Ieri, 22 septembrie, s-au împlinit 113 ani de la nașterea Starețului Dionisie Ignat de la Schitul Colciu din Sfântul Munte Athos, cel care spunea: „Niciodată să nu zici «voi face mâine», pentru că secunda pe care o trăim, aceea-i a noastră”. Părintele Dionisie Ignat s-a născut în 22 septembrie 1909 în comuna Vorniceni, județul Botoșani. La botez a primit numele de Dumitru. Când a trecut la cele veșnice, în 28 aprilie 2004, Părintele Dionisie avea vârsta de 95 de ani, din care 78 petrecuți în Sfântul Munte, amintește Basilica.

De Ziua Sfântului Justin Martirul și Filosoful am inaugurat rubrica omagială Mari Români în cadrul căreia artistul George-Sorin Nicolae ne oferă câte un desen realizat special pentru ActiveNews și disponibil și în colecția sa, în original, pentru cei interesați. Artistul l-a omagiat și pe vrednicul de pomenire Părintele Dionisie Ignat de la Colciu, despre care Virgiliu Gheorghe ne oferă mărturiile video de mai sus. Le mulțumim și vă oferim, de asemenea, mai jos, câteva sfaturi ale sfântului părinte român cât și o înregistrare video cu sfinția sa despre poporul român.

În orice situație, dacă te porți cu celălalt ca și cum i-ai fi inferior, ca și cum ai fi mai jos decât el, ieși câștigător în toate privințele. Și duhovnicește ești câștigat, la Dumnezeu – că aceea este cel mai important –, dar și cel care te vede, chiar de ți-ar fi și cel mai mare dușman, se folosește. Nu se poate să nu se folosească. Și cel mai mare dușman al tău se îmblânzește dacă ești cu smerenie, că lucrează harul lui Dumnezeu. Dacă te porți cu superioritate, și cel mai intim prieten al tău se îndepărtează de tine. Așa poți câștiga cel mai bine pe aproapele tău [1].

Trebuie răbdare în suferințe și necazuri. Dumnezeu nu pedepsește, ci te mângâie, te cearcă, și ai să ai mare plată de la Domnul. Să nu crezi că te-a pedepsit Dumnezeu. Mai aproape este Domnul de cel bolnav, deci și de tine [2].

Unde este pace și dragoste, acolo este Dumnezeu. Ai pace și dragoste cu ceilalți, să știi că Dumnezeu este cu tine [3].

Să ținem, să răbdăm până la sfârșit, că fapta bună până la sfârșit este. Mulți încep fapta bună, dar ispititorul e șmecher și ne amăgește și ne schimbăm. Atuncea e primejdie mare [4].

Care este adevărata smerenie? Nu să fugi, ci să rămâi, cu răbdare și curaj, să treacă ispitele peste tine. Aceasta este adevărata smerenie, care nu poate fi cu lașitate, ci cu bărbăție duhovnicească. Să spui: „Așa merit! Așa trebuie pentru mine. Ceilalți sunt sfinți, eu sunt rău”. Asta să o spui în orice situație ai fi [5].

Să ne smerim întotdeauna și atunci toți ne vor fi apropiați. Dar dacă ne vom ține grumazul țeapăn, atunci de toți vom fi respinși [6].

[1] Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura  Prodromos, 2009, pp. 291-292
[2] Starețul Dionisie. Lumea în vremurile de pe urmă, Vol. 2, Editura Prodromos, 2010, p. 228
[3] Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, p. 296
[4] Idem, pp. 291-292
[5] Ibidem
[6] Ibidem