În anul 1994, Horia Roman Patapievici scria în revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social (GDS):„Abia când privim spațiul mioritic ca anticameră a fenomenului Pitești gravitatea specificului național este cu adevărat pusă”. (revista 22, ianuarie 1994). Mai mulți foști deținuți politic au ripostat, aducând argumente că experimentul Pitești a fost unul antiromânesc și anticreștin. Cu toate acestea, Patapievici va publica imprecațiile sale, fără nicio modificare, în cartea „Cerul văzut prin lentilă”, apărută în anul 1998.

Peste 20 de ani, în anul de grație 2018, intelectualul „de dreapta” Sorin Lavric (redactor al Editurii Humanitas, președinte al Senatului AUR și candidat la Senatul României în județul Neamț) reia teoria lui HR Patapievici, scriind că reeducarea de la Pitești ar fi definitorie pentru „specificul nostru românesc”: „Ce înseamnă atunci Piteștiul astăzi? Înseamnă partea sinistră a specificului nostru românesc și dovada sumbră a unicității noastre în lume. Nici laogai-urile chineze - lagăre de muncă silnică unde erau exterminați opozanții -, nici regimul de 12 ore de muncă zilnică pe care Angkar padevat (Organizația revoluționară) a lui Pol Pot o introdusese în toată Campodgia (sic!) nu se pot măsura cu pragul de infern pe care l-au atins românii la Pitești. În privința dorinței de afirmare în Europa, nu trebuie să ne mai batem capul pentru a ieși în evidență, ba dimpotrivă, putem fi definitiv liniștiți, în Cartea recordurilor va exista o rubrică de pe a cărei treaptă macabră nu va putea nimeni să ne detroneze. Piteștiul e unic prin rafinamentul drăcesc cu care fibra morală a oamenilor a putut fi mutilată. Cu unele evenimente istorice se întîmplă așa cum se întîmplă cu ființele umane. Ți se întipăresc în minte prin hidoșenia lor. Sunt atît de slute că nu pot să treacă neobservate. Le remarci prin simpla lor disproporție și, astfel, ele sunt remarcabil de urîte. Dacă există o parte românească remarcabil de monstruoasă, aceea nu poate fi decît PITEȘTIUL”. (Sorin Lavric, Glasuri din bolgie, Editura Ideea Europeană, 2018, pagina 305)

Se impun câteva precizări:

1. Experimentul Pitești a fost „PREMEDITAT ȘI CONCEPUT ÎN CREUZETE STRĂINE ACESTUI NEAM”, după cum a arătat fostul deținut politic Traian Popescu, el însuși pătimitor al iadului închisorii de la Pitești, în excepționala lucrare "Experimentul de la Pitești”. Satanica reeducare a fost îndrumată și supravegheată de consilierii sovietici, fiind instrumentată în mod covârșitor de elemente alogene, așa cum aflăm dintr-o cercetare îndelungată în arhivele CNSAS, dar și conform mărturiilor primite de la foștii deținuți politic, întreprinsă de un alt pătimitor al Piteștiului, Constantin Iulian.

2. Sorin Lavric folosește frecvent în cartea "Glasuri din bolgie” sintagma "comunism românesc”. Comunismul nu este de sorginte românească, este o ideologie anticreștină, străină de cultura și civilizația românească. Regimul comunist a fost impus de o forță de ocupație străină, cu sprijinul tancurile sovietice, pe întreg teritoriul românesc.

Observ o perfidă acțiune a rețelei neokomiterniste, în mod special a intelectualilor reuniți în cadrul Grupului pentru Dialog Social și a Editurii Humanitas, de re-condamnare a victimelor, începută încă din închisoarea Pitești, care vrea să impună opiniei publice că românii s-au chinuit și omorât între ei. Procesul de culpabilizare a poporului român continuă.

Ceea ce nu vor să spună grupările neokominterniste este că românii sunt cei care au fost supuși unui experiment etnocidar, în urma căruia milioane de români au fost închiși, iar sute de mii dintre aceștia au fost omorâți în lagăre și închisori ori în rezistența armată anticomunistă din munți.

3. Exorcizarea răului bolșevic nu a fost făcută de Raportul Tismăneanu, așa cum scrie Sorin Lavric, ci de sângele mucenicilor din închisorile comuniste și al luptătorilor anticomuniști din munți. Este sugestiv că Lavric consideră că Vladimir Tismăneanu, fiul celui mai bine plătit agent al Kominternului din România, este un "intelectual de dreapta”, "convertit de tot și cu adevărat”. Și, ca o paranteză, este important să subliniem și legătura strânsă a președintelui Asociației „21 Decembrie”, Doru Mărieș, mentorul liderului AUR George Simion, cu Vladimir Tismăneanu. Noul "intelectual de dreapta” Tismăneanu este veriga nevăzută din lanțul AUR. "Naționalismul este ultimul refugiu al canaliei”, afirma tânărul patriot Simion, redând un citat favorit al lui Tismăneanu, într-o emisiune la B1 TV. Și nici măcar nu putem spune că se dezice de naționalism, căci, conform lui Țuțea, patrioți pot fi toți cetățenii români, dar naționaliști nu.

4. Acum câțiva ani, la o lansare a unei cărți a lui Lavric despre Noica și Mișcarea Legionară, fostul deținut politic Nicolae Purcărea îi spunea autorului că taina este elementul pe care nu l-a luat în considerare în cartea sa și că "ortodoxia respiră prin taină, nu prin rațiune”. Fără credință, spunea același mărturisitor, nu poți înțelege nici convertirea lui Noica și nici ceea ce s-a întâmplat la închisoarea Pitești, deoarece ținta finală a reeducării de la Pitești a fost să-l scoată pe Hristos din sufletul deținuților. 

Deținuții politic care au cedat în reeducarea de la Pitești au făcut-o urma torturilor fizice și a unei terori psihice diabolice, nemaiîntâlnite în universul concentraționar, așa cum avea să afirme și Aleksandr Soljenițîn. Noi știm că nu se săvârșește rău în lume fără o influență mai mult sau mai puțin mijlocită a unuia care, aflat lângă tine, nu te mai lasă nici să iubești, nici să înregistrezi iubirea cuiva, ci te pune să urăști. Acesta este diavolul. De aceea, putem spune că regimul comunist a fost susținut de o forță demonică, iar experimentul de la Pitești este o dovadă în acest sens. Așa cum trebuie să mărturisim că cei mai mulți dintre deținuții politici reeducați la Pitești s-au ridicat din mlaștina disperării, murind în lumină. Așa s-a întâmplat cu sfinți ai închisorilor precum Costache Oprișan sau Părintele Calciu, sau atâția alții. Prin voia lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, unii deținuți politic au trecut nevătămați prin acest experiment. Este cazul mărturisitorilor hristici Valeriu Gafencu, Nicolae Purcărea și Tache Rodas. Dumnezeu a vrut și a hotărât altfel decât forțele întunericului. Și cine este mai mare ca Dumnezeu? A vrut Dumnezeu ca unii dintre mărturisitori să fie contemporani cu noi, pentru a aduce mărturie despre cum au reușit să se înalțe din iadul de la Pitești, spre slava lui Dumnezeu și a neamului românesc mântuire.