- Grégor Puppinck: Într-adevăr, citind rapoartele financiare anuale ale Consiliului Europei, se pare că Open Society, fundațiile lui George Soros, și compania Microsoft a lui Bill Gates sunt cei mai mari doi donatori privați ai organizației. Aceste două organizații au acordat Consiliului Europei 1.400.000 euro între 2004 și 2013 și aproape 690.000 euro între 2006 și 2014. Open Society sprijină, de asemenea, inițiativele Consiliului Europei, inclusiv Institutul European pentru Arte și Cultură pentru Romi. Din 2015, nu mai există nicio urmă a unei astfel de finanțări directe. Dar, Consiliul Europei a înființat un fond special pentru a primi contribuții voluntare extrabugetare.

 

Acești bani continuă să ridice întrebări, deoarece e surprinzător că o organizație politică interguvernamentală nu ar trebui să fie atât de flexibilă finanțării private. Un membru al Consiliului Europei a trimis problema Comitetului de Miniștri pentru a cere celor 48 de ambasadori să facă publice toate documentele referitoare la această finanțare.

- Este adevărat că problema nu este doar pentru Consiliul Europei, ci și pentru Curtea Penală Internațională, care a primit 115.000 de dolari de la Open Society în 2017. Și chiar și pentru OMS și chiar ONU. Fundația Gates este al doilea cel mai mare finanțator al OMS după SUA, cu o contribuție de 530 milioane dolari în 2019. 80% din bugetul OMS se bazează pe contribuții voluntare, adică donații de la fundații și guverne. Acest mod de finanțare pune în discuție independența politică a acestor organizații. Aceste mari organizații internaționale sunt ținte principale pentru cei care doresc să exercite o influență politică globală, deoarece au o putere considerabilă, dar mai puține resurse financiare decât ambițiile lor. Prin urmare, aceste organizații sunt vulnerabile în fața „miliardarilor filantropici” care încearcă să exercite o influență politică globală. Această influență politică poate fi exercitată, după cum ați observat, fără a recurge la mecanisme sau controale democratice. Pentru a păstra sau a restabili independența acestor mari organizații internaționale, este, prin urmare, imperativ să examinăm și să clarificăm metodele lor de finanțare.

 

- Observăm nu doar un fenomen de intrare, ci și de coluziune care poate fi explicat atunci când luăm în considerare puterea financiară a acestor ONG-uri: să ne amintim că Open society a fost înzestrată cu 32 de miliarde de dolari pe care le-a donat înapoi și a investit în domenii ca drepturile omului, mass-media și politică, încă din 1984. Problema nu se limitează la doar la Open Society, se referă, de asemenea, la alte fundații private mari precum Fundațiile Gates, Ford sau Oak. Acest lucru a fost explicat în mod strălucit în cartea recentă a lui Gaétan Cliquennois despre privatizarea drepturilor omului.

 

Fostul secretar general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, se referea la George Soros ca la „bunul său prieten”, în timp ce comisarul pentru drepturile omului, Nils Muižnieks, a fost directorul programelor Open Society până când a preluat funcția la Consiliul Europei, în 2012. În 2009, el a explicat că Open Society dorea să creeze un om nou - homo sorosovici [adaptare la ro] - „omul societății deschise”.

 

- Acest raport a avut un impact uriaș în Europa și în întreaga lume. A fost preluat de mai multe guverne și mulți politicieni. Acesta este în special cazul Rusiei și Bulgariei. Acest raport demonstrează că, în ultimii zece ani, 22 dintre cei 100 de judecători permanenți ai Curții provin de la șapte ONG-uri active în interiorul CEDO și că 18 dintre aceștia au participat la dosare care implică ONG-urile „lor”, încălcând regulile de bază, de etică judiciară. Dintre aceste șapte ONG-uri, rețeaua Open Society se remarcă prin numărul de judecători legați de aceasta (12) și prin faptul că finanțează celelalte șase organizații citate în raport.

Cu toate acestea, acest raport s-a izbit de tăcerea jenantă a instituției. Trei deputați ai Consiliului Europei au trimis problema Comitetului Miniștrilor, vizând „problema sistemică a conflictelor de interese între ONG-uri și judecătorii CEDO”, întrebându-se cu privire la mijloacele care trebuie puse în aplicare pentru „restabilirea integritatea Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod surprinzător, cei 48 de ambasadori par să fi căzut de acord asupra unui răspuns.

 

- Numeroși deputați din diferite partide politice au dorit să abordeze acest subiect, dar criza sănătății a dat peste cap agendele politice. Cu toate acestea, mai mulți membri ai Parlamentului European au adresat întrebări parlamentare Comisiei Europene și Consiliului European. Comisia Europeană a răspuns prin intermediul unuia dintre vicepreședinții săi, Věra Jourová: „Comisia nu are nicio îndoială cu privire la integritatea și independența Curții Europene a Drepturilor Omului”.  Dar există câteva fotografii care ne ajută să înțelegem contextul în care sunt date aceste răspunsuri. Pe de o parte, o putem vedea pe comisarul Jourová împreună cu filantropul maghiar declarând că „valorile societății deschise sunt în centrul acțiunii UE”.  Într- o altă fotografie, comisarul european Johannes Hahn pozează și el cu George Soros, afirmând că „este întotdeauna bine să-l întâlnim pe George Soros pentru a discuta despre eforturile noastre comune de a accelera reformele și de a deschide societățile din Balcani și Europa de Est”.

- Nu imediat, cu excepția unui articol din Le Monde. Pe de altă parte, acum suntem în mod regulat ținta atacurilor mass-media. Ultimul, și cel mai important, a fost orchestrat de organizația Open  Democracy, membră a galaxiei Soros, cu sprijinul lobby-urilor avortului. Cu câteva săptămâni în urmă, această organizație a publicat o pseudo-investigație împotriva ECLJ, care a fost transmisă simultan în aproximativ cincizeci de ziare din întreaga lume, inclusiv Time Magazine și EuroNews.Open Democracy a mobilizat „Tracking the Backlash”, propria rețea informală de jurnaliști activiști creați pentru „urmărirea reacției [conservatoare]”. Scopul lor este să distrugă reputația digitală a adversarilor lor politici. Conform tuturor acestor articole, ECLJ reprezintă o amenințare majoră, numindu-i pe avocații ei „cruciați” și „armată secretă” care s-au „infiltrat în instituțiile noastre democratice” precum „lupii în haine de oaie”. Declarațiile organizației sunt în mod evident revoltătoare, la fel cum a fost aopelul său din martie anul trecut la „abolirea familiei”.