„Mânca-te-ar tata de regizor genial, s-au prins românii că nu-i film documentar și că ai primit și bani publici. Lasă, fiule, căci am niște jurnaliști care-mi slujesc mie și facem noi gâlceavă. Doar nu te-ai automutilat degeaba pe Colina Bucuriei. Și un purtător de cuvânt și un director de festival de filme de la Sibiu joacă acum după regia mea.

Mânca-v-ar tata pe toți ! Nu vă las, vă teleghidez io! Am încercat să-l distrug pe Arsenie Boca și cu vechea rețea bolșevică a lui Pauker, Bodnarenko și Nikolski-Grünberg șobolanul, cu târfe sub acoperire trimise de ei, cu torționari și trădătooori, l-am scos și din mănăstire... și cu cartea-parazit a iubitei mele Tatianna Humanitas! Iar cu unii ierarhi care s-au dat cu mine, am blocat canonizarea din 2019 și până acum. Poate reușesc și cu tine ceva. Nu vreau canonizare și pelerinaje. Vă teleghidează tata, fiți pe pace!". (Zgândărilă - Tatăl Minciunilor )

Am fost la filmul-parodie care profanează memoria Părintelui Arsenie Boca și îi batjocorește pe pelerinii români, într-o sală aproape goală. Cinci persoane mai populau sala, dintre care una s-a plictisit și a plecat după 30 de minute.

Nu este un film documentar (bineînțeles că am cerut banii înapoi), ci o diaree cinematografică din bani publici. Diletantism cu figuranți derutați adunați de pe drumuri.

Afișele și scenele sunt dezgustătoare și amintesc de propagandă anticreștină sovietică. Ce s-a întâmplat?
Regizorul „s-a infiltrat” cu ani în urmă în cadrul unor pelerinaje organizate de o Fundație care îi poartă numele Părintelui Arsenie. Probabil din naivitate, nu știu, organizatorii l-au primit cu brațele deschise. Au crezut că-l convertesc și-l fac creștin probabil.

Regizorul chiar afirma într-un interviu de pe internet că nu are educație religioasă: „Eu, personal, cum vă zic, nu am un... cum să zic, soi de... nici educație religioasă și nici acest organ (!) pentru asemenea revelații!” ( 29 aug.2023)

Filmul, promovat pe internet pe multe canale insalubre, sugrumă adevărul (la fel ca și cartea Tatianei Niculescu Bran de la Humanitas) și începe cu vâicăreala regizorului:

„Prin 2018 am simțit că mă sufoc; prezența Bisericii era peste tot în viața publică, și emblema acestei influențe era un călugăr chipeș, Arsenie Boca”, amintind de ceea ce nota Gala Galaction în jurnalul său la începutul instaurării regimului comunist în România de către bolșevicii veniți pe tancurile sovietice: „tovarășii noștri nu mai pot suferi, pe zi ce trece, cruciulițe la gâtul fetelor noastre, icoane și candele prin școli, mărturisiri creștine, în public și-n particular” (în ziua de 6 august 1948, Gala GALACTION, Jurnal 1947-1952: pagini inedite cenzurate, Ed. Vestala, 2006, p. 81).

Precum comunștii care susțineau că pelerinajele la Prislop în anii 50 răpesc timpul prețios al țăranilor, filmul se pare că, printre altele, are scopul să paralizeze încrederea în puterile pelerinajului ortodox ca act de regenerare sufletească.

Filmul împrăștie un spirit negativ, cum se clocea odată în speluncile bolșevice.
Mizeria se accentuează când apare scena în care regizorul se automutilează pe Dealul Patriarhiei cu fotografia Patriarhului Daniel la gât.

În film se face bășcălie de arestarea Părintelui Arsenie și trimiterea lui în lagărul de la Canalul Dunăre Marea Neagră. Documentul referitor la ridicarea și arestarea să a fost descoperit și publicat acum 10 ani. Regizorul nu a menționat sursa, a ignorat stricarea autovehiculelor și alte amânunte, preferând doar sa trunchieze și să parodieze tragedia prin care a trecut Părintele Arsenie când a fost ridicat de Securitate și trimis ca să fie exterminat, în plin stalinism sălbatic când elita românească era aruncată în lagăre și-n închisori . Poți să faci mișto de așa ceva?

Dumitru Budrală vrea să promoveze filmul acesta, această infecție cinematografică, la festivalul Astra de la Sibiu, în orașul unde Părintele Arsenie a absolvit Academia Teologică și unde a lucrat la publicarea Filocaliei românești împreună cu Părintele Dumitru Stăniloae !!!

Dacă s-a ajuns să fie difuzată în orășele și mai ales la Sibiu această nefastă și sinistră operă înseamnă că industria de filme se află în putrefacție cinematografică. De ce nu pune regizorul filmul pe internet dacă tot a fost realizat din bani publici? Mii și mii de sibieni și făgărășeni au depus un memoriu la ASTRA și au cerut ca acest film să nu fie girat de festival.

Ei nu au cerut interzicerea filmului, din contră, doresc să fie pus pe internet și să fie văzut de lumea întreagă. Dar să nu fie girat de o instituție de cultură. Este ca și cum un film-parodie despre Eminescu ar fi promovat de Academia Română la Botoșani sau aiurea. Cine este obișnuit cu filmele documentare britanice de pe BBC Earth sau Viasat History, își dă imediat seama că acesta e o făcătură.

De aceea, acest film trebuie pus pe internet și să vadă o lume întreagă atâta batjocură și lipsă de profesionalism.

Filmul m-a dus cu gândul la documentele cercetate în legătură cu biografia Părintelui Arsenie Boca și la vechea rețea bolșevic-kgb-istă care l-a prigonit, din timpul regimului bolșevic, care se menținea prin teroare politică și crimă organizată de stat. Părintele Arsenie practica iubirea de popor după modelul Mântuitorului Iisus Hristos, identificarea cu durerile și aspirațiile poporului credincios. Sărac și umilit, aduna suferințele poporului și chema asupra lor îndurarea lui Dumnezeu, mijlocind lucrarea (energia) dumnezeiască vindecătoare. Această atitudine a sa a atras ură și prigoană.

Gheorghe CRĂCIUN din cazangiu a ajuns Șeful Direcției Regionale de Securitate Sibiu. În această perioadă, mai exact în data de 13 septembrie 1950, dădea ordin agenților Serviciului de Securitate Deva să facă tot ceea ce le stă în putință să-l compromită pe Părintele Arsenie Boca la Mănăstirea Prislop: „veți instrui 2-3 femei pe care le veți trimite la mănăstire în scopul de a-l compromite pe BOCA ARSENIE...

Veți trimite la mănăstire oameni bine instruiți deghizați în haine de țărani, intelectuali sau în haine preoțești, care să se dea drept fugari din alte regiuni mai îndepărtate... Veți lua contact cu Organele de Partid, în scopul de a li se semnala influența acestui călugăr în rândurile țăranilor din diferite comune, propunându-li-se să se ducă munca de combatere a influenței pe care o are acesta în rândurile oamenilor (ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. III, f. 51).

Gheorghe PINTILIE (Pantelei BODNARENKO, „Pantiușa”:

„Aici trebuie aparatul politic, împreună cu voi, să vedem pe tovarășii aceștia cum stau cu religia. Trebuie să vedem pe fiecare, dacă poartă cruce și așa mai departe, cu restul tovarășilor trebuie să spunem clar, deschis, trebuie să spunem tovarășilor, nu avem nimic împotrivă, însă nu la noi, la alte Ministere, la Interne, la Justiție, dar la Securitate n-ai ce căuta […] La noi n-au ce căuta tovarășii care cred în Dumnezeu, care se duc la biserică, care poartă cruce, noi sîntem un organ care trebuie să ne ferim de toate acestea, experiența, practica ne-au arătat... „Sînt toți vicleni, perverși, așa cum îi cunoaștem noi […] Trebuie să studiem pe fiecare în parte.

Nu trebuie trecut cu vederea peste aceia care se manifestă dușmănos, pe față, îi lovim cu toată puterea. Asta să fie ca o linie pentru noi, acela care nu se manifestă dușmănos, pe față, cu toate că-l cunoaștem destul de bine, dar caută într-un timp să-și vadă de treaba lui, pe el să-l lăsăm în pace. Așa trebuiesc priviți preoții și mai ales atitudinea aceasta să fie față de preoții ortodocși...
Noi lovim cu aceeași putere, fie ortodox, fie catolic”.
(„Ședința cu comandanții de Regionale și Județene de Securitate (1 mart.1950)”, document preluat din ASRI, fond D, dosar 10090, ff. 91-159, în: Marius OPREA, Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente 1949-1989, st.intro. de D. Deletant, Ed. Polirom, 2002, p. 145.)

Criminalul Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg) – „omul șobolan” al Securității, tinichigiu de meserie, afirma în singurul interviu acordat de el după Revoluție, în cadrul documentarului „Memorialul durerii”: „eu sunt, din tată în fiu, ateu convins”. Ca adjunct al lui Bodnarenko la Securitate, a dat ordin (30 oct.1952) ca dosarul personal al Pr. Arsenie BOCA să fie contopit în dosarul de la unitatea de muncă, după reîntoarcerea Părintelui de la Canal (ACNSAS, fond Penal, dosar 13928, f. 140)

Gen. Alexandru Drăghici, „regizorul” Decretului 410/1959, ale cărui hotărâri au condus la alungarea Părintelui Arsenie Boca din mănăstire și la desființarea Prislopului, în luările de cuvânt de la ședințele cu toți șefii Securității, din 2 și 3 decembrie 1957:

„Oare Biserica nu a fost întotdeauna elementul de frână al progresului poporului, nu ei au opus întotdeauna rezistență progresului poporului? De ce așa de des reacțiunea îmbracă această noțiune, fiindcă astăzi statul nostru democrat popular nu ia poziție împotriva religiei, ci așteaptă doar ca, odată cu ridicarea culturală a poporului, el singur să se edifice asupra acestei noțiuni a «opiului poporului», cum spune Marx, poporul să vadă singur ce este religia.” (ACNSAS, fond Documentar, dosar 114, f. 324)

Ionel STANCIU, căpitan de Securitate; ca Șef al Serviciului III Deva-Hunedoara (împreună cu maiorul maghiar Ștefan KASZA) a propus (1959) alungarea Părintelui Arsenie Boca din mănăstire și desființarea M-rii Prislop.:

„Întotdeauna și oriunde voi pune interesele personale-familiare mai prejos decât interesele de partid și de stat și nu voi ezita nicicând să-mi dau viața, în interesul cauzei Partidului nostru. Dacă aș fi din nou tânăr și aș fi întrebat ce meserie mi-aș alege, fără ezitare tot pentru Securitatea Statului aș opta. Voi fi însă, prin toată ființa mea, prin tot sângele meu, devotat cauzei regimului nostru democrat-popular chiar dacă nu voi mai fi în cadrele Securității Statului…
Partidul nu greșește. Unii oameni din Partid pot greși. Adevărul însă iese la lumină mai devreme sau mai târziu. De fapt adevărata tărie de caracter, calitățile morale ale omului de tip nou, ale comunistului ies în relief mai bine atunci când ești în munci de răspundere...” (ACNSAS, fond Cadre M.A.I.-Securitate, dosar 27202, ff. 188-189)