ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Asistăm la o schimbare dramatică de discurs la București: brusc, România nu mai este în siguranță; brusc, umbrela NATO are găuri.

Plouă cu drone peste România. Brusc. Din senin.

Acum câteva zile nu exista picior de dronă. Iohannis mai avea puțin și se jura pe toți zeii Rinului că spațiul aerian românesc nu a fost violat și a rămas fată mare, așa cum l-au lăsat Vuia și Vlaicu.

Degeaba se dădeau ucrainenii de ceasul morții. Ne făceau semn cu ochiul și strâmbau din nas ca după o liniuță la Untold, doar-doar o să ne prindem.

Până la urmă au spus-o pe șleau: „Vedeți, bă, proștilor, că aveți o dronă rusească în ogradă. Iaca filmulețul!”

Imaginile arătau o explozie în noapte, care putea la fel de bine să fie de pe malul românesc al Dunării, de pe cel ucrainean, sau din Gaza.

Nu se distingea nimic.

Până la urmă, un primar român întreprinzător a luat problema în mână și a descoperit ce trebuia descoperit: fragmente dintr-o dronă prăbușită.

Va să zică, Iohannis, Ciolacu, Tîlvăr, armata, serviciile secrete și tot aparatul de securitate națională, bașca forțele NATO dislocate în România habar n-au avut!

Au știut mai bine ucrainenii de pe malul celălalt ce cade la noi în țară.

O altă bizarerie este că fragmentele de dronă descoperite de primarul descurcăreț purtau o inscripție. Un indicativ: PHNX 2.84.

Or, litera „N” nu există în alfabetul chirilic, deși mentorii noștri ucraineni au spus că ar fi vorba de o dronă rusească. La fel, și presa românească, care își ia lumina de la Kiev.

La fel și „experții” din armata română – aceiași care până ieri negau că a căzut vreo dronă – au declarat că resturile aparțin unui „dispozitiv similar cu cele folosite de armata rusă”.

Totuși, cele patru litere ale inscripției de pe dronă sugerau flagrant cuvântul „Phoenix”.

Coincidență, în iulie 2022, Washingtonul anunța livrarea către Ucraina a 580 de drone Phoenix Ghost.

În ciuda faptului că această obsevație era extrem de pertinentă și fusese făcută de un om cu expertiză, subiectul a fost îngropat cu grație.

Mucles total!

Mai mult, nici până acum nu au fost publicate rezultatele vreunei expertize care să identifice oficial resturile descoperite pe malul Dunării.

*

Cu toate acestea, isteria s-a declanșat.

De parcă odată cu descoperirea de la Ceatalchioi s-au deschis băierile cerului, în interval de câteva ore a fost găsită o a doua dronă. Apoi o a treia.

De la sine înțeles, tot rusești.

Urmează reacții în lanț.

Ministrul Apărării are o întâlnire cu ambasadoarea SUA.

NATO se declară solidar cu România.

Ambasadorul Rusiei este convocat de urgență la MAE.

Iohannis protestează împotriva „violării grave a suveranității  și integrității teritoriale” a țării.

(Dar nimeni nu explică cum a fost posibilă căderea dronei fără ca nici România, nici NATO să știe ceea ce Ucraina știa.)

Apoi intră în scenă Arafat însuși. Când Arafat este trimis la înaintare, ca buzduganul din basme al Zmeului, poți să fii sigur că apare curând și Nenorocirea. O Pandemie, o Crevedie...

Expertul în îngrozirea și isterizarea populației și-a intrat rapid în pâine.

„...Păstrați-vă calmul! Adăpostiți-vă în beciuri sau adăposturi de protecție civilă!...”

Așa sună mesajul Ro-Alert care terorizează acum populația de la Dunăre în miez de noapte. Inclusiv din orașele mari, cum este Galațiul.

Unde nu este semnal telefonic, oamenii sunt speriați de personal arafatian instruit, dotat cu megafoane.

Nimeni nu trebuie să scape de teroare.

