Reformele judiciare inițiate de Polonia, considerate de UE o amenințare la adresa statului de drept, riscă să provoace o ruptură ireparabilă în relațiile dintre Varșovia și blocul comunitar.

 

După ce parlamentul polonez, sfidând toate avertismentele Bruxelles-ului, a adoptat la foc continuu un set de legi privind justiția, Comisia Europeană amenință că este "foarte aproape” să activeze Articolul 7 din Tratatul de la Lisabona. Și prin care Poloniei i-ar fi  suspendat dreptul de vot, scrie Politico.eu.

Această măsură este considerată de Bruxelles o „armă nucleară” împotriva statelor „recalcitrante” întrucât prevede sancțiuni care merg până la blocarea dreptului de vot pentru țara respectivă. O astfel de „nucleară” s-a încercat, de către UE în 2000, când nu exista Tratatul de la Lisabona, împotriva Austriei, pentru intrarea în guvern a extremistului Jörg Haider.

Miercuri, Parlamentul polonez a dezbătut un proiect de lege care îi oferă guvernului un control direct asupra Curții Supreme, ale cărei sarcini includ validarea alegerilor. Potrivit formațiunilor politice din opoziție, proiectul încalcă separarea puterilor în stat și îi oferă partidului de guvernământ o influență asupra procesului de vot.

Vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a ieșit la atac, anunțând că este foarte probabil ca Uniunea Europeană să deschidă săptămâna viitoare procedurile legale împotriva Poloniei în privința acestor legi. Totodată, Varșovia va primi recomandări suplimentare despre forma acestor modificări. „Suntem foarte aproape de declanșarea Articolului 7 în cazul Poloniei”, a mai spus vicepreședintele Comisiei Europene. 

„Nu sunt  Nostradamus, nu pot să fac profeții, dar cred că poporul polonez nu va fi de acord cu guvernul dacă va dori să părăsească UE”, a continuat oficialul european.

 

El a cerut din nou conservatorilor polonezi, aflați la putere, să amâne aprobarea reformelor judiciare,  pentru că, spune el, acestea vor avea „un impact negativ major asupra independenței instanțelor de judecată” din Polonia. Și, susține Timmermans, reprezintă  „amenințări sistematice la adresa statului de drept”.

 

Întrebat dacă Bruxelles-ul riscă să provoace Polonia să ia o decizie privind părăsirea Uniunii Europene, Frans Timmermans a declarat: „Nu cred asta. Voi face tot ce pot pentru a mă asigura că Polonia rămâne pe calea dezvoltării, care promovează statul de drept, democrația, deschiderea, libertatea presei, economia de piață și oportunități pentru toți. Aceasta este alegerea clară făcută de poporul polonez atunci când s-a eliberat de opresiunea comunistă ... Acest aspect este prea important pentru a renunța la el”.

De la câștigarea alegerilor în 2015, partidul conservator Lege și Justiție (PiS) a încercat să mărească influența guvernului asupra instanțelor și a procurorilor. 

 

Cele două legi adoptate de parlmentul polonez, prin care de-acum înainte Legislativul va fi cel care va alege membrii Consiliului Național al Magistraturii și cea prin care ministrul Justiției va numi președinții de tribunale, reprezintă un nou pas în direcția preluării controlului sistemului judiciar de către majoritatea conservatoare, slăbind separarea puterilor, afirmă liderii opoziției.

 Cea mai puternică armă a UE pentru a pedepsi o țară care nu respectă normele sale rămâne Articolul 7 din Tratatul de la Lisabona, care permite sancționarea unui stat membru, inclusiv prin suspendarea dreptului său de vot. Cunoscută și ca opțiunea „nucleară”, nu a fost folosită niciodată, fiind considerată prea severă. Singura dată când au fost folosite sancțiuni împotriva unui stat membru a fost în 2000, înainte ca Tratatul de la Lisabona să fie adoptat, când UE a decis să izoleze Austria după ce Jörg Haider, liderul partidului de extremă dreapta din această țară, s-a alăturat coaliției de guvernământ. Politica de izolare a eșuat însă jalnic, UE fiind obligată ulterior să înlăture sancțiunile, Haider rămânând la putere, ceea ce a subliniat slăbiciunea instituțiilor europene în fața guvernelor naționale.

 (1) La propunerea motivată a unei treimi din statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei Europene și cu aprobarea Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi, poate să constate existența unui risc clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru. Înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză și îi poate adresa recomandări, hotărând după aceeași procedură. Consiliul verifică cu regularitate dacă motivele care au condus la această constatare rămân valabile.

(2) Consiliul European, hotărând în unanimitate la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei Europene și cu aprobarea Parlamentului European, poate să constate existența unei încălcări grave și persistente a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru, după ce a invitat acel stat membru să-și prezinte observațiile.

(3) În cazul în care a fost făcută constatarea menționată la alineatul (2), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide să suspende anumite drepturi care îi revin statului membru în cauză în urma aplicării tratatelor, inclusiv dreptul de vot în Consiliu al reprezentantului guvernului acelui stat membru. Procedând în acest fel, Consiliul ține seama de eventualele consecințe ale unei astfel de suspendări asupra drepturilor și obligațiilor persoanelor fizice și juridice. Obligațiile care îi revin statului membru în cauză în temeiul tratatelor rămân obligatorii în orice situație pentru statul membru respectiv.

(4) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide ulterior să modifice sau să revoce măsurile luate în temeiul alineatului (3), ca răspuns la modificarea situației care l-a determinat să impună măsurile respective.

(5) Modalitățile de vot care, în înțelesul prezentului articol, se aplică Parlamentului European, Consiliului European și Consiliului sunt prevăzute la articolul 354 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.