ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


L-am rugat cândva pe Noica să scrie o carte despre Europa, carte pe care s-o publice în revista Ramuri. Așa a scris cel mai mare filosof român „Elogiul culturii europene", care este primul capitol din cartea „Modelul cultural european". Noica a publicat acest prim capitol în revista Ramuri, apoi, restul cărții, în România literară și Viața Românească. Cartea a apărut sub titlul „De dignitate Europae". Scrisoarea pe care i-o trimite Marin Sorescu, în decembrie 1986, la aceste fapte culturale se referă.

Iată scrisoarea lui Marin Sorescu, în transcriere:

Craiova

12.12.1986

Stimate domnule Noica,

Mulțumiri călduroase pentru rândurile trimise. „Elogiul culturii europene" este, sper, începutul unei cărți despre bătrâna Europă, pe care doresc foarte mult – și insist în mod special – s-o publicăm în mai tânăra revistă Ramuri (sud-est europeană!).

Eu voi mai lipsi din când în când – chiar prin Europa – și va fi de competența lui C-tin Barbu solicitarea dvs. urgentă și insistentă.

V-am citit în Viața Românească și am fost invidios. Intenționez să dedic și eu o cronică Păltinișului.

Pentru că se termină anul și începe unul nou, mai bun, vă urez multă fericire și liniștea mare care trebuie s-o înconjoare.

Cu deosebită stimă,

Marin Sorescu

În septembrie, mai exact, 4 septembrie 1987, l-am vizitat pe Constantin Noica la Păltiniș, urcând din Sibiul în care se desfășurau colocviile revistei Transilvania, vestite în epocă.

Marin Mincu voia să-i ofere volumul despre Eliade și Italia (tipărit în Italia, carte în care Noica avea două texte), volum pe care i l-a și dăruit. L-am găsit pe Noica într-o stare foarte agitată, supărat că nici Eugen Ionescu, nici Cioran nu o ajutaseră pe Simina Noica, la Paris. Am ciocnit trei păhărele de țuică și am văzut pentru prima dată mâna lui Noica tremurând. Despre Eugen Ionescu a spus o propoziție grea: „Eugen n-a avut niciodată testicule în cap".

Răsfoind cartea despre Eliade, a scăpat, ca pentru sine, o propoziție amară: „Pe mine nu m-au tradus nici jugoslavii…". Cu această propoziție în memorie, l-am rugat pe Cioran în 1990 și în 1991 să recomande cărțile lui Noica la o prestigioasă editură italiană (ceea ce Cioran a și făcut). Atunci i-am lăsat lui Noica 12 întrebări privind Dialogul culturilor, rugându-l să răspundă la fiecare întrebare într-o singură propoziție. Așa cum voi face și cu Cioran, peste vreo 25 de ani, în Zece clipe cu Emil Cioran.

Atunci Noica mi-a mai mărturisit câteva lucruri personale, despre „procurorul" meu cultural („Cât timp voi trăi eu nu va îndrăzni"), despre cum i-a „lăsat la vatră pe băieți", transferându-i pe Liiceanu și Pleșu lui Alexandru Dragomir, fiindcă i se păruse că prin 1983-1984 Jurnalul și Epistolarul ar fi fost o „operațiune inteligentă". Mi-a mai dat o listă de cărți străine despre care mi-a spus să mi le procur (obligatoriu) și să le studiez. Să am grijă de germană și să termin identificările textelor germane din manuscrisele lui Eminescu, cu orice preț. Mi-a mai spus să am grijă de trei lucruri în viață, fiindcă el n-a avut grijă și l-au costat. N-am știut că aceasta va fi ultima întâlnire cu Noica.

Iată scrisoarea lui Marin Sorescu. Răspunsurile lui Noica în facsimil și transcriere

 

Peste două săptămâni, Noica a răspuns întrebărilor, într-o scrisoare către bunul meu prieten din epocă Marius Ghica. Să publicăm acum întrebările și răspunsurile lui Noica în transcriere:

Dialogul culturilor

„1. Când „începe" cultura europeană? Există un început simbolic pentru Occident? Pentru Răsărit? Anul 1000? Sau 325, cu Conciliul de la Niceea?

– Începe la 325, cu Niceea.

2. Există Răsărit și Apus în cultură?

– Nu mai există.

3. Cum vedeți cultura română ca o punte între Orient și Occident?

– Ca Eliade.

4. Ce gândiți despre național și universal în cultură?

– Naționalul e idiomaticul universalului, atâta tot.

5. Ce relație a existat în istorie între „imperium" și „cultură universală"?

– Nu este pe deplin nici una, nici alta.

6. Ce culturi mari există și care au șanse să supraviețuiască?

– Cultura europeană e singura ce va supraviețui.

7. Considerați că gândirea europeană a devenit gândire planetară sau că gândirile mari ale Orientului (gândirea indiană, gândirea chineză) pot să desprovincializeze gândirea Europei?

– Nu, totul se europenizează.

8. Cum gândiți universalitatea „românescului"?

– Spun, ca Nietzsche despre germani: „Wir sind nichts, wir werden etwas".

9. În ce lucrări ale Dv. ați scris (sau veți scrie) despre cultura europeană?

– Am răspuns în „Modelul cultural european", apărut în reviste.

10. Cum definiți „românescul"?

– A se vedea punctul 4.

11. Care sunt „atributele" românescului? Ce oameni de cultură români aduseră spiritului românesc „universalitate"?

– Russo spunea: „De mult ce ne vom lăuda, Românii vor crede că sunt buni și mari din născare și se vor cufunda iarăși în somnul cel adânc".

12. „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?" culturală?

– Să te poți numi culturală.”

Perioada dintre anii 1978 și 1987, anii în care l-am frecventat pe marele meu maestru Noica, va rămâne ca o epocă incomparabilă. Într-o carte viitoare voi depune mărturia mea, așa cum se cuvine, în semn de recunoștință.

Păltiniș, 6.12.1987: înmormântarea lui Noica, la Schitul Păltiniș. În foto: N. Steinhardt, Constantin Barbu, Mihai Șora, Gabriel Liiceanu

 

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews