ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Războiul din Ucraina este un poker pe viață și pe moarte, în care toți jucătorii sunt „all in”.

Motivul implicării Statelor Unite în Războiul din Ucraina a fost explicat de secretarul american pentru Apărare, Lloyd Austin, astfel:

„Dorim să vedem Rusia slăbită în asemenea grad încât să nu mai poată face lucrurile pe care le-a făcut invadând Ucraina.”

Printre cuvinte, motivul Washingtonului se putea citi clar: anihilarea capacității de mare putere militară a Rusiei.

(Nota Bene: Rusia are cel mai mare arsenal nuclear din lume – 6.257 de focoase -, față de 5.550 – Statele Unite.)

Cât de mult este dispusă administrația Biden să se implice în Războiul din Ucraina pentru a-și realiza acest scop? Cât de departe este pregătită să meargă?

Cu fiecare zi ce trece, răspunsul devine tot mai evident: foarte departe!

Pe 4 mai, un articol bombă din New York Times dezvăluia, citând surse oficiale din comunitatea de informații americană,  implicarea directă a serviciilor SUA în lichidarea de către ucraineni a 12 generali ruși.

Până atunci, Washingtonul dăduse doar explicații vagi cu privire la natura informațiilor pe care le transmite armatei ucraiene.

Acum, pentru prima oară de la începutul războiului, Statele Unite recunosc că este vorba despre informații de primă mână „oferind localizarea și alte detalii privind cartierele generale mobile ale Rusiei, care își schimbă frecvent amplasamentul”.

Era de-abia începutul bombelor: a doua zi, pe 5 mai, NBC News a venit cu o altă deflagrație:

„Informații transmise de Statele Unite au ajutat Ucraina să scufunde crucișătorul rus Moskva, au declarat oficiali SUA pentru NBC News, confirmând rolul jucat de americani în probabil lovitura cea mai jenantă suferită de Vladimir Putin de la invadarea Ucrainei.”

Crucișătorul purtător de rachete teleghidate Moskva, echipat cu rachete S-300 și având la bord un echipaj format din 510 oameni, era nava amiral a flotei ruse din Marea Neagră.

La jumătatea lui aprilie, când Moskva a fost scufundată de ucraineni cu un tir cu rachete Neptun, au existat mai multe voci care s-au îndoit de capacitatea forțelor militare ale Kievului de a realiza singure o asemenea performanță.

Printre aceste voci, s-a numărat și colaboratorul ActiveNews, expertul militar Cristian Negrea.

Opinia a fost confirmată și de alți analiști, care au susținut că un avion de spionaj de tip P-8 al marinei americane a localizat Moskva și a transmis în timp real informațiile armatei ucrainene.

Însă, acestea erau doar analize ale unor experți independenți, care, până la urmă, nu dovedeau nimic.

Dar, când două zile la rând, presa americană, citând oficiali de la Washington, dezvăluie că Statele Unite au avut o implicare directă în lichidarea a 12 generali ruși și a navei amiral a flotei ruse din Marea Neagră, lucrurile iau o turnură periculoasă.

Vladimir Putin a plasat forțele nucleare ale Rusiei în stare de alertă maximă încă din 27 februarie 2022, la câteva zile după ce a început invadarea Ucrainei.

În urmă cu doi ani, Putin revizuise politica nucleară a Rusiei; acum, ea permite utilizarea armelor nucleare ca răspuns la o agresiune convențională.

La sfârșitul lui aprilie 2022, ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, a avertizat că riscul unui război nuclear este „serios”, „real” și „nu trebuie subestimat”.

El a estimat acest risc mai mare decât cel din 1962, din timpul crizei rachetelor cubaneze.

Cu aceeși ocazie, Lavrov, care este un vulpoi al diplomației și își măsoară foarte bine cuvintele, a acuzat:

„NATO poartă practic un război împotriva Rusiei prin interpuși (ucrainenii).”

Acum, regimul Putin are dovada pentru asta, oferită chiar de adversari.

De aici încolo, intrăm pe tărâmul speculațiilor:

1.   De la începutul războiului, administrația Biden a făcut uz de o retorică belicoasă, dar s-a ferit să meargă cu implicarea (cel puțin oficial) mai departe de ajutoare militare și financiare pentru Ucraina și de sancțiuni economice impuse Rusiei.

De ce a trecut acum administrația Biden această linie roșie, care confirmă declarațiile lui Lavrov?

2.   Lumea serviciilor de informații – mai ales militare – este una discretă prin definiție.

Ce a determinat Washingtonul să-și trâmbițeze implicarea directă în două din cele mai usturătoare (pentru Putin) aspecte ale Războiului din Ucraina?

3.   Când un serviciu secret scapă informații sensibile în spațiul public, există doar două motive: fie dintr-o eroare, fie pentru că intenționează să folosească scurgerea într-un scop mai important, care merită „gambitul”.

