„Mi se pare nedemn să ne ascundem după degete, statute și regulamente când adevărul este evident. Dinu Pacea este un pictor care și pictează, care a crescut, a învățat să picteze și a pictat în atelierul părinților săi și indiferent de găselnițele hârțogărești invocate își merită atelierul Pacea din Pangratti. Să ne onorăm valorile reale!” - Sanda Buțiu

Articolele noastre despre suspiciunea de corupție și conflict de interese de la vârful Uniuniii Artiștilor Plastici au avut ecou în rândul artiștilor români, care se solidarizează cu pictorul Dinu Pacea, dat afară abuziv din propriul atelier, în care lucrează din tinerețe și în care a lucrat și tatăl său, Ion Pacea.

Citiți: RĂZBOIUL ”clanurilor” din MNAC-UAP-UNARTE contra artistului PACEA. Un Drept la Replică care adâncește problemele de CORUPȚIE și CONFLICT de INTERESE. Conducerea UAP vrea să arunce în stradă lucrările de artă ale lui Dinu și Ion Pacea

Practic, președintele UAP, Petru Lucaci, vecin de atelier cu Dinu Pacea în complexul din strada Pangrati, i-a făcut cadou prietenului său, falsul pictor Călin Dan, director al Muzeului Național de Artă Contemporană, atelierul Pacea. Culmea-culmilor, în ciuda actelor doveditoare, pe care le prezentăm în exclusivitate mai jos, în care se arată că UAP ar avea deja contract cu soroșistul proletcultist Călin Dan, acesta susține acum, după internaționalizarea scandalului, că nu vrea atelierul și că nu l-a interesat niciodată. În plus, ne trimite și nouă un „Drept la replică”, nesemnat, nedatat, neștampilat, fără număr de înregistrare și înțesat de afirmații aberante și chiar și injurioase, în care susține același lucru.

Dacă UAP i-a repartizat atelierul fără voia sa și, mai mult, i-a făcut deja contract, după cum se afirmă sub antetul instituției, chiar obligându-l să-l semneze, poate chiar sub amenințare, fapt acum uitat complet de Călin Dan, denotă din două una:

Ori Petru Lucaci e un mincinos patentat.

Ori Călin Dan este un mitoman cronic.

Oricum ar sta situația, artiștii de valoare se ridică în apărarea lui Dinu Pacea. Iată numai câteva comentarii:

Pictorița și restauratoarea Adriana Blendea afirmă: „In 2010 când l-au dat afara, tatăl meu a zis ca iese cu tot atelierul in curtea Institului, peste 300 de pânze, și doarme acolo cu lucrările pana i se da alt atelier. N-a mai făcut-o, gratie mamei le-a adus acasă … Dar ce umilința !!! La fel pentru Ariana N. Probabil ca autoritățile de la UAP nu iau măsura justa, sa ne protejeze veteranii activi, iar in cazurile rare de "familii de artiști”, unii pe mai multe generații, sa le lase atelierele pentru care oricum plătesc. (...)

Tot in aceste zile, același tip de drama la Pangratti : Dna Ariana Nicodim, care e pt mine mama mea de spirit, spre 85 ani, artista de patrimoniu, a evacuat recent atelierul soțului Ion Nicodim, plin de opere, in care au lucrat amândoi peste 50 de ani. Atelierul, pe numele lui Ion, i-a fost atribuit de mai mulți ani (după ce criterii?) băiatului (de care nimeni n-a auzit) al lui Gh Anghel, pictor si fost profesor dandy la liceul Tonitza. Ariana a platit pana mai ieri chiria si taxele, desi nu se mai putea intra in atelier - transformat între timp in locuința penthouse - iar mare parte din sculpturile si obiectele lui Nicodim fusesera stocate unele peste altele in depozitul Pangratti, care e lângă atelierul lui Marginean…

Ce trist ca in România nu se respecta si apăra marile valori inca in viața! Ce inconstienta !

