ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pe 5 februarie se împlinesc 39 de ani de la trecerea la Domnul a lui Ioan Ianolide, mărturisitor al credinței în temnițele comuniste. În fiecare an este pomenit la Cimitirul Cernica de Asociația Studenților Creștin Ortodocși Români, precum și de credincioși care îi cinstesc memoria, între care s-a distins și doamna Maria Trifan, fiica mărturisitorului Traian Trifan, surprinsă la una dintre pomeniri de fotograful Basilica:
 
Ioan Ianolide s-a născut pe 27 ianuarie 1919, în comuna Dobrotești, județul Teleorman, în același an cu Părintele Justin Pârvu (născut pe 10 februarie). A fost al doilea fiu al lui Nicolae (aromân) Ianolide și al Aspasiei.

În 1937, pe vremea când era elev de liceu, Ioan Ianolide se înscrie în Frățiile de Cruce, iar în 1941, în urma unei înscenări a Siguranței, este arestat, informează Mărturisitorii.ro.

Timp de 23 de ani trece prin mai multe locuri de detenție, de suferință și biruință: Aiud, Gherla, Pitești, Tîrgu Ocna, Galda de Jos, Caransebeș, etc.

În timp ce își ispășea condamnarea la Galda de Jos, o cunoaște pe Valentina Gafencu, sora lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor.

În 1958, autoritățile îi înscenează un nou proces. Acuzațiile sunt demente: că ar fi organizat o bandă de legionari la Târgu Ocna și că a dispus ca cei ce se eliberează să mențină organizația și să realizeze o contrarevoluție împotriva ”clasei muncitoare”.

În timpul anchetelor, Ianolide află că o nuntă poate fi considerată „adunare legionară contrarevoluționară”, un cadou făcut la botez ar putea fi „ajutor legionar” organizat în scopuri antistatale; un pelerinaj la mănăstire este „marș legionar de antrenament” în „scopul cuceririi puterii politice” și multe astfel de interpretări absurde pe care le întâlnim și azi.

Ioan Ianolide primește o condamnare de 25 de ani de muncă silnică. După ce ispăsește 23 de ani din pedeapsă, este eliberat în 1964, ca urmare a decretului general de amnistiere a tuturor deținuți politici.

După eliberare, încearcă să intre ca monah la o mănăstire, dar este oprit de autoritățile comuniste. În 1965, se căsătorește cu Constanța, o femeie care îl va iubi și îngriji cu devotament până la final.

Deși este urmărit permanent, hărțuit și amenințat cu moarte de către Securitate, Ioan hotărăște să își riște din nou viața și sufletul pentru a lăsa o mărturie scrisă despre cele trăite și văzute în temnițele comuniste. Astlfel, vreme de trei ani, din 1981 până în 1984, deși se afla sub teroarea continuă de a fi depistat de Securitate, scrie sute de pagini, ce vor fi editate mai târziu, după 1990, sub titlul „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă" – PDF AICI, carte de referință a fenomenului Sfinților Închisorilor bolșevice.
 
Pe una din aceste file va nota: „am scris în pripă, pe furiș, singur și fără corecturi. Rog să se facă corecturi. Nu am avut documente, nici prieteni cu care să mă consult, nici cel puțin nu am putut reciti cele însemnate căci imediat ce o filă este scrisă, este bine ascunsă. (…) Am scris ca o mărturisire. Am scris ca un testament. Am scris cu speranța că aceste rânduri vor supraviețui mie.”
 
Vrednicul de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania scria: „În închisoare s-a desăvârșit, era ca un sfânt. După eliberare, într-o bună zi, m-a chemat pe mine, mi-a trimis vorbă mie și părintelui Grigore Băbuș (trecut la Domnul pe 7 februarie 2008 - n.n.) să ne ducem să-l vedem. L-am văzut acasă. Era întins pe pat, învelit cu o pătură, liniștit, senin cum a fost totdeauna. Aveam două scaune lângă patul lui și-mi spune: "V-am chemat ca să-mi iau rămas bun, pentru că diagnosticul îmi este de cancer în ultima fază și urmează să mă mut dincolo. Vreau să stăm de vorbă înainte de a ne despărți." Iar ultimul său cuvânt a fost: "Nu v-am chemat aici pentru serviciul religios, sunt spovedit și împărtășit. Sunt pregătit de drum. Eu v-am chemat să vă rog un singur lucru. Amândoi sunteți călugări și preoți, să vă rugați pentru mine! Dacă vă veți ruga, eu voi simți vibrația rugăciunii voastre acolo unde voi fi, dar dacă mă veți uita și nu vă veți ruga pentru mine, eu acolo mă voi simți din ce în ce mai singur.”
 
Iată de ce este important să nu uităm să ne rugăm și să-i pomenim pe toți ai noștri, împreună cu Sfinții Închisorilor!

Pleacă la Domnul pe 5 februarie 1986, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica.
 
Aici găsiți un blog dedicat marelui român: https://ioanianolide.wordpress.com/
 
 
ActiveNews vă oferă spre a descărca și citi și lucrarea DEȚINUTUL PROFET. Video: Părintele Nicolae Bordașiu la conferințele MARTOR și Scrisoarea Constanței Ianolide, soția mărturisitorului: