În SUA, în ultimele zile, evenimentele se derulează într-un ritm frenetic. De la acuzațiile privind implicarea hackerilor ruși în campania alegerilor prezidențiale de anul trecut, până la recentele cazuri „Lavrov și James Comey”, ambele cu trimitere către Rusia, Donald Trump este asediat din toate părțile prin loviturile unei campanii media bine țintite. Și care, spun tot mai multe voci, ar putea urmări destituirea liderului de la Casa Albă.

Există deja și paralele pe care unii se încumetă să le facă în aceste zile, comparând celebrul „Nixonian Watergate” cu ceea ce se întâmplă acum în America și care este deja numit „Trumpian RussiaGate”. Isteria din jurul așa numitului RussiaGate a luat amploare după ce președintele Trump a decis să îl demită pe directorul FBI James Comey.  

 

 

 

Președintele american este acuzat că i-a cerut în februarie directorului FBI James Comey să oprească investigația care viza contactele fostului consilier pentru Siguranță Națională, Michael Flynn, cu oficiali ruși. James Comey a scris într-un document că președintele Donald Trump i-a cerut în februarie, în cursul întrevederii în Biroul Oval de la Casa Albă, să abandoneze investigația federală care îl viza pe Michael Flynn, fostul consilier prezidențial pentru Siguranță Națională demis din cauza presupuselor contacte cu oficiali ruși.  

 

Deși presa mainstream a sărit ca arsă, considerând că gestul lui Trump este unic în  politica americană, e tot mai evident că președintele american a fost manipulat în a accepta și  a aproba inițiativa Procurorului General Jeff Sessions privind concedierea șefului FBI. Pentru că, în realitate, conform unor surse anonime din interiorul FBI, Trump și-ar fi exprimat doar „speranța" că șeful FBI „va lăsa lucrurile să se întâmple”. Această glumiță a fost însă interpretată de comentatorii politici și de inamicii președintelui ca o expresie a comportamentului infracțional din partea unui șef de stat care a încercat să obstrucționeze justiția. Și căruia trebuie să i se aplice procedura de „impeachment” și să fie trimis rapid înapoi la New York, în  Trump Tower, după a câștigat cât se poate de constituțional și legitim alegerile din 8 noiembrie 2016.

Peste acest scandal, au venit dezvăluirile celor de la Washington Post, conform cărora Trump i-a transmis lui Lavrov informații cu grad înalt de secretizare, referitoare la gruparea Statul Islamic, primite de la un partener al SUA care nu a autorizat Washingtonul să le comunice Moscovei.  Casa Albă a respins cu fermitate energic articolul din Washington Post, denunțând o poveste „falsă”, in timp ce, de la Moscova, președintele Putin a catalogat ƒ„schizofrenie politică” ceea ce se întâmplă în America, declarându-se gata să pună la dispoziția tuturor stenogramele intrevederii Lavrov-Trump. Iar după 24 de ore de reflecții, comentarii pe toate posturile americane și polemici pline de venin, s-a ajuns la concluzia că Trump, și dacă i-ar fi dezvăluit secrete lui Serghei Lavrov, nu a comis nici o infracțiune deoarece, în conformitate cu Constituția SUA, președintele SUA este „comandantul suprem" și, ca atare, are dreptul să utilizeze informațiile secrete așa cum consideră.

 

 Pentru ca actuala nebunie generală din America privind Rusia să fie completă,  Washington Post a publicat și un lung articol, intitulat „Atenție, un rus în Casa Albă" despre cum un fotograf rus a fost singurul care a avut permisiunea de a intra în Biroul Oval pentru a fotografia întâlnirea dintre președintele Trump și ministrul rus de externe Lavrov. Cotidianul american a citat foștii oficiali ai serviciilor secrete care au explicat prezența fotografului rus drept „o posibilă încălcare a sistemului de securitate" din cauza „pericolului pe care un dispozitiv de ascultare sau alte echipamente de monitorizare care puteau fi aduse în Biroul Oval”.

 

După toate aceste campanii menite să submineze imaginea și autoritatea președintelui Trump apare tot mai des întrebarea dacă nu cumva în Statele Unite are loc o lovitură de stat „soft”.  

 

Regizorul Stanley Kubrick, dacă nu ar fi murit în 1999,  ar fi fost cineastul perfect pentru a transforma isteria contemporană  din SUA, despre Rusia, într-un teatru al absurdului, reluand un celebru film clasic al său din epoca Războiului Rece, „Dr. Strangelove” , o satiră de neegalat la adresa nebuniei nucleare și ideologice a acelor vremuri.

Că fenomenul „Rezist” prezent la București și în alte orașe, născut după celebra ordonanță 13 a fost copiat de la americanii care, din primele zile de după alegerile prezidentiale din SUA au ieșit să „reziste” împotriva lui Trump este arhicunoscut.  Armata de democrați, liberali și progresiști ​​care îl detestă pe Donald Trump consideră că orice motiv, oricât de insignifiant, este perfect pentru dărâmarea președintelui, chiar dacă de asta ar beneficia și neoconservatorii  Mulți dintre cei care văd negru în fața ochilor când îl văd pe Trump cred că  RussiaGate ar putea fi motivul perfect pentru a se ajunge la destituirea președintelui, așa că pentru acest scop sunt gata să  folosească orice mijloace.

 

O  lovitură de stat profundă

Trump a greșit și el. La doar trei săptămâni de la învestire, unul dintre cei mai apropiați consilieri, Michael Flynn, demisiona pentru că a ascunse anumite conversații cu ambasadorul rus la Washington.  Nu se poate spune că ar fi fost ceva catastrofal, câtă vreme și echipa lui Hillary Clinton a fost în contact cu ambasada Rusiei. Trump, care nu a știut puterea aparatului,  a greșit, dovedindu-se slab și abandonându-l pe Flynn.

Ura față de Trump, afișată oriunde, în locuri publice, în presa mainstream, la Hollywood nu are limite, așa că mulți dintre contestatarii săi sunt convinși că, pentru așa zisul bine al țării, mass-media, serviciile de informații și membri ai Congresului trebuie să facă front comun și să se angajeze într-o astfel de „lovitură de stat soft”. Sau, pentru că americanii sunt mai obișnuiți cu acest termen, „o lovitură de stat profundă”.

Argumentul lor? Uneori,  responsabilitatea acestor instituții de a „corecta" o eroare făcută de către alegătorii americani. Aici ar fi vorba  de „alegerea unei persoane în mare parte necalificată pentru funcția de președinte”. 

Activiștii anti Trump spun că este responsabilitatea jurnaliștilor „responsabili", a oficialilor guvernamentali și a altor persoane să joace rolul de „gardian". Și nu doar să „reziste" împotriva lui Trump, ci pur și simplu să îl demită.  Iar Donald Trump a cumulat deja destule greșeli pentru a se justifica lansarea procedurii de destituire, au sărit unii analiști americani citați de New York Times.

Există însă și argumente evidente împotriva acestor teorii, unul dintre aceste argumente fiind că astfel democrația americană va fi transformată într-o caricatură. 

 

Dar  și New York Times și Washington Post s-au transformat în vârf de lance al  taberei „rezist”, considerând că Trump reprezintă un pericol imediat pentru sistemul american și, prin urmare, renunță la statutul de neutralitate impus de profesia de jurnalist.

The Times și-a justificat ostilitatea deschisă față de președinte prin alibiul că este de datoria sa să protejeze „adevărul" iar Washington Post a adoptat și un slogan pentru Trump: „Democrația este pe moarte în întuneric." Cu alte cuvinte, cele două cele mai influente ziare din America nu fac altceva decât să conducă o campanie de presiune pentru o „lovitură de stat soft" sub pretextul apărării „democrației" și a„adevărului."

O astfel de„lovitură de stat soft" ar trebui să se facă sub aparența unei investigații serioase asupra unei chestiuni extrem de grave care să poată justifica destituirea președintelui. O astfel de anchetă nu poate fi făcută decât de Congres. Odată întocmit un raport, comisia juridică a Camerei Reprezentanților prezintă o rezoluție  – moțiunea de cenzură este votată sau respinsă. Dacă o majoritate simplă estimează că probele sunt suficiente pentru ca procedura de destituire să fie declanșată și votează pentru adoptarea ei, un proces este astfel deschis la Senat.Președintele va fi invitat să se prezinte la Senat, moment în care va fi suspendat din funcțiile pe care le deține. Dacă majoritatea senatorilor decide că președintele Statelor Unite este vinovat, acesta este destituit iar vice-președintele îl va înlocui imediat.

 

Aici este momentul în care ar putea intra în scenă așa numitul RussiaGate. Alegațiile conform cărora Trump și unii dintre membrii săi de campanie au fost într-un fel de complicitate cu oficiali ai serviciilor secrete din Rusia, pentru a înclina balanța în favoarea lui la alegerile prezidențiale din 2016, ar oferi probabil o acuzație suficient de gravă pentru a justifica destituirea președintelui. 

Ținând cont de determinarea multor figuri-cheie ale establishment-ului american de a se debarasa de Trump, nu mai miră deloc că nu nimeni nu se întreabă care sunt dovezile clare privind avalanșa de acuzații pornită în acest așa numit RussiaGate.

 

Nu există nici măcar o dovadă publică prezentată de agențiile guvernamentale din SUA care să ateste că  Rusia s-a amestecat în alegerile din 2016 și nici al complicității lui Trump și echipei sale de campanie cu rușii, hackeri sau ce-or fi fost ei.

 

FBI anchetează de nouă luni cazul lui Carter Page despre care presa americană a scris că in 2013 s-a întâlnit cu ofițerul serviciilor secrete ruse, Viktor Podobnîi, și i-a transmis unele documente. Ulterior, Carter Page a devenit consilierul lui Donald Trump în campania electorală. Deocamdată, acest contact este cel mai bine documentat care a existat între serviciile secrete din Rusia cu cineva din anturajul lui Trump. Page s-a oferit  însă voluntar să colaboreze cu anchetatorii Comisiei pentru servicii secrete din Senatul SUA.

Le FBI și ministerul Justiției au inclus, de asemenea, în cadrul anchetei RussiaGate și  o glumă neinspirată făcută de Trump în timpul campaniei, acesta cerându-le rușilor să îl ajute să găsească zecile de mii de e-mail-uri ale lui  Hillary Clinton șterse de pe serverul folosit pe vremea când era secretar de Stat.  Democrații l-au luat în serios și au comentat zile întregi pe seama acestei glumițe, iar FBI-ul îl tratează acum  ca pe ceva ce trebuie anchetat.

 

Concluzia acestei isterii care a cuprins America a fost trasă de un cunoscut politician, democratul  american,  Dennis Kucinich care nu poate fi suspectat că ar fi un fan al lui Trump. Dar care, cu luciditate, a vorbit, într-un interviu pentru Fox News, despre campania dusă azi împotriva președintelui american.

 

„Ceva pare să scape cu totul de sub control. Este o tentativă de a submina relațiile cu Rusia (...) Trebuie să ne întrebăm de ce serviciile de informații încearcă să îl submineze pe președinte prin aceste scurgeri de informații.  Eu nu sunt de acord cu Trump în mai multe probleme, dar nu intră în discuție: este vorba de un singur președinte, iar anumite persoane din serviciile secrete încearcă să îl răstoarne pe președinte, cu scopul de a urma o politică care să ne pună în conflict cu Rusia. Întrebare este: de ce? Și cine? Trebuie să aflăm”.

Până și un politician democrat vede în spatele acestei campanii de demonizare a lui Trump scopul final către care se merge: înlăturarea președintelui și menținerea puterii în mâinile establishment-ului care anulează diferențele politice dintre stânga și dreapta și care, se spune, conduce cu adevărat America de pe vremea lui Kennedy.

Pe la colțuri se spune că succesorul lui Trump ar fi pregătit: vicepreședintele 

Mike Pence, care nu a fost niciodată omul președintelui. Ci al REPUBLICANILOR.