La câteva ore după ce a devenit senator AUR devenind opozant politic al actualului regim și nu doar un opozant livresc al acestuia dr. Lavric a fost exclus din Uniunea Scriitorilor. La scurt timp dr. Lavric este denunțat ca fiind îndrăcit (sic) într-un editorial scris de conducătorul său de doctorat devenit între timp ideolog USR.

Mă îndoiesc că dr. Lavric nu știa care sunt consecințele succesului, dimpotrivă dr. Lavric știa că va suferi consecințele, știa că intimidarea este eficientă doar atunci când noi și noi victime sunt aruncate în malaxorul corectitudinii politice. Faptul că s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat nu face decât să confirme că evaluarea făcută de dr. Lavric este corectă, că demersul politic al domniei sale este unul corect și necesar.

Cu toții știam că implicarea de partea vreunui partid care celebrează libertatea de exprimare, particularul, credința creștină sau normalitatea înseamnă excluderea din lumea bună, că are consecințe pe care mai apoi va trebui să le suportăm iar cazul dr. Lavric ne-a confirmat asta. Faptul că AUR nu are resurse umane, că persoane cu un trecut încărcat s-au regăsit și se regăsesc pe listele AUR este și vina propriei noastre lașități, a faptului că am preferat să stăm deoparte, a faptului că am preferat să fim onorabili, a faptului că nu am vrut să ne compromitem.

Da, politica cam pute, parcă așa-mi spunea bunicul meu. Chiar să nu fi știut asta? Este inerent, acesta este firescul. Dacă competiția este bună pe piața liberă asigurându-ne tuturor un nivel de trai la care bunicii noștri poate că nici nu ar fi visat, există domenii în care competiția nu este benefică. Competiția în politică nu duce decât la lipsirea noastră a tuturor de libertate iar aceasta se întâmplă tocmai pentru că cei mai răi dintre noi, cei mai dispuși să mintă pentru a fi aleși vor câștiga astfel de competiții. Tocmai de aceea conservatorii preferă instituția regalității pentru a pune surdină competiției în politică iar liberalii imaginează scheme constituționale complexe și contradictorii pentru a limita pagubele inevitabile produse de competiția politică. Politicienii sunt cu necesitate cei mai răi, mincinoși și mai mizerabili dintre noi, AUR nu are cum face excepție de la această regulă. Faptul că oameni precum dr. Lavric au ajuns senatori este meritul AUR, faptul că personaje de calitate îndoielnică sunt de asemenea senatori AUR face parte din firescul politicii de pretutindeni.

Nu trebuie să citim HH Hoppe pentru a înțelege că trăim într-o epocă în care consecințele exacerbării democrației sunt distructive pentru comunitățile noastre, că civilizația căreia îi aparținem este sacrificată tot pe altarul competiției în politică, este suficient să fi ascultat de sfaturile primite de la bunicii noștri despre modul în care ar fi bine să ne trăim viețile. Este suficient să avem un partid iacobin, un partid marxist în parlament, USR este ceea ce este tocmai pentru că se pretinde a fi ceea ce nici un partid politic nu poate fi.

Liberali clasici sau conservatori, naționaliști români sau maghiari cu toții avem un dușman comun atunci când bisericile în care ne rugăm sunt prigonite, atunci când copiii noștri sunt supuși presiunii ideologice, când familiile și tradițiile noastre sunt batjocorite, atunci când societatea în care trăim împinsă să adopte valori opuse celor în care credeau bunicii noștri, atunci când suntem înlocuiți în propriile orașe și comunități de oameni veniți de aiurea. Cred că este timpul să descoperim că putem colabora, că putem construi împreună. Descoperind asta ne dovedim în primul rând nouă că merităm să ne păstrăm comunitățile și familiile, dovedim că civilizația noastră merită și poate fi salvată.