ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Părintele Arsenie Boca este cel mai iubit preot contemporan. O iubire nu naște întotdeauna iubire.

În anul 2019, Mitropolitul Laurențiu de la Sibiu a propus canonizarea Părintelui Arsenie Boca. Un monah de vocație, la crucea căruia se închină sute de mii de credincioși chiar și după trecerea a 32 de ani de la plecarea sa într-o lume mai bună. Mormântul de la Mânăstirea Prislop a devenit loc de pelerinaj, iar cărțile sale stau chezășia cucerniciei și înțelepciunii de care a dat dovadă. În ciuda prigoanei și răutății celor din jur. Sau poate că i-au fost de ajutor…

Acest editorial nu și-ar fi găsit locul dacă nu aș fi aflat că, de la înălțimea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe, propunerea trecerii în rândul sfinților a Părintelui Arsenie Boca iscă, cu un iz de pucioasă, o împotrivire greu de înțeles. Încercând să înțeleg, am parcurs cele trei volume dedicate dosarelor din arhiva CNSAS, coordonate de colegul și prietenul meu, Florian Bichir. O lectură lămuritoare.

Ce s-a întâmplat în Sf. Sinod?

În ciuda unui raport de analiză a personalității și activității părintelui Arsenie Boca realizat de Mitropolia Ardealului, extrem de bine documentat și serios, o parte a membrilor Sf. Sinod, în special din zona Moldovei și Munteniei, s-au opus luării unei decizii rapide.

Sesizând ruptura și încercând să evite un conflict, Patriarhul Daniel a luat o decizie fără precedent: a stabilit ca o nouă comisie să examineze lucrarea, ba chiar să facă un nou raport. Fără precedent. Este prima dată când un raport de canonizare este supus reevaluării.

Cu alte cuvinte, ca la fotbal, a început un joc de temporizare, ia-o tu/dă-mi-o mie, cu personalitatea Părintelui Arsenie Boca. O atitudine politicianistă, care nu ar avea ce să caute în consolidarea credinței ortodoxe în rândul ardelenilor, muntenilor, moldovenilor, ortodocși sau greco-catolici. Sau aflați în căutări…

Mai ales că vorbim de un om care a reușit să treacă examenul timpului cu sfințenie, o personalitate spre care oamenii se uită cu evlavie, căutând sprijin și înțelegere în depășirea momentelor grele din viață.

Mai are Biserica Ortodoxă multe personalități de acest fel?

Cu adâncă smerenie aș spune că nu, chiar dacă unii se vor supăra pe mine. Nu știu să mai existe un asemenea cult spontan, darurile alese cu care l-a binecuvântat Dumnezeu fiind puse doar în slujba Bisericii.

Pe cine supără canonizarea Părintelui Arsenie Boca? Aș spune că pe cei mici. La suflet, nu ca statură sau bogăție. Poate că invidia celor mici care l-a urmărit de-a lungul vieții nu a încetat niciodată. Dar aici este nevoie ca cei care conduc Biserica lui Hristos să se arate dincolo de vremuri și să dea Poporului ceea ce-și dorește: un Sfânt pe care-l iubesc pentru ceea ce a reprezentat ca monah, la care doresc să se roage și să-i caute dragostea.

Șansa Patriarhului de a face un gest istoric, curajos

Patriarhul Daniel are șansa să rămână în istorie nu doar ca un teolog și diplomat de excepție, ca un ctitor de Catedrală, ci și ca un om curajos. Exemplul Patriarhului Justinian – Patriarhul Roșu, așa cum mai este cunoscut în istorie – care l-a ocrotit cât a putut pe Părintele Arsenie Boca, ar trebui să nu pară unul banal. În ciuda vremurilor, mult mai grele și tulburi decât cele de azi, Patriarhul Justinian a știut să apere Biserica și Credința.

Canonizarea Părintelui Arsenie Boca nu este o banalitate, ci un gest istoric. În ambele sensuri. Mi-aș dori ca în zilele noastre să se repare nedreptatea care i s-a făcut părintelui Arsenie Boca prin decizia nr. 2407/1959 semnată de Episcopul Andrei Magieru:

„Potrivit dispozițiunilor date de Sf. Sinod, privitor la îndepărtarea din mănăstiri a viețuitorilor, care prin activitatea lor dăunează interesele bisericești, decidem, ieromonah Arsenie Boca, duhovnic la mănăstirea de maici Prislop să părăsească îndată localul susnumitei mănăstiri. Numitul va ieși din mănăstire fără rasă, urmând ca Episcopia noastră să-i pună la dispoziție suma de bani necesară, pentru a-și achiziționa un costum civil. Cu executarea prezentei deciziuni se încredințează vicarul nostru eparhial”.

În raportul cu propunerea de canonizare din 2019 se spune:

„În contextul aridității sociale și spirituale a țării noastre dinaintea și după cel de-al Doilea Război Mondial, slujirea, propovăduirea și activitatea duhovnicească a Părintelui Arsenie de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus au constituit un autentic izvor de apă vie, de hrană și învățătură spirituală pentru mii și mii de suflete însetate de har sau rănite de diferite suferințe și încercări”.

Preasfințiile voastre, Preacuvioși Părinți, credeți că trăim alte vremuri?

Românii creștini au nevoie de canonizarea Părintelui Arsenie Boca, dar totodată aș spune că „acest cult spontan al credincioșilor, care a continuat să se amplifice de-a lungul celor 30 de ani de la mutarea la cer, fenomen nemaiîntâlnit, ne cheamă să citim în viața, slujirea, virtuțile, propovăduirea și faptele Părintelui Arsenie Boca, în istoria sa și a posterității lui, semnele sfințeniei umane, ca rodire binecuvântată a harului Duhului Sfânt în viața sa”.
 
 
Sursa: EVZ.ro

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews