O lume întreagă e uluită cum se face că într-o clipa de încercare existențială pentru Ucraina, în fruntea statului se află un actor de comedie ușoară, unul care simula pe scenă că interpretează la pian nu cu mâinile pe claviatură, ci cu organele genitale.

Președintele Zelensky, este „un nimeni politic”, comentează necruțător scriitorul american stabilit în Rusia și colaborator la RT Robert Bridge în publicația de limbă engleză a think tank-ului rusesc „Strategic Culture Foundation”. Într-un pamflet de un sarcasm devastator, Bridge dezvăluie ce e cu această enormă farsă catastrofală.

Reproducem, în traducere, ca audi alteram partem, fragmente din pamfletul autorului american. (CV)

* * *

„Nu e deloc intamplător că showmanul ucrainean s-a trezit prezidând peste 44 de milioane de suflete în acest moment critic al istoriei lumii. Operatorii occidentali ai Kievului l-au susținut pe acest comedian tocmai pentru că – nu în ciuda faptului că – tensiunile cu Rusia creșteau.

Iar acest lucru nu se întâmplă dintr-un capriciu într-o țară în care guvernul SUA, ca să nu mai vorbim de provocatorii internaționali precum George Soros, cheltuiește miliarde de dolari anual pentru a menține Kievul într-o servitute perpetuă. Zelensky, în vârstă de 44 de ani, a fost pregătit și condus pe scenă pentru cel mai mare rol din viața lui.

Dar de ce și-ar dori păpușarii mondiali ca un bufon de curte să guverneze o asemenea stare disfuncțională în acest moment critic? Iată cum explică „Times of Israel” aparentul paradox : „Este tânăr, amuzant, evreu și dedicat unei Ucraine democratice puternice, chiar și cu riscul morții”.

Dar discuția despre Zelensky ca „apărătorul evreu al democrației ucrainene” bate o coardă disonantă dacă se ia în considerație că această țară est-europeană are o istorie bine documentată de antisemitism, scrie autorul american.

Lui Stepan Bandera, o căpetenie colaboraționistă nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial, i s-au ridicat monumente in zeci de orașe din Ucraina. Dar moștenirea nazistă a Ucrainei depășește omagiile de piatră aduse lui Bandera. Armata ucraineană este infiltrată cu diverse organizații de extremă dreaptă, cea mai predominantă fiind Batalionul Azov, o unitate paramilitară despre care chiar și FBI-ul spune că este asociată cu ideologia neo-nazistă. Trupele ruse din Ucraina au documentat printr-un munte de dovezi – de la tatuajele soldaților până la relatări oficiale – prezenta ideologiei neonaziste în toată țara. Si un obiectiv declarat ale operațiunii speciale a Moscovei în Ucraina este „denazificarea” țării.

Care ar putea fi „acreditările” politice ale lui Zelensky? Singura lui experiență de „prezidențial” vine din serialul tv „Slujitorul poporului”, unde a jucat rolul principal, al lui Vasili Petrovici Goloborodko. Un profesor de liceu de treizeci și ceva de ani care este filmat în secret vorbind împotriva corupției guvernamentale din țara sa. Videoclipul a fost imprăstiat pe rețelele de socializare unde devine viral și iată că "profesorul” este ales președinte al Ucrainei.

Din 2015 până în 2019, poporul ucrainean a tot fost bătut la cap cu "președintele Goloborodko" care și-a concentrat președinția de pe micul ecran pe lupta împotriva oligarhiei. Numai că Zelensky, cu o avere estimată la aproape 1 miliard de dolari, este acum un membru al aceleiași caste. Si serialul său este popularizat intens în mass-media occidentală.

Încă din decembrie 2016, hit-ul lui Zelensky, lansat de propria sa companie de producție de film, Kvartal 95, a fost promovat de însăși „Foreign Policy” drept emisiunea TV care „ îi ajută pe ucraineni să regândească politica lor absurdă”.

Cu trei luni înainte ca acest exponat poleit să ajungă în paginile ziarelor, Zelensky și trupa lui de comedie intrau în scenă cu pantalonii la glezne, iar Zelensky se prefăcea că interpretează la pian cu organele genitale. Și nu orice cântec, ci „Hava Nagila”, melodia compusă în 1918 pentru a celebra Declarația Balfour. „O mișcare destul de proastă pentru evrei și alte neamuri în aceste vremuri ultra-sensibile, comentează autorul american. Și e vorba de cineva care urma să fie ales, peste trei ani, președinte.

