Atacul SUA, Franței și Marii Britanii asupra Siriei, de sâmbătă, reprezintă doar vârful icebergului. Siria trăiește sub teroarea atacurilor occidentale de ani buni și deja, pare că așa trebuie să fie. Paradoxul este însă că aceleași forțe occidentale care se războiesc cu regimul președintelui Assad, demonizându-l pentru folosirea armelor chimice nu s-au mobilizat la fel de rapid și nu au lansat atâtea bombe împotriva jihadiștilor ISIS, așa cum au făcut-o în ultimul an împotriva Siriei.

În doar un an, Siria a fost masacrată de 7.961 de ori. Acesta este numărul de atacuri aeriene pe care coaliția occidentală, al cărei nucleul principal  este format din SUA, Marea Britanie și Franța, le-a efectuat pe teritoriul țării conduse de președintele Assad, scrie ziarul Il Giornale.

Între februarie 2017 și februarie 2018 ( acestea sunt cele mai recente date disponibile), Occidentul a bombardat Siria, în medie, de 663 de ori pe lună. Ceea ce înseamnă că în fiecare zi, timp de un an, țările care pretind că doresc să mențină pacea și stabilitatea regiunii Orientului Mijlociu au dat drumul la 21 bombe. O cifră care, poate, pentru unii nu spune nimic, iar pentru alții este zguduitoare. Pentru că, dincolo de niște simple cifre, rămân consecințele și numărul victimelor. Dacă dai credit alianței occidentalilor, bombele lansate de ei au făcut doar  „daune colaterale” minime. Ceea ce este cât de cât sigur are legătură cu costurile pe care poporul sirian le plătește pentru conflictul sâgeros care macină țara din 2011. Atunci a fost prima demonstrație pașnică împotriva lui Assad, care a degenerat rapid, cu sprijin internațional, într-un război civil, transformat mai apoi în teren de luptă pentru jihadiștii ISIS și, mai târziu, un pretext pentru Statele Unite ale Americii, conduse de Barack Obama, de a bombarda, inutil, țara, de ani de zile.

O spirală a violenței care a făcut să se piardă o generație întreagă în una dintre cele mai moderne, bogate, libere și seculare țări din Orientul Mijlociu (înainte de război). Potrivit lui Unicef,  numărul copiilor sirieni care nu au văzut niciodată o singură zi de pace, de la naștere, a ajuns la 3,7 milioane. Alți 8,4 milioane au fost mai norocoși: au văzut lumina înainte de izbucnirea conflictului și, chiar dacă nu-și vor aminti niciodată de ea, au respirat aerul păcii cel puțin pentru câțiva ani. Apoi au fost duși într-o tabără de refugiați, departe de lunetiștii lui Assad,  de kalașnikoavele Statului Islamic și de rachetele occidentale. Unii au reușit să treacă granița cu Turcia și să ajungă, în cele din urmă în Europa, prin Grecia.  Nu au fost primiți cu aceeași bunăvoință de cele mai bogate țări din Golf care, în medie, primesc mai puțin de o mie de refugiați fiecare.

Dar Occidentul nu se limitează doar la bombardarea regimului Assad, acuzându-l, pentru moment, fără dovezi clare, că a folosit gazul sarin împotriva populației. Încearcă să se arate generos și dă bani. Chiar dacă doar o mică parte din ajutorul occidental ajunge, de fapt, în teren. În decembrie 2014, Europa a creat fondul Madad pentru a răspunde situațiilor de urgență ale populației civile din Irak și Siria rămasă în propria țară sau strămutată în statele vecine. De atunci, statul care a donat mai mult fondului Madad a fost Danemarca, cu 20 de milioane de euro, în timp ce Franța și Regatul Unit, cele două state care bombardează non stop Siria au plătit 3 milioane fiecare. Italia a plătit 8 milioane, deși nu a atacat in acești ani Siria.