ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


De la bun început, Copiii au fost Ținta. Pe ei au vrut să pună mâna.

Invocând creșterea inteligenței copiilor (Fals! Devenim tot mai proști de la o generație la alta), au scăzut treptat vârsta de la care școlarizarea este obligatorie.

Cei 7 ani de acasă au rămas mai întâi 6... S-a afirmat că e nevoie de o „clasă pregătitoare”, care să-i antreneze pe copii pentru școală! Ca și cum, în clasa I, nu asta se făcea.

Dar nimeni nu s-a revoltat, așa că au mers mai departe.

Acum, părinții sunt obligați să-și dea copiii la grădiniță de la 4 ani. Iar din 2030, de la 3 ani.

Micuțul trebuie învățat să stea pe oliță conform normelor europene, nu după capul părinților și al bunicilor!

Potrivit LEGII, educația timpurie începe de la 3 luni, dar aceasta nu este obligatorie. Deocamdată.

După cum merg lucrurile, în curând înrolarea micuților în sistem va începe de la naștere. Statul va pândi vigilent la poarta vaginului, confiscându-l din prima clipă de viață pe noul membru al societății.

Genial, poetul: „Copiii drepți din mumele lor sar...”

Câți dintre noi am dat importanță când Ministerul Învățământului și-a schimbat numele în Ministerul Educației? Ar fi trebuit, totuși, să fim mai atenți: trecerea de la „învățământ” -  „învățătură” – „învățare” – „educație” este calea firească spre „dresaj”.

Dresaj și Propagandă: Școala de azi este un „Ștefan Gheorghiu” început din fașă, care produce pe bandă rulantă politruci imbecili și agresivi.

În ciuda tam-tam-ului care se face despre „diversitate” și „incluziune”, toți copiii încep să semene între ei. Au mintea fasonată la fel, ca în Țara Țuguiaților. Și tot mai tâmpă.

Oricine are capul rotund și încearcă să gândească singur cu el, este exclus din Sistem și pus la zid, ca dușman al societății.

Că nu despre „învățământ” e vorba, ci despre „dresaj” și „propagandă”, s-a văzut în Plandemie, când s-a derulat Episodul-Pilot al serialului care ni se pregătește.

Școlile (la fel ca Bisericile, nu și Mall-urile!) au fost închise, iar copiii au fost zăvorâți în case alături de părinți și supuși unui simulacru de școală, pe tabletă și la televizor.

Când părinții și copiii s-au exasperat suficient unii pe alții, încât au început să viseze cu jind la „Hänsel și Gretel”, s-a trecut la Faza a II-a. S-au redeschis școlile, dar ele nu au mai fost la fel.

Copiii au fost educați să se ferească unii de alții și să stea cât mai departe, la distanța regulamentară.

Au fost îndoctrinați că un panou de „pepsiglas” înalt până la ciuf împiedică virusul să sară peste el.

Au fost dresați să poarte botniță, inclusiv când aleargă, în cadru organizat, la orele de sport.

Părinților nu li s-a mai dat voie să pătrundă nici în școală, nici în curtea ei. Și părinții, și copiii trebuiau să simtă Ruptura.

Probabil că, pentru mulți, atunci s-a oficializat Noua Relație.

După ani de atacuri sistematice asupra Familiei, cu părinții tracasați de muncă și de griji, iubindu-se tot mai puțin unul pe altul și tot mai mult cariera și pe sine, adeseori despărțiți, cu copiii petrecând mai multe ore la școală, la „after-school”, la balet-pian-tenis-desen-karate decât acasă, Instituționalizarea era una de facto. Până la a deveni și de jure mai era doar un pas.

Pasul a fost făcut prin Contractul Educațional. Copiii au devenit mai puțin ai părinților și mai mult ai Statului.

Nici măcar Comunismul nu a făcut asta: a confiscat fabrici și uzine, pământuri și case, a aruncat în temnițe și a ucis tineri și bătrâni, dar de copii nu a îndrăznit să se atingă.

Comuniștii le-au pus oamenilor pistolul la întâmplă, obligându-i să contracteze caii, boii, porcii și toate animalele din bătătură, care – odată crescute – trebuiau predate la Stat. Dar NU AU CONTRACTAT COPIII.

A făcut-o însă profesorul puturos Iohannis, în România Educată. Au făcut-o inepții Ciolacu și Ciucă, pe care un sistem de învățământ normal i-ar fi lăsat repetenți, trecându-i la târn și tomberon sau la desfundat canale, nu în fruntea țării.

A făcut-o toată șleahta de trădători care se intitulează pompos „Clasă politică”, avându-i drept complici pe toți cei care, de-a lungul anilor, i-au trecut fraudulos clasa.

Am afirmat că asistăm la un Război împotriva Omului.

Intrăm acum în cea mai cumplită fază a sa: Atacul asupra Copiilor.

De la bun început, Copiii au fost Ținta. Pe ei au vrut să pună mâna. Cine are copiii de partea sa, câștigă lumea. Pe cea de aici și pe cea de dincolo.

„Lăsați copiii să vină la mine și nu-i opriți, că a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu!”, a zis Hristos.

Ce facem însă, noi, netrebnicii? Prea indolenți și egoiști să ne apărăm copiii, nu doar că ÎI OPRIM, dar îi și VINDEM pentru un pumn de arginți.

Scârbavnicul preț al onorabilității și conformității unei societăți îndrăcite.

Mai sunt tați-bărbați în țara asta? Mai sunt mame-jertfitoare?

MAI SUNTEM?