ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ieri, 25 ianuarie, a trecut la cele veșnice Neagu Djuvara, fost diplomat și scriitor român în vârstă de 101 ani. Deși activitatea domniei sale și povestea vieții sale este fără îndoială remarcabilă, mass-media l-a prezentat ca fiind, în primul, un istoric.

În realitate, Neagu Djuvara nu a scris despre istorie decât spre finalul vieții, mai precis după 1990, iar argumentul conform căreia este istoric pentru că a absolvit un master de filozofie a istoriei nu stă în picioare. Iată mărturiile a trei istorici despre calitatea de istoric a lui Neagu Djuvara:

1. De departe, teza prin care Neagu Djuvara a devenit cunoscut opiniei publice a fost despre „originea cumană” a întemeietorului Țării Românești.  Volumul „Thocomerius – Negru vodă. Un voievod de origine cumană la începuturile Țării Românești”, Ed.Humanitas 2007, a făcut vâlvă la vremea respectivă. Replica a venit din partea medievalistului Matei Cazacu, istoric francez de origine română, în volumul „Ioan Basarab, un domn român la începuturile Țării Românești”.

Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, medievalistul considera că volumul său „este, înainte de toate, o replică întru apărarea istoriografiei românești mai vechi și mai noi, pe care Neagu Djuvara o desconsideră, ba chiar o calomniază în bloc și fără nuanțe începând cu Hașdeu, Onciul, Iorga și Gh. Brătianu până în zilele noastre. Ea este apoi o reașezare a problemei - întemeierea Țării Românești la cumpăna secolelor 13 și 14 - cu toate premizele și consecințele ei imediate pe terenul solid al documentelor, câte cunoaștem până astăzi”. Acesta mai spune că „Părerile amatorilor, oameni (probabil, uneori) de bună-credință, dar fără formație științifică în domeniu, trebuie să rămână în domeniul lor, science fiction”.

Matei Cazacu demontează până și „originalitatea” afirmațiilor lui Neagu Djuvara: teoria nu este nouă, a fost preluată de la niște istorici unguri ai începutului de secol XX.

 
2. Un alt istoric foarte critic cu Neagu Djuvara a fost Alex Mihai Stoenescu, cercetător al Academiei Române și scriitor. Într-un interviu acordat în 2017,  Stoenescu spunea că operele lui Neagu Djuvara, ca și ale lui Lucian Boia, „Nu sunt cărți de istorie. Conțin multe falsuri istorice, manevrate pentru a specula incultura. Sunt opinii libere, eventual eseuri pe subiecte de istorie. Ele se încadrează unui curent politic de propagandă negativistă și antinaționalistă care vrea să schimbe percepția despre identitatea națională românească („depășită”, „marginală”, „provincială”, „ficționară”, „mitologică”), pe care autorii nu și-o asumă, în favoarea unei identități europene generale în care elementele identitare românești să dispară și România să fie un grup de regiuni culturale diferite, aparținând de fapt altor spații: Transilvania, Ungariei și Occidentului; Moldova Ortodoxiei răsăritene, Muntenia balcanismului, poporul  român  devenind  doar  o  limbă  locală,  ca accident  istoric".

Mai departe, acesta continuă spunând că volumele respective „sunt acumulări de falsuri istorice pe care cititorul neavizat nu le observă, ceea ce se speculează fiind incultura lui domenială. La Djuvara este o fantezie totală, lipsită de orice subtilitate, mai bine exprimată categorial de Țuțea: „Bate câmpii!” Profesorul Matei Cazacu l-a făcut praf într-o carte specială, pe care istoricii o citesc râzând, bătrânul, care își speculează senectutea ca și cum ar reprezenta o autoritate culturală, fiind pur și simplu ilar”.
 
3. Istoricul și ziaristul George Damian s-a ocupat îndeaproape de opera lui Neagu Djuvara. Într-unul dintre articolele publicate pe blogul său,  Damian afirmă că „Neagu Djuvara este demascat ca un impostor oarecare și nimic mai mult”, după apariția volumului lui Matei Cazacu, menționat mai sus.
 
Despre opera amiral a lui Neagu Djuvara, Damian scrie că „avem de-a face cu o ghidușie care nu prea are de-a face cu onestitatea științifică. Am mai spus-o, Djuvara a încercat să evite cu dibăcie întrebările incomode pentru el prin alte două ghidușii: cărții sale îi lipsește un capitol istoriografic în care să discute apariția și evoluția tezei Basarab ”cumanul” și îi mai lipsește bibliografia”.
 
Matei CAZACU (n. 1946), istoric francez de origine română. Licențiat al Facultății de Istorie a Universității din București (1969), diplomat al École  Nationale des Chartes din Paris (1977), doctor în istorie și civilizația bizantină și postbizantină al Universității Paris I Sorbonne Panthéon (1979), diplomat al École Pratique des Hautes Études (1984). Cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București, apoi la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, conferențiar la Sorbona și la Institut National des Langues et Civilisations Orientales INALCO, Paris. Autor a peste o sută de studii științifice, printre cele mai recente volume: L'Histoire du prince Dracula en Europe centrale et orientale au XVe siècle, Geneva, 1988 (reed. 1996 și 2006); Au Caucase. Russes et Tchétchènes, récits d'une guerre sans fin (1785-1996), Geneva, 1998; Histoire des Slaves orientaux. Bibliographie des sources historiques traduites en langues occidentales (Xe siècle -1689), Paris, 1998 (în colaborare); The Story of Romanian Gastronomy, București, 1999; Des femmes sur les routes de l'Orient. Le voyage à Constantinople aux XVIIIe-XIXe siècles, Geneva, 1999; Basarabia, pământ românesc disputat între Est si Vest, 2 vol., București, 2001 (în colaborare); Minuni, vedenii și vise premonitorii în trecutul românesc, București, 2003; România interbelică, București, 2004; Dracula, Paris, Éditions Tallandier, 2004 (Premiul Thiers al Academiei Franceze); Gilles de Rais, Paris, 2005; România la 1900, București, 2007; Un État en quête de nation. La République de Moldavie, Paris, 2010 (în colaborare); Frankenstein, Paris, 2011 (în colaborare).                    

Alex Mihai STOENESCU (1953) a activat in cenaclul prozatorului Constantin Turturica, alaturi de Iosif Naghiu, eorge Banica, Mircea Nedelciu. In anii '90 a fost purtator de cuvint al Ministerului Apararii Nationale, secretar general de redactie la revista "Memoria" si redactor-sef la ziarul liberal "Viitorul romanesc". 

A ingrijit colectia "Proza romana contemporana" a Editurii RAO. Dupa ce a demisionat din armata, a devenit membru in conducere si purtator de cuvint al Partidului Alternativa Romaniei, transformat ulterior in Uniunea Fortelor de Dreapta.

Debuteaza publicistic in 1989 in "Suplimentul literar-artistic al «Scinteii tineretului»" cu proza scurta.

Debutul editorial are loc in 1991 cu volumul Drumul Olandei (Ed. Militara).

Colaboreaza la revistele: "Memoria", "22", "Dilema", "Suplimentul literar si artistic al «Tineretului liber»" s.a.

Dupa debut, publica urmatoarele volume de proza: Ciinii ragusiti (Ed. Sirius, 1993); Patimile Sf. Tommaso d'Aquino (Ed. Humanitas, 1995); Misiunea dominicana (Ed. RAO, 1997). De asemenea, este autorul unor volume de istorie si istorie popularizata: Armata, maresalul, evreii (Ed. RAO, 1998); Prizonier in Europa (Ed. Eminescu, 1999); Istoria loviturilor de stat in Romania (1821-l999), volum I, Revolutie si francmasonerie (Ed. RAO, 2000), Istoria loviturilor de stat in Romania, volum II, Eșecul Democrației Române (2001), Istoria Loviturilor de Stat în România, volum III: Cele Trei Dictaturi (2001), Istoria Loviturilor de Stat în România, volum IV( în două părți): Revoluția română din decembrie 1989, o tragedie românească (2001), Istoria Olteniei (2011), Interviuri despre Revoluție (2004), În sfârșit...adevărul.Victor A. Stănculescu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu (2009), Țiganii din Europa și din România: studiu imagologic (2014), Mari Olteni (2014).

George DAMIAN este ziarist, absolvent al Facultății de Istorie a Universității București, jurnalist la Ziarul Ziua, colaborator al Ziarului Timpul de la Chișinău, redactor la Magazin Istoric.etc. 

 Colaboreaza la realizarea volumului Balcanii - iesirea din trecut editat de Institutul de Studii Internationale si Strategice. Este detinatorul premiului Academiei Romane "Lucian Blaga" (1997).