La Dunăre au apărut niște paralelipipede din beton, cu găuri la capete, de mărimea unei garsoniere confort III, în care să se pituleze sate întregi.

Înălțimea boxelor de beton este de 1,50 metri. Oamenii trebuie să se cocoșeze ca să intre.

Îndoirea coloanei vertebrale este esențială în mecanismele de isterizare și supunere a populației.

Nu trebuie să fii expert în psihologia maselor ca să înțelegi că românilor li se pregătește o nouă Psihoză.

Pas cu pas, le este indusă Starea de Război.

Timp de 19 luni, de la începutul Războiului din Ucraina, regimul Iohannis a făcut tot posibilul pentru a liniști populația.

A dat în mod insistent și repetat asigurări că românii nu au de ce să se teamă, pentru că se află sub umbrela NATO.

De câteva zile, discursul s-a schimbat radical. Și, odată cu el, și modul de acțiune al autorităților.

Calmul a fost înlocuit brusc cu isteria, liniștea cu frica.

Situația seamănă frapant cu cea de la începutul Pandemiei.

De la „nici un pericol” și un „virus mai slab decât gripa” a fost doar un pas până la „spălați-vă pe mâini” - „păstrați distanța” - „purtați mască” – „stați în casă” – „vaccinați-vă”.

Tot un pas și câteva resturi de tablă par să facă diferența dintre Pace și Război.

*

Așadar: CE NI SE PREGĂTEȘTE?

Pentru a afla, este suficient să privim spre Kiev. Acolo se joacă soarta lumii. Viitoarea ordine mondială.

Dacă Ucraina ne-a spus că ne cad drone în cap și noi habar n-avem, tot Ucraina trebuie să știe și ce ne așteaptă.

Într-adevăr, Kievul a trasat planul de acțiune pentru România. Și, după cum s-a văzut, dorințele Kievului sunt ordine pentru noi.

Cheia viitorului stă în următoarele cuvinte pe care le-a rostit Mihailo Podoliak, unul dintre consilierii lui Zelenski, când ne avertiza exasperat că avem o dronă în ogradă:

„Desigur, nimeni nu se așteaptă ca NATO să invoce Articolul 5 și să intre în război cu Rusia din cauza unei tinichele căzute pe un câmp românesc. Nu este cazul. Rusia își permite să folosească spațiul aerian al României și al altor vecini pentru a lansa atacuri cu rachete asupra Ucrainei dintr-un singur motiv. Pentru că există tăcere.”

Și Podoliak a continuat:

„Poate că merită să exprimi mai ferm inadmisibilitatea de a ți se încălca propriul spațiul aerian? De exemplu, prin declararea disponibilității de a doborî aceste rachete și drone pe o anumită rază pentru a-ți proteja granițele.”

Și, mai departe:

„Până la urmă, punctul cheie este că e necesar să ajutăm Ucraina cât mai curând posibil cu sisteme suplimentare de apărare aeriană, să le desfășurăm în zonele de frontieră. Acest lucru va spori semnificativ securitatea țărilor care se învecinează cu Ucraina și va limita capacitățile speculative și provocatoare ale Rusiei. Este nevoie de acțiuni simple, nu de «tăcerea mieilor».”

S-o luăm metodic.

În primul rând, surprinde declarația oficialului ucrainean că „nimeni nu se așteaptă ca NATO să invoce Articolul 5 și să intre în război cu Rusia”.

Acțiunile din trecut ale Kievului îl contrazic flagrant. De la Mascarada Rachetei din Polonia la cererile repetate către NATO de a „închide” spațiul aerian al Ucrainei pentru ruși și până la armele tot mai sofisticate cerute de la Occident – toate au avut drept scop implicarea din ce în ce mai mare a NATO în război cu Rusia.

Avem așadar o schimbare de discurs a Kievului care este urmată cu promptitudine de schimbarea de discurs a Bucureștiului.

Ce a provocat această schimbare de discurs a Kievului nu e greu de ghicit: eșecul contraofensivei și sațietatea Occidentului față de Războiul din Ucraina.

În fața oricăror șanse vizibile ca Ucraina să câștige acest război, Occidentul dă semne că ar vrea să se retragă din conflict.

Or, aceasta ar însemna moartea (cel puțin politică) a lui Zelenski et Co.

Regimul de la Kiev nevoie ca de aer ca războiul să continue cu orice preț. De aceea a schimbat macazul.

Paragraful al doilea ne dă și cheia rolului care este rezervat României în noua strategie.

În primul rând, Ucraina cere României să „exprime mai ferm inadmisibilitatea de a i se încălca spațiul aerian”.

Or, iată ce declara Iohannis, imediat după ce a fost lămurit (fie și cu greu) că s-a găsit o dronă:

„Dacă se confirmă că aceste elemente provin dintr-o dronă rusească, o astfel de situație ar fi complet INADMISIBILĂ.”

După ce a vrut să facă pe independentul și a fost umilit groaznic, Iohannis pare acum dispus să își asume docil rolul care i s-a trasat. Până la a folosi exact cuvintele dictate.

Care este acest rol și în ce trebuie Iohannis să târască România? Ne spune imediat Podoliak:

„...Declararea disponibilității de a doborî aceste rachete și drone pe o anumită rază, pentru a-ți proteja granițele.”

Cu alte cuvinte, Kievul cere Bucureștiului să doboare rachetele și dronele rusești în afara spațiului său aerian („pe o anumită rază”).

Ceea ce ar însemna Co-Beligeranță cu Ucraina. Adică război direct împotriva Rusiei.

Iată de ce românilor le este indusă Starea de Război. Și ideea că umbrela NATO nu este infailibilă și mai are și găuri.

(Încă un pas și ni se va spune că trebuie să ne apărăm singuri.)

Odată INDUSĂ „starea”, cetățenilor înfricoșați le poate fi IMPUSĂ și „situația” de război.

Un război la periferia NATO, în care America și ceilalți granzi nu par nici acum dispuși să se amestece direct.

La început au băgat Ucraina la înaintare împotriva Rusiei, arătându-se gata să lupte „până la ultimul ucrainean”.

Doar că, masacrați în îngrozitoarea mașină de tocat de pe front, ucrainenii sunt pe sfârșite.

E nevoie de carne proaspătă, pentru a ține aprins focul războiului.

Iar carnea proaspătă s-ar găsi în România și în celelalte țări învecinate cu Ucraina.

(Spune Podoliak: „Rusia își permite să folosească spațiul aerian al României și AL ALTOR VECINI...”).

Cel de-al treilea paragraf din mesajul consilierului lui Zelenski nu mai privește direct România – se referă la scopul final al Ucrainei de a obține cât mai grabnic rachete cu rază lungă de acțiune și avioane F-16.

Pentru ca acest obiectiv să se realizeze e nevoie de o nouă ațâțare a Războiului.

În strategia Kievului, aceasta s-ar putea realiza însă printr-o implicare în conflict - fie și ÎN NUME PROPRIU - a României și eventual a altor vecini: Polonia, țările baltice etc.

Kievul a sesizat perfect VERIGA SLABĂ pe care o reprezintă regimul Iohannis și guvernul Ciolacu. O adunătură de slugi trădătoare, cărora le tremură și le put nădragii de frică, gata să pupe papucul Stăpânului la cea mai mică răsteală.

Vestea bună – căci există și așa ceva – este că românii nu par dispuși să intre în joc.

În ciuda mașinăriei de propagandă a presei – turată la maximum ca în Plandemie – românii au făcut bășcălie de tot circul cu dronele.

Și înjură de mama focului și de toate mamele guvernanților.

Vestea proastă – căci mai există una – este că, în fața perpulisului românilor, guvernanții (la presiunea și eventual cu mână externă) ar putea încerca o escaladare a „diversiunii dronelor”. O operațiune sub steag fals.

De exemplu, o explozie într-o zonă populată, pentru care să dea vina pe ruși. 

Abia atunci consecințele ar fi incalculabile.