Ȋn România, infractorii sunt prinși greu și scapă ușor. Pentru că pedepsele prevăzute în Codul Penal sunt mici, pentru că recunoașterea faptei reduce cu o treime limitele de pedeapsă, pentru că există liberarea condiționată după executarea a două treimi din condamnare. Și, mai nou, pentru că guvernul Cioloș vrea să le acorde deținuților o reducere suplimentară a  pedepselor. 

Proiectul de lege inițiat de Ministerul Justiției „își propune un dublu scop: de a acorda o compensare persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiții de supraaglomerare severă și de a contribui, în același timp, la degrevarea penitenciarelor”, ni se explică în expunerea de motive. Conform acestei inițiative legislative, „pentru fiecare perioadă de 30 zile executate în spațiu necorespunzător, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 3 zile din pedeapsa aplicată”. Astfel, „în vederea acordării liberării condiționate, în calculul pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată se include, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, executarea pedepsei într-un spațiu necorespunzător”. Acordarea compensării operează din oficiu, nefiind condiționată de formularea vreunei cereri de către deținuți.

Potrivit proiectului de lege, se consideră „spațiu necorespunzător” „un spațiu mai mic sau egal de 3 mp/deținut, care se calculează prin împărțirea suprafeței totale a camerei de deținere la numărul de persoane cazate în camera respectivă, indiferent de dotarea spațiului respectiv, potrivit evidențelor proprii fiecărui loc de deținere”. „Spațiu necorespunzător” poate fi considerat și arestul preventiv, singurele excepții făcând infirmeriile și spitalele din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor sau din rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.

Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării într-un spațiu necorespunzător se poate calcula începând cu 24 iulie 2012. „Este pe deplin justificată stabilirea altor soluții de reducere a suprapopulării din penitenciare și de compensare a vătămării drepturilor ce rezultă din acest aspect (...) Această formă de compensare prezintă avantajul de a contribui la rezolvarea problemei suprapopulării prin accelerarea ieșirii din penitenciar a persoanelor deținute”, se arată în expunerea de motive a Ministerului Justiției.

 

Ȋn România, conform datelor Ministerul Justiției din luna iulie a acestui an, populația carcerală este de 28.278, incluzând și persoanele aflate în arest preventiv. Tot mai mulți deținuți reclamă condițiile din penitenciare, în acest moment pe rolul CEDO fiind peste 3.000 de cereri. Scopul declarat al Ministerului Justiței este acela de a stopa avalanșa de plângeri, compensându-i cu reduceri ale pedepselor pe deținuți.

Pe toți, indiferent de fapta pentru care au fost trimiși în spatele gratiilor. Din cei 28.278 de deținuți/arestați preventiv, 10.245 (36,29%) sunt închiși pentru infracțiuni contra persoanei. Adică pentru omor, viol, act sexual cu un minor, loviri și alte violențe, lipsire de libertate, etc. Cei mai mulți dintre ei sunt închiși în penitenciarele cu regim închis și de maximă siguranță. Aici sunt și cele mai mari probleme cu suprapopularea. Un „spațiu mai mic sau egal de 3 mp/deținut” există în penitenciarele din Colibași, Craiova, Focșani, Galați, Gherla, Iași, Mărgineni, Miercurea Ciuc, Târgșor, Tulcea. 

Ȋntr-o celulă în care sunt 26 de deținuți în loc de 20, de reducerea pedepsei cu 10% vor beneficia nu doar cei șase aduși în plus, ci tot efectivul camerei. Indiferent de fapta pentru care deținuții au fost închiși în spatele gratiilor, spune proiectul de lege al Ministerul Justiției. Poate fi un furt de găină, poate fi un omor sau un copil violat. Statul român este la fel de indulgent. 

Pedepsele sunt oricum ridicol de mici, comparativ cu gravitatea faptei. Actul sexual cu un minor se pedepsește, conform Codului Penal, cu închisoarea de la unu la 5 ani (dacă victima are între 13 și 15 ani) și cu închisoarea de la 2 la 7 ani (dacă victima nu a împlinit vârsta de 13 ani). Violul se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani. 

Ȋnsă nici aceste pedepse nu sunt executate integral. Pentru că, dacă pedofilii sau violatorii aleg să recunoască fapta, conform art.374, alin (7) din Codul de Procedură Penală, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, încă din timpul procesului. Mai departe, conform art.100, alin.(1) din Codul Penal, „liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani”.

Codul Penal oferă destule beneficii infractorilor. Chiar și celor mai periculoși dintre ei! N-ar mai fi nevoie de o „măsură compensatorie” în plus, doar pentru că închisorile din România nu oferă confort sporit. 

Cetățeanul german Wendt Mayco Norbert (58 ani) a fost reținut de polițiști în mai 2014, într-un hotel din Carei, unde acesta se afla împreună cu un băiat în vârstă de 14 ani. Ȋn urma verificărilor efectuate de polițiști s-a stabilit că Mayco Norbert îl cunoștea pe copil încă din 2011.  

Băiatul avea atunci 11 ani și cerșea pe stradă. Norbert deținea o firmă de construcții în Germania, dar și două firme deschise în România, la Sibiu și Cluj Napoca. După a reușit să-i câștige copilului încrederea, cu bani și cu cadouri, germanul a aflat de la el că este orfan și că e crescut de sora lui și de soțul acesteia. Norbert i-a cunoscut pe cei doi și le-a spus că dorește să-l înfieze pe copil și să-l ducă în Germania. Le-a oferit, la schimb, 5.000 de euro. La trei-patru luni, el venea la Șimleu Silvaniei, unde se caza o săptămână sau două, timp în care băiatul îi era „închiriat” de sora acestuia, contra unor sume cuprinse între 100 și 1000 de lei. Ȋn mai 2014, când a fost arestat, Mayco Norbert depusese actele pentru obținerea unei procuri în vederea deplasării băiatului în Germania.

Anchetatorii au aflat că el fusese cercetat și în Germania, în 1996 și 2003, pentru fapte similare, fără să fie însă condamnat. Bărbatul e căsătorit și are opt copii. A fost trimis în judecată pentru act sexual cu un minor și pornografie infantilă, iar în noiembrie 2014 Tribunalul Sălaj l-a condamnat la 7 ani de închisoare, plus interzicerea dreptului de a se afla pe teritoriul României vreme de 5 cinci ani după executarea pedepsei. 

Hotărârea a fost atacată, iar Curtea de Apel Cluj a desființat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. La 10 octombrie 2016, Mayco Norbert a fost condamnat din nou de Tribunalul Sălaj la 6 ani de închisoare. El a atacat iar decizia, iar Curtea de Apel Cluj a fixat termen pentru 27 ianuarie 2017.

Dacă pedeapsa rămâne definitivă, Mayco Norbert ar putea cere eliberarea condiționată după executatea a 4 ani de închisoare. Pentru că a fost arestat preventiv, în perioada 23 mai 2014 – 5 mai 2016 și, respectiv, din 28 septembrie și până acum, sunt 25 de luni care i se deduc din pedeapsă. Din condamnare, ar executa mai puțin de 2 ani. Și, pentru că a stat în arest la penitenciarul Gherla, dacă inițiativa Ministerului Justiției devine lege, Mayco Norbert va scăpa de alte 250 de zile de cuantumul detenției. Ce rost are să mai cheltuim banii cu organizarea proceselor de judecată dacă, în final, justiția devine un simulacru?

 

Ȋn final, doar despre bani este vorba. Nu despre siguranța cetăteanului, nu despre viața copiilor, nu despre drepturile victimelor sau despre înfăptuirea actului de justiție. Care are nu doar un rol punitiv, ci și unul preventiv, demonstrând societății că „cine face ca el, ca el va păți”. Adică, ce va păți? 

Acordând reducerea de 10% din pedeapsă tuturor infractorilor care stau înghesuiți prin pușcării, statul vrea să scape de plata daunelor pe care CEDO le acordă acum, pe bandă rulantă, tuturor deținuților care reclamă că au fost supuși unor „pedepse sau tratamente inumane ori degradante”. Bun. Și mai departe? Mai departe să se descurce societatea cu cei eliberați înainte de vreme, pentru că statul n-a fost în stare să le asigure nici condiții necesare executării pedepsei, dar nici reeducare. 

Rata de recidivă în România este una dintre cele mai mari din Europa: 70% dintre cei care părăsesc penitenciarele nu se pot reintegra în societate și comit din nou infracțiuni. Asta înseamnă noi victime. Noi resurse umane și financiare cheltuite pentru ca poliția să-i prindă și să strângă probele necesare dovedirii faptei. Noi cazuri cu care sunt încărcați procurorii, iar mai apoi judecătorii, ce sunt deja îngropați între dosare. Alți bani cheltuiți, altă distracție. Și, în final, aceleași penitenciare supra-aglomerate... Decât să fim și victime, și cu bani luați, nu mai bine am investi banii în construcția de pușcării?

Nu știm dacă i-a explicat cineva doamnei Prună care-i circuitul deținutului în natură, atâta vreme cât nimeni nu se ocupă de reeducarea lui. Nu știm dacă doamna Prună are măcar idee că legea pe care o promovează reduce la 18 ani executați perioada după care un condamnat la închisoare pe viață poate fi eliberat condiționat. Fie el și criminal în serie. Nu știm dacă doamna Prună ar putea să le explice părinților unui copil ucis de ce criminalului i se scade acum 10% din pedeapsa care oricum era mică. Știm însă că, dacă legea doamnei Prună va intra în vigoare, vin peste țară vremuri și mai grele!