prin crearea unei armate a Kosovo, se va readuce la viață fosta UCK, considerată responsabilă de o lungă serie de acte teroriste. Și nu numai. În ultimii ani, presa a dezvăluit că fosta Armată de Eliberare a  Kosovo a fost implicată în trafic de organe umane în timpul campaniei de bombardare a Serbiei de către NATO. Iar mulți dintre foștii combatanți UCK au fost deja deferiți justiției.

Există temeri în rândul sârbilor că o astfel de armată kosovară ar avea în rândurile sale foști combatanți ai UCK. În acelaș timp, președintele Thaci susține că își dorește ca armata să fie una „multietnică”. Or, e greu de crezut că o armată care ar uma să fie condusă de foști combatanți UCK, care au ucis mii de sârbi, ar putea recruta sârbi care trăiesc astăzi în Kosovo. Cu atât mai greu de imaginat că sârbii vor dori să facă parte dintr-o astfel de armată. Din acest motiv, teza sugerată de mulți analiști politici de la Belgrad este că, de fapt, Priștina urmărește expulzarea sârbilor, puțin câte puțin. Ca parte a unei strategii clare a albanezilor care visează la alungarea totală a sârbilor din Kosovo.

În 2015, mai mulți membri ai conducerii fostei UCK au aduși în fața instanței și judecați pentru crime contra umanității și trafic de organe, de tribunalul internațional responsabil cu judecarea crimelor comise în timpul conflictului sârbo-kosovar. Considerat un erou al desprinderii albanezilor kosovari de Serbia și un interlocutor „onorabil” al statelor UE și al SUA, Hashim Thaci, a fost și el denunșat ca liderul unei rețele de traficanți de organe. Potrivit unui raport al Consiliului Europei, Thaci și aliații săi politici au jucat un rol-cheie într-o organizație care recolta și vindea organe. „Produsele” traficate au fost obținute pe două căi. Inițial, cu forța – de la prizonieri sârbi și civili răpiți de rebelii albanezi, în anii 1999 și 2000. Ulterior, în 2008, prin înșelăciune – rețeaua a recoltat organe de la circa 20 de cetățeni săraci din Republica Moldova, Rusia, Kazahstan și Turcia, cărora nu li s-au mai plătit banii promiși pentru „donație”.