ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Claudiu Iordache: 17 decembrie 1989. Dimineața Timișoara coboară din nou în stradă. Majoritatea liderilor încleștărilor din noaptea trecută fuseseră sălbatic bătuți ori arestați de către Miliție și Securitate, în razii ce măturaseră orașul întreaga noapte. Dar, spre sfârșitul dimineții, sute de oameni se adună în jurul sediului județean al partidului comunist, pe Bulevardul 23 August. Scandând lozinci antiguvernamentale, un grup al celor mai aventuroși asaltează clădirea și, sub privirile înlemnite ale funcționarilor de partid, timișorenii smulg tablourile lui Ceaușescu de pe pereți, iau cărțile lui Ceaușescu de pe etajere și, împreună cu alte totemuri comuniste, le aruncă pe fereastră jos, în stradă. Afară, mulțimea întâmpină fiecare sfărâmare a unui simbol comunist cu aplauze și urale.
 
Dar entuziasmul se transformă rapid în suferință, pentru că acesta este locul în care soldații își folosesc pentru prima dată baionetele împotriva oamenilor. Poveștile martorilor care au asistat sunt teribile: oameni străpunși cu baioneta în stomac, în spate, baionete tăind fețele oamenilor… o contraofensivă brutală din partea armatei care ar fi trebuit să-i apere pe oameni, nu să-i ucidă pentru singura vină de a fi vrut să fie liberi… Panică și furie. Cruzime și răzbunare. Simbolurile comuniste ale autorităților criminale făcute una cu pământul. Ceaușescu, în efigie, târât în noroi. Cărțile lui glorioase puse pe foc. Și apoi au apărut baricadele. Primele ciocniri. Lideri naturali iau conducerea coloanelor, îndreptându-le spre nervii Puterii. Nimic nu mai poate ține sub control orașul răzvrătit. Cartierele muncitorești fierb. Dictatura hărțuită cedează la fiecare pas. Sufletul înăbușit al libertății începe să respire. Tancurile trimise pe străzi sunt blocate de pieptul gol al timișoreanului de rând. Pentru prima dată în ultimii cincizeci de ani, undeva în România, la Timișoara, Dumnezeu trece de partea celor mulți. Nu și funcționarii lui, ce i-au baricadat pe dinăuntru bisericile. 

Timișoara, 17 decembrie 1989. În fața Primăriei, un șir de militari, înarmați până în dinți, apără o linie invizibilă. Mii de oameni scandează: "Armata e cu noi!” Armata nu e cu ei. Armata și-a folosit armele împotriva oamenilor – și ce e mai rău încă n-a venit… 

În București dictatorul Nicolae Ceaușescu strigă la Miniștrii Apărării și Internelor, numindu-i trădători pentru că nu au tras direct în oameni, așa cum ordonase. „Am ordonat ca forțele de securitate să fie înarmate, să tragă foc de avertisment și apoi demonstranții să fie împușcați în picioare. De ce nu s-a făcut asta?” Miniștrii dictatorului se scuză că nu s-au putut gândi să scoată armata în stradă cu muniție de război. Furia lui Ceaușescu crește: "V-am ordonat să trageți foc de avertisment, și apoi dacă nu se retrag să-I împușcați în picioare. Nu m-am gândit nici o clipă că veți folosi gloanțe oarbe. Cei care au pătruns în sediul județean al partidului comunist n-ar fi trebuit să iasa de acolo în viață! Ar fi trebuit să fie împușcați!” 

Și au fost… în Timișoara, doar câteva ore mai târziu… apoi în Cluj, Arad, Lugoj, Brașov, București… 

În conferința telefonică de la prânz, Ceaușescu le spusese oficialilor trimiși în Timișoara: "Evenimente importante s-au întâmplat în Timișoara în ultimele două zile… S-au făcut greșeli, problemele ar fi trebuit rezolvate într-o oră sau două… Unitățile au fost trimise fără armament corespunzător, dar acum au primit muniție de război… Este stare de urgență… Oricine nu se supune somației am dat ordin să se tragă. Oamenii trebuie să fie somați, și dacă nu se supun ordinului trebuie să se tragă… Am dat ordinul să se tragă… Au mai făcut greșala de a întoarce și celălalt obraz… Umanismul nu înseamnă pactizare cu dușmanul. Umanismul înseamnă apărarea socialismului.”

Masacrul din Duminica Sângeroasă a Timișoarei a început la ora 17:30, când peste oraș se însera… 
 
 
 

În imagine: Rodica Luca, împușcată în Timișoara, în 17 decembrie 1989, de soldați în termen de la UM 01024, arsă la Crematoriul Cenușa din București odată cu ceilalți martiri timișoreni, cenușa fiindu-le apoi aruncată într-o gură de canal din Popești-Leordeni 

Tovarășul Nicolae Ceaușescu: 

„Am discutat aseară, am spus: luați măsuri, măsuri ferme … Dacă miliția era înarmată trebuia să tragă … N-ați executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru toate unitățile … Trebuia să-i omoare pe huligani…” 

„Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armamentul; toți să fie înarmați și să se aplice ordinul … Să lichidăm repede ce este la Timișoara, să punem trupele în stare de luptă … și oriunde se încearcă vreo acțiune, lichidată radical, fără nici o discuție. Vom lupta până la ultimul… Totul să se apere cu arma în mână. Toți trebuie să știe că suntem în stare de război!” 
 
” …Acum am trimis și sunt la Timișoara toți comandanții. Am discutat acum câteva minute cu tovarășul Coman care a sosit la Timișoara cu trupe, și au primit muniție de război. Oricine nu se supune la somație… am dat ordin să se tragă… Începând de azi … unitățile vor purta armament de luptă, inclusiv gloanțe … Umanismul nu înseamnă pactizare cu dușmanul! Umanismul înseamnă apărarea integrității socialismului… Toate unitățile sunt în alarmă și în această situație au armament de luptă în dotare… Dacă s-a înțeles bine? Întreb și la Timișoara, să răspundă primul secretar care are și funcția de comandant. Și tovarășul Coman…” 
 
Ion Coman: „Vă raportez, tovarășe Nicolae Ceaușescu, capătul a trei coloane intră în Timișoara, vor fi dirijate spre centru, am ordonat să se tragă foc. Suntem gata să îndeplinim ordinul dumneavoastră.” 
 
 


 
 



Articol postat de regretatul Claudiu Iordache în 17 decembrie 2019 pe Facebook.