Vorbește unul, miștocar de televiziune, specialist în bășcălii care pentru teatrul românesc, la scara istoriei valorează cât o flatulență dată de Puiu Călinescu, zice: „Bei, prăduitorilor!” Asta auzi pe la noi. Dar nu zice nimeni „Băi, prigonitorilor, opriți-vă distrușilor!”

Ce suntem noi azi, decât ăia din comunism care săreau gardul din lagărul ce ne voia binele cu sila, ce facem noi, nealiniații, altceva decât rezistență în fața abuzului și a ștergerii la fund cu Constituția României? Ce sunt ăștia din „opinia publică” decât sifoane, turnătorii de ieri?

Și suntem tot mai puțini cei care ne opunem și vedem ideologia din spatele presiunii, cum puțini și oprimați erau și anticomuniștii de după importul de comunism din 1944.

Sunt primul dușman al anarhiei, dar când văd țara încăpută pe mâna unor venetici, boiți și chiloțari ordinari, nu mai pot!

Din mitologia grecească știm că ei o aveau pe Themis, zeița justiției divine, păstrătoare a legilor și a ordinii naturale. Azi apare – în diverse chipuri –  pe documente, pe frontispicii de palate de justiție și de țigani și în statuete, musai cu talerele mereu în echilibru.

Omul nu poate trăi decât în societate, laolaltă, socializarea pe net fiind ca sexul cu o gonflabilă. Până și călugării au o obște, o ierarhie și o ordine cu legile lor scrise și nescrise (cutume). Pentru aceasta, e nevoie de „organizare, ordine și disciplină, în care scop apar anumite reguli de conduită” (I.Craiovan)

De la gintă și trib au apărut primele norme rudimentare. Ubi societas, ibi jus, spuneau romanii.

Cu vreo cinci veacuri înainte de Iisus, Socrate socotea legile și cetatea deasupra voinței omului. Adică nu puteau legile și orașele să fie la cheremul fiecăruia. Aristotel găsea că deasupra legilor (adică a dreptului pozitiv) stă echitatea, justiția absolută, iar Platon a scos în evidență rolul dreptului în asigurarea „păcii sociale”. Este exact ceea ce au torpilat autoritățile teroriste de azi, străine de lege, de tradiție, de țară și de oameni, în definitiv. Mai avem noi liniște, mai avem noi pacea aceea care asigură munca, învățătura, armonia socială fără de care suntem fiare? Nu.

Pentru filozofii stoici, adevărata justiție era legea naturii, pentru că legile omenești separă oamenii. Contemporan cu marele rege dac Burebista, Cicero cântărea așa: legea e aia care are în ea ceva nepieritor, care nu rezultă din părerile de tot felul ale oamenilor, ci din natura noastră, care e condusă de Dumnezeu. Este cum am spune că, așa cum avem „leacuri” care nu merită să fie numite leacuri, pentru că nu sunt date de vraci, ci de escroci, tot așa avem și legi „nelegiuite”, strâmbe, cu dedicație, pentru un interes personal sau de grup, ori pentru unul ocult.

Azi ele sunt date pentru un plan globalist.

Sf. Augustin zice că dreptul natural corespunde naturii omului, pe când legea pozitivă (adică actul normativ în vigoare acum) are în ea mult subiectivism.

Ce să mai zic de Hugo Grotius care a scris de patru precepte ale dreptului, între care „alieni abstinentia”, adică respectare a tot ce e al altuia. Cum se mai respectă azi ceea ce e al altuia?

La jumătatea secolului al XVII-lea, John Locke a scris despre drepturi imuabile, adică veșnice. Libertatea omului e unul dintre ele și el adaugă și dreptul la rezistență față de legile injuste. Prin urmare, acest englez destupat la minte zicea acum patru secole că avem de-a pururi căderea să ne opunem satrapiilor, să opunem rezistență legilor opresoare, legilor-nelegi. Astfel de ,,legi” s-au dat mereu și la noi și aiurea. Dar de doi ani de când dilimandrosul semisenil K. Schwab a venit cu fițuica aia „Covid 19-Marea Resetare” (PDF ROMÂNĂ AICI) ele ne calcă pe cap.