Tata si grupul de pictori / sculptori cu ateliere in curtea UNA de pe Budisteanu, au fost expulzați in 2010, fără sa li se asigure o relocatie, desi toți plateau de zeci de ani chiriile și taxele la UAP, și multi erau artiști importanți. Poate ca unii au obținut spații, tata nu, desi foarte in forma și activ la 80 de ani (mergea zilnic cu autobuzul la atelier ) nu mai voia corvoada cererilor și audiențelor la UAP, pt un depozit la combinat.

Si-a adus toate lucrările acasă, și ale mamei, ale unchiului Vasile Blendea, pe lângă pereți, și in atelierul meu de sus, apoi a murit, un an mai târziu …

Ce trist ca in România nu sunt susținuți si apărați oamenii-artiști deja intrați in istoria artei românești.”

Vedeți Scandaloasa conducere a Uniunii Artiștilor Plastici a produs și alte victime în rândul adevăraților artiști ai României. Cazul UAP/Ion Anghel (fiul lui Gh. I. Anghel) împotriva Arianei Nicodim și distrugerea operelor artistului Ion Nicodim

Sculptorul de prestigiu Vlad Ciobanu, scrie: „Cunosc foarte bine aceasta situatie ! Ea nu se enunta, nu se argumenteaza si nu se rezolva printr-un atac (justificat sau nu) asupa lui Calin Dan. Nu are nici o importanta faptul ca pictorul Constantin (Dinu) Pacea este fiul cunoscutului Ion Pacea !...

Dinu Pacea isi justifica prezenta in atelierul din Pangratti prin propriile sale contributii artistice. O face, dupa parerea mea cat se poate de bine argumentat prin activitatea pe care a avut-o in Romania si in lume.

Nu am auzit pe nimeni, nici pe Petru Lucaci, nici pe Calin Dan sau pe altcineva care sa-i conteste calitatile si calitatea !...

Lucrurile stau astfel:

1) exista o atribuire a acestui studio decisa de Biroul Sectiei Pictura semnat de Secretarul de atunci, Vasile Chinschi;

2) in baza acestei atribuiri, i s-a facut un Contract in 2011;

3) de multa vreme, fara nici o justificare serioasa, conducerea Filialei Pictura si a UAP ii refuza de mult timp prelungirea acestui Contract. Nu pot invoca nici macar lipsa de activitate artistica in Romania a lui Dinu Pacea !...

4) se invoca, in mod absurd, faptul ca n-ar fi prezent in atelier (el fiind perete in perete cu Petru Lucaci).

Infirm cu hotarare aceasta acuza, il vad in mod frecvent venind la lucru (suntem in aceeasi curte).

Pe de alta parte, nimeni nu poate arata o singura panza pictata de domnul Calin Dan, cu atat mai putin expusa !

Atunci cand au fost date in folosinta aceste ateliere din Pangratti, a fost luata decizia de fi atribuite numai pictorilor si sculptorilor. Drept sau nedrept, care au fost criteriile?!,... nu stiu !... Acum, se invoca faptul ca au dreptul si artistii din celelalte domenii. Si eu cred asta ! Din aceasta cauza, artisti de talia lui Costel Badea, Lazar Florian Alexie, Patriciu Mateescu, Mircia Dumitrescu, Serbana Dragoescu,... n-au avut acces.

Numai ca, regulile nu se schimba din mers de o conducere ci de Adunarea Generala !

Pe de alta parte, calitatea de pictor a domnului Calin Dan este inexistenta !...

In 1990, revenit in Romania, s-a reinscris, asa cum era firesc, la sectia Critica. La un moment dat a vrut un atelier in str. Selari (invocand nu stiu ce activitate multimedia) si Teodor Graur i l-a dat.

Cand a murit regretata Alexandra Titu, a pus ochii pe Indemnizatia de merit care se vacantase si a trecut iar la Critica (fara sa renunte la atelierul din Selari, la care nu mai avea nici un drept !). Nu i s-a acordat indemnizatia !

Peste cateva luni, a plecat dintre noi Geta Bratescu, membra a filialei Multimedia si s-a vacantat indemnizatia respectiva. Bineinteles, a trecut din nou la Multimedia si a obtinut-o !...

Acum a pus ochii pe atelierul lui Dinu Pacea, profitand de faptul ca de peste zece ani, in mod nejustificat, conducerile filialei Pictura (Marius Barbone Barb) si Conducerea Operativa a UAP au refuzat prelungirea contractului pentru Dinu Pacea.

Nici nu era membru al filialei Pictura si solicita atelierul !...

Intre timp, a fost admis in aceasta filiala desi, asa cum spuneam, n-a expus niciodata o pictura, oricat de mica sau de stangace !...

In acest timp i se fac tot felul de sicane lui Dinu Pacea, amenintari, procese, atentionari scrise, executori judecatoresti etc...”, a scris Vlad Ciobanu în cadrul unei dezbateri mai ample de pe internet.

Mai jos publicăm aberația presupusă a fi a lui Călin Dan (ne-a parvenit de la o adresă de e-mail a MNAC nesemnată și neasumată), în care își permite să o insulte pe jurnalista de investigații Adina Anghelescu, ziaristă profesionistă peste 33 de ani vechime.

O facem doar pentru a arată cum gândește și se exprimă un funcționar al statului, urcat peste cadavrul regretatului Mihai Oroveanu „ca scroafa în copac” (expresie populară românească). O altă expresie străveche care se potrivește acestui așa-zis „drept la replică” este legat de identificarea personajului scos din negurile proletcultismului cu Muzeul Național de Artă Contempoară, ca și cum acesta ar fi subiectul articolului și nu conflictul de interese care a dus la dobândirea, chiar și pe hârtie, a unui folos necuvenit, în interes propriu și personal.

Expresia este: ce are Sulla cu Prefectura? Dar pentru a obține răspunsul corect va trebui să ne adresăm instituțiilor specializate: ANI, DNA și, de ce nu?, CNSAS.

Iată mărgica, urmată de Documente:

„În vederea unei corecte informări a publicului, referitor la articolul apărut în publicația online Activenews.ro din data de 10 aprilie 2023 intitulat ”Hoții de nemurire. Jefuitorii de ateliere ale artiștilor din Pangrati: Cazul PACEA. Ministrul Lucian Romașcanu știe?” (autor: Alesandru Anghel),

Având în vedere aspectele calomnioase aduse în atenția publicului, atitudinea tendențioasă abordată de autorul articolului, care a ignorat deliberat obligativitatea respectării principiului audiatur et altera pars,

Ținând cont de prevederile legale în vigoare, Muzeul Național de Artă Contemporană al României, instituție publică de cultură de importanță națională, aflată în subordinea Ministerului Culturii, solicită publicarea următorului Drept la replică:

Muzeul Național de Artă Contemporană al României (MNACR), aflat în serviciul societății și contribuind la dezvoltarea acesteia, care colecționează, conservă, cercetează, restaurează, comunică și expune bunuri de cultură vizuală contemporană, în scopul cunoașterii, educării și recreerii, respinge în bloc acuzațiile nefondate ale autorului articolului, autodeclarat drept ziarist „conservator și om liber”, preluate de la un pretins ziarist de investigații, Adina Anghelescu, care a atacat public, în mod nejustificat, personalul și activitatea instituției. Punerea în derizoriu a MNACR, a personalului și conducerii sale e o ofensă la adresa comunității artistice pe care muzeul o reprezintă cu succes prin expoziții, publicații, activități educative și de integrare socială, atingând și reputația structurilor organizatorice în cadrul cărora activează muzeul.

MNACR se bucură de o reputație solidă la nivel local, național și internațional, constituindu-se în cei 22 de ani de existență într-o platformă de cercetare, expunere și valorificare a operei create de, literalmente, mii de artiști din România și din internațional, de toate vârstele, de toate orientările stilistice sau de media.

Jurnalismul profesionist presupune verificarea ambelor puncte de vedere referitoare la o situație prezentată de cineva, aspecte de care nu s-au preocupat nici unul dintre ziariștii amintiți, încălcând astfel deontologia profesională.

Defăimarea unei instituții de cultură a statului român care lucrează pe principiile transparenței, competenței și legalității nu poate fi apreciată ca o simplă manifestare de opinie, având implicații la nivel de imagine pe care MNACR le va trata cu toată seriozitatea și pe toate căile pe care le are la dispoziție.

