Jurnalistul Cristi Șelaru atrage atenția într-un articol de opinie publicat pe Știripesurse.ro asupra discursului urii îndreptat în ultima perioadă împotriva Bisericii, transformată în țap ispășitor pentru toate frustrările specifice tranziției de la comunism la democrație, imputabile în mod normal proastei guvernări: lipsa de infrastructură medicală, nivelul scăzut de trai al românilor, proasta aprovizionare cu agent termic a Capitalei, așa-zisul eșec al Referendumului despre căsătorie, pe care nici măcar nu l-a organizat Biserica, ci societatea civilă creștină. 

Pe de altă parte, atât românii din țară, cât și cei din diaspora, se consideră apărători ai sentimentului național, din care face parte și filonul religios, demonstrând acest lucru de fiecare dată când au ocazia: în stradă, la urne, de Ziua Națională, de sărbători și chiar în cadrul evenimentelor familiale. Cum se împacă cele două categorii de români, sau cele două sentimente contradictorii ale aceleiași societăți românești: cei care iubesc și cei care critică Biserica? Se găsește această instituție divino-umană din nou singură, la 3 decenii de la prăbușirea comunismului ateist și la intrarea într-un nou deceniu de „Românie normală”? 

„În ultimii 30 de ani, ani care ar fi trebuit să fie de iubire, Biserica se află sub un asalt continuu. Dacă în comunism ofensiva era dată de stat, în democrație, asaltul e dat de popor. Românii își atacă Biserica, aceeași Biserică pentru care strămoșii lor și-au dat, de multe ori, viața.

Cu ce greșește Biserica în fața românilor? Primul răspuns, venit din tabăra criticilor: prin împlinirea unui vis de secole - Catedrala Mântuirii Neamului. Noi, cei care ne-o dorim, trebuie să facem față, singuri, fără susținere, în fața celor care o vor pusă la pământ, chiar dacă nu e terminată.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a luptat, de unul singur, pentru ca românii, indiferent că sunt ortodocși practicanți sau nu, să aibă catedrala lor. A fost lovit în spațiul public, în ziare, la televiziuni, la proteste, pe rețelele de socializare, ca nimeni altul. Nu există personaj, de la Ceaușescu încoace, care să provoace un val de ură atât de mare. Motivul? Pentru că este conducătorul Bisericii Ortodoxe Române și pentru că a îndeplinit visul la care ortodocșii visează de 130 de ani. Sloganul „vrem spitale, nu catedrale” arată ura fără raționament a acestei părți de Românii. Nu din cauza Bisericii nu avem spitale. Biserica este ea însăși un spital, un spital pentru suflete. Politicieni din noile partide, artiști, oameni simpli, toți au lovit din toate părțile Biserica străbună și pe întâistătătorul său. Niciun politician nu a ieșit să apere Biserica, nicio personalitate din peisajul cultural sau al media nu și-a asumat curajul de a înfrunta această mulțime minoritară prezentată ca fiind reprezentativă și, uneori, pentru a păcăli țara, majoritară. Biserica a rămas să se apere singură, pentru că nici măcar credincioșii săi nu au ieșit să facă un zid defensiv”, atrage atenția jurnalistul Cristi Șelaru.

El spulberă iluzia majorității confortabile pe care și-o imaginase publicul ortodox și chiar aparența unei colaborări binevoitoare a factorului politic cu cel eclezial, în lumina celor mai recente evenimente publice, care au dovedit exact contrariul.

Referendumul pentru familie a arătat fața adevărată a politicienilor și ne-a demonstrat că Biserica este singură. Deși PNL și PSD au semnat protocoale prin care susțineau referendumul, când a venit votul, s-au dezis de el. Totul a culminat cu atacul președintelui Klaus Iohannis la adresa celor 3,5 milioane de votanți. I-a numit „infatuați” și a spus că „românii i-au tratat cu flit” pe ceilalți români, cei care au mers la vot. Această împărțire în două tabere făcută de Iohannis demonstrează, dacă mai era nevoie, că avem un președinte care nu doar că nu apără Biserica, ci, mai mult, îi critică pe credincioșii săi.

Biserica și Patriarhul Daniel au rămas singuri și așa intră în 2020. Ne-am fi așteptat ca după prigoana comunistă, ortodoxia să aibă parte de iubirea pe care o oferă. Însă, cu ultimii 30 de ani, Biserica Ortodoxă Română a ajuns la 75 de ani în care continuă să fie singură, continuă să fie o țintă”, este de părere jurnalistul Cristi Șelaru.

Articolul de opinie semnat de acesta poate fi citit integral pe portalul Știripesurse.ro