Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu este membru corespondent al Academiei Române și directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române.
https://www.insoc.ro
⚊ sociologia-azi.ro
Războiul straniu împotriva ființei și memoriei acestei școli științifice de valoare internațională a început devreme și pare să nu se fi încheiat nici astăzi. Școala sociologică a lui D. Gusti s-a născut, în tinda Marii Uniri, la Iași
Au preschimbat celula în chilie. Aceasta a fost minunea vieții lor și cei ce se vor astăzi noii temniceri ai memoriei sfințitelor suferințe ale sfinților din închisori trebuie să știe că războiul lor nu este doar unul împotriva memoriei, ci este război împotriva Celui de pe cruce.
La mulți ani ActiveNews! La cei 11 ani de lucrare cu elanul cumințeniei luptătoare îi facem urarea de viață lungă spre triumful înțelepciunii păstrătoare de care este atâta nevoie într-o lume care-a alunecat așa de înfricoșător pe panta declinului.
Ceea ce s-a abătut peste omenire în vremurile acestea este un altfel de duh, un duh al nimicirii, al urii demonice contra vieții în toate cele trei sfere ale ei: oamenii, animalele și plantele. Elitele prin care vine peste omenire comanda acestui război au inventat și mașina războiului și filosofia lui:
Limba română este întâietoare pe acest pământ și a fost, dimpreună cu toate celelalte limbi ale planetei, adeverită de Duhul Sfânt la cincizecime. S-o vorbim, s-o slujim, s-o sporim după puterile noastre acolo unde ne-a „dăruit nouă duhul a grăi”!
Această zi este una care ne împarte în cele două armate, a celor ce slujesc amăgirea desfrânării pământești și a celor ce aleg să fie, cu orice preț, slujitorii desfătării cerești.
Asemănarea scenei Cinei celei de taină cu scena dionisiacă nu este întâmplătoare. Ținta regizorului este clară: cetățeni ai planetei, ni se sugerează, prin subtilizare polimorf-perversă, credeți în rolul salvator al lui Dionysos Eleutherius nu în Liturghia Euharistică a salvării în și prin Iisus Hristos.
Tragem nădejdea că tot creștinul a auzit cuvântul cel viu al învățăturii drumului prin chemarea cea în duh inspirată a Patriarhului României. Îi facem urarea de viață lungă, în sănătate și lumină arhierească, spre triumful bisericii lucrătoare, luptătoare și sfințitoare, în veci, Amin!
„Vine nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon. Ei cer vedenii proorocilor; dar preoții nu mai cunosc Legea, și bătrânii nu mai pot da sfaturi” (Iezechiel, 7, 26) - „N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid// Care nu se înfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”
Toate semnele sunt că puterile lumii acesteia n-au anticipat o atât de radicală întorsătură a lucrurilor, dar mai ales n-au prevăzut că la București seria „revoluțiilor de catifea” (gândite de marile servicii) se va preschimba într-o mare insurecție religioasă.
Exemplul său este un exemplu de lumină pilduitoare, încât în dreptul său orice conștiință curată ar putea să răspundă la apelul neamului românesc într-un singur fel: „Prezent!” Prin tot ceea ce a făcut, prin tot ceea ce a scris, prin toată viața sa plină de atâtea încercări, Gheorghe Buzatu s-a făcut pe sine prezență perenă a neamului nostru.
Salutăm apariția în presa regională, respectiv Oltenia Azi, a unei viziuni aparte asupra marelui gânditor și mărturisitor, academicianul Nichifor Crainic. Studiul profesorului Ilie Bădescu și al doamnei Maria Crăciun merită toată atenția și admirația:
Îl caut și mă bucur să călătoresc împreună cu Pr Ciprian Mega, preotul-regizor al „Dimineții care n-are sfârșit” (prin care aflăm că biserica lui Dumnezeu este și aici pe pământ nu doar în cer, de vreme ce Însuși Iisus întrupat S-a făcut biserică), dar mă despart sever, cu regret și durere, de Ciprian Mega, regizorul dezpreoțit al filmului „21 de rubini”
Filmul părintelui Ciprian Mega s-a născut dintr-un pachet de reprezentări, emoții, impulsuri izvorâte dintr-un profetism politic de iz vero-testamentar, conform căruia fundația lumii și a popoarelor este Legea.
Anul creștin este traversat de ritmuri tainice prin care veșnicia se face clipă și clipa veșnicie. Un asemenea ritm este acela al spovedaniei prin care omenirea dobândește, cu clipa ei de libertate mărturisitoare, calea de acces spre tărâmul eternității cerești.
Cu plecarea la cele veșnice a Academicianului Florin Constantiniu se subțiază amenințător elita idealismului național, care s-a format eroic într-o vreme când națiunile răsăritene luptau împotriva dublei opresiuni:
Bătălia pentru resursa pământului este alternată de războiul pentru controlul cuvântului. Davosienii vestesc omenirii profețiile din cetatea științei, Silicon Valley: omul, repetă ei, în toate limbile omenirii, este o făptură imperfectă care trebuie ameliorată, ba chiar înlocuită cu postomul, cu omul bionic, îmbunătățit.
N-aș putea să închei gândul acesta cernit dacă n-aș încerca, prin două trăsături de portret, să evoc figura de îndrumător haretist a Maestrului Dinu Săraru. Nu întâmplător numele fundației menite să slujească opera aceasta socială a fost omonimul titlului marelui său roman, Niște Țărani.
Nota Redacției: Din motive tehnice știrile site-ul ActiveNews nu au putut fi încărcate astăzi. Vom încerca până la finalul zilei să publicăm toate articolele pregătite.
Ceea ce se întâmplă azi cu instituția prostituției în care sunt atrase ori împinse fetele Răsăritului, prin ticăloasa viclenie a promisiunilor unei vieți noi în mediul unui Occident așa de înșelător, este o ilustrare pentru resurecția planului vechiului Faraon.
Veacul al XX-lea a venit asupra neamurilor Europei cu o veste cumplită. Din zarea lumii și de pe scena vie a neamurilor europene s-a retras, ca o rupere astrală, un mare exponent al singurei aristocrații cu investitură divină, Țăranul.
„Chipul lui Eminescu se cuvine modelat cu evlavie adâncă și cu excepțională înțelegere de mâna celui mai mare sculptor al României contemporane”, mărturisea cel ce-a comandat bustul poetului pe malul mării.
Menirea noastră ca popor este apărarea axială a Bibliei celei vii și ca să putem susține această teribilă ciocnire cu răul avem nevoie de unitate etno-creștină oriunde ne-am afla cu rosturile vieții celei de toate zilele și oricât de risipiți am fi.
La capătul călătoriei sale ca om, el se poate îndumnezei astfel că sfârșitul ciclului său de om este una cu dobândire veșniciei. A veșniciei raiului ori a veșniciei osândei, după cum a slujit adevărul ori s-a făcut apostol al minciunii și ai răutăților celor cu multe fețe.
Nimic nu justifică refuzul participării localnicilor la disputele sistemului. Prin urmare bătălia pentru suveranism este o condiție esențială a luptei pentru sănătatea sistemului și a societăților locale.
Studiul satului este un imperativ al istoriei fiindcă satul este singurul jucător cu vârsta omenirii. Ca să înțelegem însemnătatea unei asemenea cunoașteri pentru înțelegerea condiției în care se află omenirea astăzi vom invoca modelul jocului de biliard.
Că regele vede avem dovada cea mai răspicată: a văzut unde este România. A venit în România un rege care vede într-o vreme când cei de pe aici, de la cârma României, nu știu nici unde e țara și nici încotro se îndreaptă. Și totuși stau cu mâinile încleștate pe maneta de pilotare, orbi fiind. Încât avionul numit România este deja în derivă.
Am cercetat mai multe legi și au vicii serioase. Este o mare problemă, pentru că, așa cum spune un expert, cel mai mare specialist în probleme de sărăcie este săracul însuși, nu cel care vine cu rețeta de la nu știu ce instituție bancară și altele. La fel și românul este cel mai bun expert în ceea ce-l privește, te duci la el.
În contextul general al integrării europene a României, precum și al problemelor cu care se confruntă societățile bătrânului continent, redăm un fragment din interviul acordat postului național de radio de către domnul academician Ilie Bădescu
A apărut la prestigioasa editură Junimea un prim volum dintr-un proiectat Epistolarium cuprinzând scrisorile trimise de către Mircea Eliade, Constantin Noica, George Uscătescu, Vintilă Horia, ș.a., marelui romancier, dramaturg, filosof al culturii, istoric literar, Paul Anghel.
Schimbarea din 1989 a redeschis în tot Răsăritul Europei un război nou, care nu se mai poartă doar pe pământ ci și în cer, aș spune că mai mult în cer, ori poate mai corect ar fi să spunem, un război între apărătorii averii din cer, ai cetății din cer
S-a ivit printre noi, de o vreme, în chip impersonificat, o făptură, un fel de profet negru al postomului, cu nume aparent, precum sunt etichetele, căci ține de tărâmul celor care „n-au semn și nume”. Numele are legătură cu omul botezat, etichetele sunt arbitrar asociate cu obiectul denumit.
De 200 de ani omenirea a pășit într-o eră necredincioasă. Pe fondul acestei obtuzități a spiritu lui uman se accentuează latura agresivă a timpului necredinței și a apostolilor lui. Davos-ul este doar un exemplu.
Forțele care-l pot menține pe om „acasă” au slăbit considerabil. Atracția și deci motivația pentru întărirea și sănătatea familiei și a comunității de apartenență, în calitatea lor de corpuri demografice sănătoase, au slăbit și, pe un asemenea fond
Marele scriitor a plecat spre cer unde-l vor întâmpina toți marii generației sale în acordurile cântecului imnic al triumfului lor absolut.
În tradiția publicației noastre și în spiritul unei practici jurnalistice a ActiveNews, obișnuim să adresăm câte o întrebare asupra unui eveniment la zi. În acest caz este vorba despre ceea ce analiștii au denumit desuveranizarea Românie
Planul dublului asasinat în urma căruia a pierit fiica celebrului filosof al istoriei, geopolitician și sociolog rus, Alexander Dughin, Daria, este tot ce poate fi mai odios pe scara intenționalității cercurilor care se cred limbă la cumpăna lumii.
Unul dintre
consilierii lui Klaus Schwab, Yuval Harari, formulează răspicat
ideea directoare a acestui program: oamenii au devenit inutili și
vor fi înlocuiți. Acest program are o denumire, transumanismul, și
un aparat de științe, elite globaliste, instituții, paradigme
Puterile căzute dezorganizează lumea. În mediul operării lor se aleg însă și mărturisitorii liniei dumnezeiești, ai rânduielilor firești, așa cum le-a creat Dumnezeu, care se disting de cei ce mărturisesc linia sistemului, potrivnicii lui Dumnezeu și ai firii așa cum a creat-o Dumnezeu.
Despre clasa politică și, în genere, despre elitele care ajung să guverneze popoarele, se spune că sunt produsul spiritual al acestor popoare. Ideea de sorginte hegeliană cum că fiecare popor își are conducătorii pe care-i merită este eronată.