Aclamațiile pentru prestatia mediocră a lui Zelensky nu mai conteneau. Cinema Escapist, de exemplu, se entuziasma de personajul Goloborodko și de guvernul său care găsesc modalități comice de "a lupta împotriva instituției corupte a Ucrainei”.

Într-un interviu, actorul de comedie Zelensky își descria ascensiunea în lumea divertismentului, intr-un fel similar cu ascensiunea sa fulgerătoare în lumea politicii: „De-a lungul acestui proces, trebuie să-ți iei treptat rămas bun de la unele dintre visurile tale, afirmă el. Uneori crezi că tu controlezi total situația, dar de fapt parcă ai fi ghidat cumva, parcă destinul îți croiește cariera cum n-ai fi vrut.”

Despre ambițiile sale politice în lumea reală, Zelensky mai spunea: „Am început să primesc mesaje de la oameni obișnuiți care isi doresc ca un președinte ca Goloborodko, (personajul din serial -n.n.).”

În aceste vremuri obsedate de celebrități și când oamenii au probleme în a separa actorii de rolurile pe care le joacă, nu este greu de înțeles cum, după patru ani în care l-au tot văzut pe Zelensky in rolul președintelui, alegătorii fascinați pot accepta cu ușurință trecerea lui din studio în cabinetele puterii reale. La urma urmei, nu e un secret că agențiile de informații, si nu în ultimul rând CIA, au departamente speciale care lucrează direct cu Hollywoodul la crearea de scenarii și filme.

Peste șase luni, Partidul Schimbării Decisive, fondat cu doar un an mai devreme, a fost redenumit după serialul „Slujitorul Poporului”. Mai trebuia doar un fals politician in fruntea acestui partid fals.

Și în noaptea de Revelion 2019, cu doar patru luni înainte de alegeri, Zelensky a anunțat că va candida la președinție. Peste patru luni, poporului/publicului ucrainean i s-a livrat una dintre cele mai regizate șarade politice.

Campania electorala a lui Zelensky a fost, ca si aceea a personajului său fals prezidențial, aproape în întregime virtuală. Presa ucraineană s-a plâns ca nu are acces la candidatul Zelensky, mai ales că tot ce se stia despre el era că se declara „împotriva oligarhilor”. Dar în loc să-si prezinte alegătorilor programul său politic, el a plecat într-un turneu de comedie prin țară, evitând total întrebările serioase.

„Stilul de campanie al lui Zelensky, care echivalează cu un turneu de comedie, este extrem de neortodox, observa Radio Free Europe. Dar cum alegătorii ucraineni sunt profund nemulțumiți de liderii care nu și-au îndeplinit promisiunile de reformă și dornici de fețe noi, observatorii spun că s-ar putea să câștige președinția”.

Dezbaterile de final dintre Zelenski și contracandidatul Poroșenko, desfășurate pe un stadion, au fost un spectacol penibil al democrației care semăna mai mult a pâine și circ decât a discuții și dezbateri. Într-un astfel de mediu, nu este de mirare că showmanul bine cunoscut l-a eclipsat pe titularul functiei supreme, care, la urma urmei, era doar un miliardar magnat al bomboanelor. În cele din urmă, instituția prezidentială a revenit candidatului visurilor sale, omul va promova un război dezastruos, făcând avere în această acțiune.

Astăzi, pentru unii e o blasfemie să te întrebi despre acest impostor periculos urcat la tron, care apare mereu – prin televiziunii, bineînțeles – în fața elitelor politice și a celebrităților. Acest bufon de curte a primit aplauze de la Congresul SUA, Festivalul de Film de la Cannes, Grammy și, cel mai entuziasmat dintre toate, de la NATO și complexul industrial militar, care și-a sporit masiv profitul datorită hotărârii lui Zelensky de a lupta împotriva rușilor până la ultimul soldat ucrainean.

Când momentul critic a cerut un adevărat om de stat, Ucraina a oferit lumii un comedian, iar asta a făcut toată diferența.”

Citiți și Vocea Internetului: CU CĂRȚILE PE MASĂ. Dacă mi-e silă de „Slava Ucraina”... vă rog să mă credeți că mi-e tot atât de silă și de „Slava Rusia”!