Când informațiile, una mai nevralgică decât  alta, se rostogolesc în cascadă, primul motiv pică de la sine.

4.   Au circulat o sumedenie de zvonuri despre sărbătoarea de la 9 mai, când Putin va trebui, într-un fel sau altul, să dea raportul poporului rus și comunității internaționale despre „operațiunea militară specială” din Ucraina. Și să prezinte „semne” ale unei victorii.

O posibilitate – vehiculată tot mai des, inclusiv de voci din România – ar fi un atac cu arme nucleare tactice în Ucraina, care să demonstreze superioritatea incontestabilă a Rusiei.

Toate aceste zvonuri nu se bazează pe nici o informație reală, ci doar pe speculații cum sunt cele despre nebunia sau cancerul terminal în care s-ar afla Putin.

5.   Comentatorii mai puțin „încinși”, consideră, dimpotrivă, că Putin (care nu dorește să ocupe Ucraina pentru a rămâne pe cap cu o țară falimentară și distrusă de război), a ocupat exact cât i-a trebuit pentru necesitățile sale strategice.

Acum așteaptă ca Occidentul să dea semne că își dorește cu adevărat o negociere.

6.   Pe de altă parte, chiar și comentatorii cu mintea rece, de talia unui Pat Buchanan, se îndoiesc de capacitatea de răbdare prea îndelungată a lui Putin.

Liderul de la Kremlin este prea orgolios pentru a asista cum capacitățile sale militare convenționale se diminuează de la o zi la alta; cum prestigiul său este târnosit sistematic; cum statutul de mare putere mondială al țării sale se degradează de la o zi la alta – toate astea, fără a recurge la atu-ul său numărul unu: armele nucleare.

7.   În foarte controversatul său discurs de la Varșovia, din 26 martie, Joe Biden a lăsat limpede să se înțeleagă că scopul Statelor Unite este o schimbare de regim în Rusia.

„Pentru numele lui Dumnezeu, omul acesta (putin) nu mai trebuie să rămână la putere”, a exclamat el.

Consilierii de la Casa Albă au dezmințit ulterior că Biden a vrut să spună ce a spus.

Așa a apărut motivul OFICIAL al implicării SUA în Ucraina, oferit de Lloyd Austin și citat la începutul textului, care se dovedește unul EDULCORAT față de realitate.

8.   Cu două zile înainte, la summit-ul NATO de la Bruxelles, Biden a oferit o altă replică șocantă: dacă Putin folosește arme chimice în Ucraina, Statele Unite „vor răspunde cu aceeași monedă”.

Cum asta însemna că SUA dețin și sunt dispuse să utilizeze arme chimice (lucru interzis de convențiile internaționale), consilierii lui Biden au zis din nou că șeful lor nu a zis ce a zis.

Dar ideea implicării directe în război a SUA a rămas nedezmințită de nimeni.

Între timp, mai mulți congresmeni americani (atât Democrați cât și Republicani) s-au pronunțat pentru folosirea de către SUA a armelor de distrugere în masă împotriva Rusiei, dacă Rusia le folosește în Ucraina.

9.   Când subsecretarul de stat american, Victoria Nuland, a recunoscut în fața că în Ucraina există laboratoare biologice finanțate de Statele Unite, ea s-a grăbit să avertizeze că Rusia ar putea încerca să preia controlul asupra lor și să folosească armele biologice de acolo într-o operațiune tipică de „steag fals”.

10.  Armele nucleare, chimice sau bacteriologice poartă numele generic de Arme de Distrugere în Masă (ADM) și, pe plan internațional, sunt fie interzise, fie au reglementări absolut speciale.

Armele de Distrugere în Masă au fost pretextul mincinos sub care a avut loc invadarea Irakului de către Statele Unite, răsturnarea de la putere și spânzurarea lui Saddam Hussein.

În Siria, armele chimice au fost un perpetuu motiv de acuzații reciproce între Rusia și SUA, inclusiv de operațiuni sub „steag fals”.

CONCLUZIE: dezvăluirea brutală, în cascadă, a implicării Statelor Unite în uciderea celor 12 generali ruși și a scufundării navei amiral ruse Moskva nu poate avea decât două scopuri:

1.   Punerea într-o situație umilitoare a lui Vladimir Putin în preajma zilei de 9  mai pentru a-l provoca să facă un gest necugetat – utilizarea armelor de distrugere în masă în Ucraina – care să justifice o implicare și mai mare a SUA în război. Aeriană sau chiar terestră.

2.   Pregătirea terenului mediatic pentru o operațiune sub steag fals a Washingtonului în Ucraina, prin care Putin să fie acuzat de folosirea armelor de distrugere în masă.

Indiferent de variantă, lui Putin i s-a pregătit soarta lui Saddam Hussein.