ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Sfântul Mucenic Trifon este pomenit în calendarul creștin ortodox la 1 februarie.

Sfântul Trifon s-a născut din părinți creștini, într-un sat din provincia Frigiei. A trăit în timpul împăraților romani Gordian (238-249) și Deciu (249-251).

A fost prins împreună cu alți tineri, în timpul prigoanei declanșate de Deciu și întemnițat la Niceea, din porunca prefectului Bitiniei, Acvilin. Silit să aducă jertfe zeilor romani și nesupunându-se a fost supus la torturi cumplite.

În cele din urmă, prefectul a poruncit moartea Sfântului Trifon prin sabie. Dus de ostași la locul de osândă, Sfântul Trifon s-a rugat și și-a dat sufletul în mâinile Domnului Iisus Hristos, înainte ca sabia călăului să îl lovească (sursa: vol. "Viețile Sfinților").
 
Sfintele Mucenițe Perpetua și Felicitas
 
Sfânta Muceniță Perpetua era originară din Cartagena. În momentul arestării, provocată de edictul împăratului, Perpetua era catehumenă, ca și tinerii Saturninus, Secundulus, sclavul Revocatus, Saturus și Felicitas, slujitoarea muceniței Perpetua. Cei șase creștini au fost întemnițați în Cartagina, în condiții foarte grele. Situația le-a fost ușurată, ca urmare a intervenției cu bani pe lângă conducerea închisorii, de către diaconii Tertius și Pomponius.
 
Tinerei Perpetua i s-a părut închisoarea „un palat”, când a fost lăsată să-și alăpteze copilul. Însă dragostea și credința puternică în Iisus Hristos au fost mai presus decât dragostea de mamă, de părinți, care tot încercau să o înduplece să renunțe la creștinism și să scape de chinul carcerei.
 
Nu a trecut mult, și cei șase creștini au fost duși în forul din Cartagina, la judecată. Aici, i-a așteptat procuratorul Hilarianus, cel care le-a dat pedeapsa capitală, din cauza refuzului categoric exprimat de prizonieri, de a renunța la credința creștină. Astfel, ziua de naștere a cezarului (Geta, fiul împăratului Septimiu Sever), care corespunde datei de 7 martie anul 203, avea să pecetluiască viața celor șase, curmată în arenă, de fiarele sălbatice. În tot acest timp, Felicitas aștepta dintr-un moment într-altul să devină mamă.
 
La fel ca și stăpâna sa, aceasta era nebună după Hristos. Ea se ruga lui Dumnezeu să i se nască cât mai curând pruncul, pentru a fi alături de prietenii ei de martiriu (justiția romană interzicea ca o femeie însărcinată să fie executată). Rugăciunile i-au fost ascultate. Copilul s-a născut la opt luni, cu două zile înainte de tortura finală. Felicitas a suferit mult în timpul nașterii fetiței sale, pe care a lăsat-o în grija unei surori creștine. A doua zi, cele două femei și cei trei tineri au fost duși în amfiteatrul din Cartagina, care a devenit neîncăpător. Cele două femei au fost rănite grav în arenă de către animalele sălbatice, iar în aceeași zi ele au primit cununa muceniciei prin sabie.