S-a răcit cerneala ziarelor și s-au șters urmele de sânge de pe caldarâm. Turcia e din nou liniștită. Atât de liniștită cât poate fi. La urma urmei, după un cutremur, după o catastrofă de orice tip, la un moment-dat se așează liniștea. Acea liniște apăsătoare care, prin suspectul său devine deranjantă, aproape asurzitor de deranjantă. În Turcia această liniște are și un nume: stare de necesitate.

Ce se-ntâmplă vedem cu ochiul liber: o reglare de conturi la lumina zilei și teama tuturor în fața a ceea ce, în scurt timp, va deveni dosarul turc. Acestea sunt lucrurile vizibile. Unii le critică, alții le laudă. În spatele ușilor închise însă se desenează variante, se fac nenumărate calcule și scenarii. Realitatea însă diferă de versiunea cosmetizată pentru public. 

Nu cred că greșesc dacă spun că Turcia este unul dintre cele mai importante puncte ale planetei. Este cheia Orientului Mijlociu, a Asiei, a Caucazului, a Europei de Est și a Mediteranei. Fără doar și poate, din punct de vedere geostrategic, Turcia este Buricul Pământului.

Lovitura de stat care s-a dat a fost una 100% americană. Pentru a o înțelege trebuie să privim cu ochii de acum la evenimentele din trecutul apropiat. În septembrie 2015, Rusia executa cu precizie de ceasornic bombardamentele în Siria. Interesul Rusiei era reprezentat de slăbirea forțelor ISIS pentru a-și proteja aliatul. Paralel cu bombardamentele rusești, au fost efectuate operațiuni sub steag fals asupra insurgenților grupați în așa-zisa opoziție siriană(în fapt, forțe paramilitare susținute unele de Turcia, altele de SUA și altele de cine mai era interesat prin zonă).
 
De asemenea, sporea numărul alertelor privind violarea spațiului aerian turcesc de către avioanele rusești. De fiecare dată rușii contestau violarea spațiului, iar turcii protestau. Apogeul evenimentelor s-a petrecut în 24 noiembrie 2015, atunci când un F16 al forțelor aeriene turce a doborât un Suhoi rusesc. Este foarte vag ordinul care-a fost dat, cum de-a fost pregătit F16-le să doboare Suhoi-ul s.a.m.d. Cert este că, în urma evenimentelor de-atunci relațiile dintre Turcia și Rusia au înghețat. Practic acesta a fost începutul loviturii de stat.

Răspunsul rușilor a fost unul dur, dar nu chiar atât de radical precum s-ar fi așteptat opinia publică. Într-adevăr, au fost impuse restricții puternice produselor turcești și a fost dată o lovitură teribilă turismului prin interzicerea curselor charter. Numai din turism, Turcia a pierdut în primele șase luni ale anului aproape 30 mld. $.

 Articolul integral poate fi citit aici.