„Voi transforma capitala într-un far al islamului ”. Așa suna un slogan al laburistului Ken Livingstone, în 2012, când candida la primăria Londrei. Chiar dacă nu a fost doar meritul lui în atingerea acestui deziderat, se poate spune că visul i s-a împlinit.

Marea Britanie este a treia țară din UE, după Franța și Germania, cu cea mai mare populație musulmană. Numărul musulmanilor din Regatul Unit a depășit acum cifra de 4.1 milioane, iar paradigma unei astfel de creșteri stă în trei femomene care nu mai pot fi negate: imigrația, creșterea ratei natalității și ușurința convertirii la islam. Iar musulmanii care au ajuns aici s-au integrat în societatea britanică, nu oricum, ci ocupând-o. Începând cu impunerea unor obiceiuri și legi, până la răspândirea Shariei, care pare de neoprit. Londra a devenit astfel oglinda acestei ocupații, iar primarul musulman, Sadiq Khan, este simbolul acestui fenomen.

Anul trecut, în ianuarie, de sărbătoarea Botezului Domnului, în Catedrala Sf. Maria din Glasgow, s-a citit un pasaj din Coran după ce capelanul a decis că în acest fel trebuie să ajungă la inimile musulmanilor. Iar membrii comunității musulmane au fost invitați să ia parte la slujbă, spre stupoarea creștinilor.

În școli, amplitudinea fenomenului este și mai evidentă. Elevii musulmani nu numai că au atins numărul creștinilor, ba chiar l-au depășit. O spune Sunday Times, care scrie că în școlile primare engleze, băncile sunt ocupate 100% de musulmani.

Chiar și în cele cincisprezece școli catolice din țară, elevii creștini sunt pe cale de dispariție. În locul elevilor creștini și-a făcut însă apariția vălul islamic, element nelipsit din uniforma școlară a fetelor musulmane. Și dacă nu s-au născut în religia islamică au decis să o facă mai târziu, fenomenul convertirilor la islam, în special de cei aflați la închisoare, fiind constat, de asemenea, de presă. Este cazul englezului Clayton McKenn, de douăzeci și doi de ani, care a decis într-o dimineață că numai așa își poate înfrunta  tatăl creștin. Sau al lui Rezzas Abdulla, de treizeci de ani, condamnat la opt luni de închisoare cu suspendare, pentru a fi internat într-un spital de boli mintale, după ce a atacat o femeie care se plimba cu fiica ei. După ce a bătut-o pe tânăra mamă, a scuipat copilul de doar câteva luni, vituperând că „femeile albe nu ar trebui să crească copii”.

În 2016, între octombrie și decembrie, Serviciul Național de Sănătate arăta că în Marea Britanie au existat 2.332 de cazuri de mutilare genitală a femeilor. Rapoartele oficiale britanice de sănătate pentru lunile aprilie-septembrie 2017 indicau 4.503 de astfel de cazuri. Practica teribilă de infibulare, la care femeile musulmane își supun fetele, la vârsta de 9 ani sau chiar și mai puțin, a devenit o realitate a Angliei multiculturale. 

Iar în tot acest timp, televiziunile nu contenesc să prezinte știri legate de arestarea unor indivizi, musulmani, care plănuiesc atacuri teroriste.

Pentru ca tabloul să fie complet mai trebuie adăugat ceva: un raport publicat de Gatestone Institute în 2017 arăta  că Londra a devenit paradisul moscheilor, al căror număr crește de la o zi la alta. În timp ce, în paralel, bisericile își închid porțile. Un lucru este evident, cu cele 423 moschei noi, Londra  se ridică încet dar sigur pe ruinele triste ale creștinismului britanic, spunea analistul italian Giulio Meotti pentru Gatestone Institute, subliniind că în tot acest timp 500 de Biserici de toate confesiunile din Londra au fost transformate în case private.

Așa-numitul fenomen „Londonistan” este însă un concept popularizat încă din anii 90 în de cartea cu acest titlu semnată de comentatoarea britanică de dreapta Melanie Phillips, în care era denunțat fenomenul multiculturalismului și al „ghetoizării” societății britanice. Se pare însă că  temenul  „Londonistan” ar fi fost, de fapt, o remarcă sarcastică făcută de un ofițer de informații francez, frustrat de eșecul Marii Britanii de a anihila radicalii islamiști de pe teritoriul britanic.