Despre „spiritul legilor” a vorbit Ch. Montesquieu, iar la asta se greșește mult azi: legea e aplicată numai în litera, nu și în spiritul ei, iar J. Bentham găsea de cuviință că e drept ceea ce e util, adică unde e interes general al obștii. Noi am avut „obiceiul pământului” și am avut o adevărată instituție, pe care o pot numi așa, deși nu avea antet: Oamenii buni și bătrâni. Asta nu mai prețuim noi azi, oamenii cu tâmplele albe de înțelepciune, nu de obediență. Păi ce interes general e să vin cu codul pătrățos QR să-mi iau izmene de la magazin? Ați înnebunit? Locke și apoi Montesquieu au adus în discuție ,,separația puterilor”. Ce echilibru avem azi? Niciunul. Cum se controlează aceste puteri, când abia avem un judecător amărât, dar cu sânge în instalație care dă o hotărâre contra curentului majoritar?

Puterile s-au transformat în putori. Iar pe nebunii din capul autorităților putoarea de putere i-a hipnotizat, folosind expresia consacrată a lui Argetoianu. Avem la butoane niște săpocari, unii scăpați de la Institutul de Glumeți Voila.

Fără sancțiune, societatea și normele ei nu poate exista, că e ca și cum am căra apă cu donița în putină fără fund! Iar această aserțiune a lui Em. Durkheim o văd așa: dă Consiliul Local Brebu o hotărâre, dar dacă nu e organul/ entitatea să o pună în aplicare și să sancționeze abaterea de la aia, o dă degeaba.

Ce uită autoritățile de azi? Normele de drept de la noi și de aiurea sunt influențate de anumiți factori care le dau contur și substanță: istorici, geografici, economici, politici, religioși, culturali etc. Dar nebunii globaliști ai Resetării vor otova, se excită la dictatură ca berbecul prin gard. Vor putere mai mare. Păi acum avem un factor global care dictează, inclusiv în legislație!

J. Carbonnier se referea la nondrept, la autoneutralizarea lui de către el însuși, din pricina normelor foarte exigente. Tot aici avem ,,dreptul nedrept”, când se atacă grav valorile sociale și ,,dreptul opresiv”. Asta avem acum cu certificatul digital gripal, parte din lanțul care se face acum, avem drept opresiv.

Noi am avut acum vreo sută de ani un dascăl foarte deștept, Mircea Djuvara, care zicea la categoria finalitate a dreptului: „respectul demnității omenești, respectul omului față de om și simpatia față de semeni.”

La ce a scris el, bolnavii ăștia de la butoane zic așa: Ete fleoșc! Păi ce respect al demnității, când răposații sunt băgați în saci de gunoi și în cosciuge sigilate? Asta echivalează cu gropile comune cu var de acum două secole, cu ciuma lui Caragea! Cu ce am evoluat în știință, organizare, drepturile omului, tot, dacă ne băgăm rudele în saci și nu ne luăm rămas bun? Profanarea de cadavre e infracțiune, boilor!

Ce respect al omului față de om, când nu poți intra la o terasă cu copiii să mănânci o gustare, cum mi s-a întâmplat mie la Sinaia?! Mai rămâne să ne vâneze ca pe iepuri și să ne ducă la gazare.

Ce simpatie față de oameni, când acest Hitler sirian pe mâna căruia au încăput toate ,,situațiile de urgență”, care nu zâmbește niciodată este numai venin și poruncă fără discernământ?

Așa se întâmplă cu țara în care toate liftele au ajuns la cârmă. Ne merităm soarta.

Păi norma specială nu se trage din cea generală, așa cum fiul se trage din tată? Dar acum norma specială dă la țurloaie Constituției. Iar statul fără Constituție ar fi creștinism fără Biblie.

„Forța fără drept este o barbarie” zice Duguit. Clar. Păi să luăm Poliția și Jandarmeria, care sunt în executiv. Fără garanția ierarhiei, a normelor și a celorlalte puteri, ar ajunge abuzive. De aia în 1979 ONU a dat Codul de conduită pentru responsabilii cu aplicarea legilor.

Trăim de doi ani la cel mai mare seism al țării de la instaurarea bolșevismului în 1944-1946! Așa văd eu. Și vom ieși mai răsfirați, mai rupți, mai dezbinați, că asta a fost în plan.

Să dea Dumnezeu să nu fie așa!