Acest atac semidoct este parte a unei campanii orchestrate în jurul unei spețe interne a Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP), organizație profesională fără nici o legătură de natură juridică sau instituțională cu MNCR, și anume: Dosarul nr. 6617/299/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București– Secția A-II-A Civilă (evacuare), respectiv Dosarul nr. 3304/299/2022, aflat pe rolul Tribunalului București – Secția A-V-A Civilă (acțiune în constatare), referitoare la un atelier din str. Ermil Pangratti 29A, aflat în proprietatea UAP. Litigiile privesc relația conducerii UAP cu unul dintre membrii săi, care ocupă de fapt, fără titlu, în acest moment, spațiul respectiv. Divergența de opinie între proprietar și ocupant nu privește în nici un fel MNACR și nici pe directorul general al acestuia.

Ceea ce ar trebui să intereseze pe cititori este minciuna pe care se bazează acest articol, dar și altele, redactate sub diverse nume (sau în mod curajos nesemnate), cu același tip de limbaj toxic și cu aceeași nonșalantă incompetență. Anume că directorul general al MNACR ar fi de fapt titularul de contract pentru acel spațiu.

O minimă deontologie profesională ar fi obligat pe autorii de știri false care se definesc drept ziariști (conservatori, sau mai puțin) să verifice la sursă veridicitatea acestei informații, ceea ce ar fi dus la o completă altă perspectivă, scutind cititorii de o narațiune penibilă.

Astfel, pentru a clarifica la nivel organizațional o situație litigioasă pe care ocupantul actual al suszisului atelier vrea să o deturneze, aducând-o în domeniu public, domnul Călin Dan a depus pe 21.03.2023 la registratura UAP o scrisoare oficială adresată conducerii organizației, prin care își exprimă surprinderea că numele său este legat în mod public de un conflict cu care nu are nici o legătură, în jurul unei spețe care nu îl privește.

Concret, dl. Călin Dan nu deține nici o repartiție pentru un spațiu de atelier la suszisa adresă și nici nu intenționează să solicite un astfel de spațiu, ale cărui destinație și ocupanță rămân de competența conducerii UAP, conform regulamentelor sale.

Orice litigiu legat de această speță privește strict pe proprietarul spațiului și actualul său ocupant, iar aducerea în discuție a MNACR și a directorului său general constituie calomnie, pentru repararea prejudiciilor de imagine cauzate urmând a fi utilizate toate căile legale.

Solicităm a se face precizările corecte în sensul informării opiniei publice asupra situației reale și publicarea prezentului material ca drept la replică, în conformitate cu legea.”

UAP, cuibușor de nebuni(i)?

După cum vedeți, Călin Dan susține sus și tare că nu i s-a repartizat atelierul lui Dinu Pacea, că nu are contract pentru acest atelier și că nu ne-am informat de la sursă.

BA DA, TOV C. DAN! Chiar de la sursă ne-am informat. Iată documentul (rămâne acum să intre la detectorul de minciuni și Petru Lucaci și Călin Dan ca să vedem care minte mai mult):

Dar haideți să vedem mai bine cine este acest pictor FAKE care susține cu aplomb - ce-i drept fără să-și asume prin semnătură - o minciună cât UAP de mare. O minimă cercetare întreprinsă de un artist parizian ne arată că în țara care A CONDAMANT COMUNISMUL ca un REGIM ILEGITIM ȘI CRIMINAL avem Director al unui MUZEU NAȚIONAL un PROLETCULTIST SADEA.

Ce lecții poate să le dea tinerilor un personaj care publica „opere” propaganistce despre „Imaginea muncitorului” în „arta” Partidului Comunist Român și era aclamat în Scânteia pentru râvna sa de propagandist marxist-leninist într-un articol semnat de un oarecare Emil Berdeli (informator... al Scânteii)?

Iată și alte mărgici de-ale lui cu care închidem acestă pseudo-polemică sterilă, urmînd să ne adresăm organelor în drept pentru edificarea acestei situații nebuloase de la Uniunea Artiștilor Plastici din România unde între timp a apărut și o suspiciune de plagiat așa că s-ar putea ca dezbaterea lansată în presă să fie cu real folos chiar pentru reformarea UAP.