Ca generație, ca român, am convingerea că și noi suntem înzestrați, dispunem de acea forță prin care putem suda astăzi acea unitate în duh, atribut ce a glorificat mereu dârzenia  bravilor noștri înaintași. Aceia, prin jertfa lor, au reușit să  păstreze nealterată identitatea noastră națională. Ei și-au împlinit menirea!

Numai lupta printr-o puternică credință ne mai poate garanta nouă și copiilor noștri o continuitate, un viitor românesc!

Credința rămâne singura ancoră folositoare rezistentă la cataclisme!

La peste 6.5 grade pe scara Richter, ateismul dispare complet! Oare va trebui să ajungem chiar până acolo?

Întoarcerea privirii de la această agonie dureroasă a țării ne va schimba macazul destinului către o linie pustie ce ne va pune pe fărașul istoriei!

Afirmația scriitorului francez André Malraux concluzionează ferm „Secolul XXI ori va fi religios, ori nu va fi deloc!”.

Urmele vizibile ale indiferenței față de credință arată actuala metastază a voinței noastre! Preferăm să ne plecăm genunchii, cu rușinea supunerii, când am putea fi  cutezători, cu o ținută mândră și zveltă!

Refuz însă să cred că sufletul acestei generații e total alterat și vlăguit! Că e bătut, că e trădat, că se consolează cu însingurarea, că îi sunt înstrăinate bunurile, da, pot fi de acord. Dar că acest suflet brav  acceptă astăzi jugul robiei, nu voi fi niciodată de acord!

Vă provoc să facem un sondaj, o probă!

„Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis!”, cum ne spune poetul Radu Gyr. Eu mai cred despre reala densitate a acestui suflet românesc că a fost altoit, superior, în atâtea sute de generații de martiri și că este, din contră, capabil de rezerve și de resorturi extraordinare! E foarte viguros!

Dușmanii țării acesteia trebuie să știe că aici, în miezul României, clocotește o tensiune, o forță ce ar putea fi devastatoare, cu magnitudini nucleare! Conditia activării acestei forțe este dovada dragostei aproapelui, nu înșelăciunea! Afecțiunea, nu trădarea! O relație rămâne trainică dacă are ca fundament dovada permanentă a unor mici si constante dovezi de afecțiune, care are aplicabilitate și în relația cu copiii, în căsnicie, în camaraderie, dar, mai ales, în relația cu divinitatea. Abaterea atenției către alți idoli, mai mult sau mai puțin luminoși, presupune achitarea imediată a prețului, precum și consecințele trădării.

Credința, această emblemă recunoscută a sufletului românesc, ne este astăzi furibund atacată, spre a fi distrusă complet! Spărtura din actuala noastră societate, pe care o simte fiecare dintre noi  acut, prin toate fibrele, nu este decât consecința firească a acceptului tacit al acestei - mai sus pomenitei noastre înstrăinări.

Acum, pe mai marii UE îi sufocă rău istoria statelor membre și vor să o schimbe, punând în loc minciuni care să le asigure argumente plauzibile viitoarelor proiecte de dezmembrare a identității creștine a neamurilor europene!  Este exact oglinda glasului conștiinței care îi pune sub acuzare, în care ei nu vor să-și privească grozăvia mișeliei ce-i caracterizează! Prioritatea lor este să ne taie, de urgență, toate rădăcinile cu cerul și pământul! Cleștele tot mai strâns al acestor malformați criminali ne arată că vor neapărat reeditarea unui nou experiment Pitești!

Noi - să avem speranțe că vom evita la timp alunecarea în această prăpastie pe care ne-o sapă acești ciocli, certați cu Adevărul și tocmiți cu minciuna.

Păstrăm aici o identitate genetică de care suntem foarte mândri! Noi chiar am avea o contraofertă tare, precum cremenea, pe care, la timpul ei, aș vrea să ne pregătim temeinic să o arătăm Europei și întregii lumi!

Aici am fost dintotdeauna și aici vom rămâne în veci! Nu este moment în  istoria noastră în care să nu ne fi confruntat cu poftele oarbe ale hoardelor de venetici lacomi, veniți aici să se căpătuiască. Da, avem ticăloși, monștri, meduze otravite de trădători nevertebrați, care deschid ușile vistieriei prin spate și ne înstrăinează darurile și pământul cu care ne-a înzestrat bunul Dumnezeu. Să ne judecăm păcatele noastre întâi, și să nu ne îndoim că are grijă de ei Dumnezeu. Problema majoră e la noi în bătătură ! Avem dispoziție să ne facem odată, curat?

Calea rămâne una singură: Credința, prin focusarea atenției, către o mișcare formatoare de caractere, dornică de luptă, plină de elan, capabilă de o implicare responsabilă! Doar sentimentul profund creștin și naționalist va putea avea tăria prin care ne vom putea desprinde din gravitația negativă a acestei lipse temporare de menire. Am fost păcăliți, de acord! Dar ne vom reveni! Basmele românești au profunzime pe acest subiect!

Prin scris doresc să pornesc acest vehicul sufletesc și vă invit la un dialog constructiv, pe acest ton, unde să dezbatem, spre o limpede lămurire, amănuntele aceastei teme complexe. Adresez și eu, ca și alți romani cărora le admir eforturile, un fierbinte îndemn la luptă, celor cu frică de Dumnezeu!

Cum am putea să ne imaginăm grozăvia aceastei deformate realități în calitate de simpli spectatori? Este de mare utilitate, aici, acea rugăciune a Sfântului Efrem Sirul: Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire si al grăirii în deșert, NU mi-l da mie!

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdarii și al dragostei, dăruiește-mi-l mie, slugii Tale ! Așa, Doamne, Împărate, ajută-mă să-mi văd păcatele mele, și să NU osândesc pe aproapele meu, Amin!

Copiii noștri, strămoșii și Dumnezeu ne vor judeca foarte curând și fără cruțare! Consecințele acțiunilor noastre pot preschimba imediat sufletul și realitatea într-o înfloritoare grădină a unității, a speranțelor frumose sau, sper, ferească Dumnezeu, să nu rămânem înțepeniți doar la nivelul acestor realități! Trădarea lărgește spărtura și paralizează voința!

Exemplul martirilor temnițelor comuniste este, pe drept cuvânt, mâna care ne indică direcția meta-realității acestor vremuri! Ei reprezintă pilda, calea și nazuința noastră spre biruință! Istoria noastră recentă a fost scrisă cu sângele lor!

Oameni care să se identifice printr-o conștiință națională curată, fățiș exprimată, se întâmplă să întâlnim din ce în ce mai rar. Dar de ce nu ne-am strădui ca să-i vedem din ce în ce mai des? Ne-am tot obișnuit cu rafalele unor grindine vrăjmașe care vor să ne țină cât mai răzlețiți, cât mai buimaci. Haideți să avem curaj și să punem doar sămânța cea bună, doar gândul cel sincer și bun, pe cărările dintre noi! De ce să țin deschisă ușa curiozității și caut alte și alte surse de informații prin cărțile intenționat împrăștiate  de mâna vrăjmașă a  intereselor străine, când aș putea să-mi ordonez cu mâna mea biblioteca, să-i știu fiecărei cărți unde îi este locul și de unde pot să o iau la nevoie? Cred că nu ne lipsește absolut nimic! Avem aici tot ce ne trebuie! Praful nu se va pune pe mobila ștearsă zilnic!

Bătălia vedem că se dă asiduu asupra demoralizării tineretului. Doar tineretul, și numai acesta, rămâne singura noastră speranță într-o posibilă revenire din această letargie. Acel tineret rămas curat la suflet nu se va vinde compromisului ! Acel tineret va fi mai degrabă dispus să își dea viața, decât să-și murdarească conștiința ofertelor meschine politicianiste.

Ne putem ruga și trebuie să o facem, ca să ne fie primită toată dragostea si afecțiunea pe care vrem să le-o oferim tinerilor noștri! Să le caștigăm pe deplin încrederea în semeni si în neam. Ce făcea Sfântul Stefan Cel Mare înaintea batăliei? Trei zile de post, tot norodul, doar cu pâine și apă! Ne-au rămas ca formule ale unei științe magice, în care credem și care sunt și vor fi oricând valabile! Dragostea toate le rabdă, toate le crede, toate le nadajduiește! Dragostea nu cade niciodata! Fragment fundamental din cel mai frumos Imn al Dragostei scris vreodată, in Epistola către Corinteni, Cap.1/13.

Sfinții închisorilor comuniste vor fi salvatorii noștri! Să le invocăm incandescent prezența în lupta noastră! Ei reprezintă capitalul nostru ceresc! Tezaur fenomenal! Stă la latitudinea noastră să ne relegăm cu duhul lor atât de prezent. Ei au murit pentru exact același lucru pentru care și noi, astăzi, luptăm sau am vrea să avem parte de luptă! Pentru povara ce va apăsa greu sufletele copiilor noștri, nu credeți că ar fi timpul să pregătim odată această bătălie?!?

S-ar putea ridica îndreptățită și întrebarea: dar ce, până acum noi nu am avut credință?

Creștinul este dator față de credința sa prin trei atribute esențiale: Să-și cunoscă temeinic credința, să o trăiască, dar să o și mărturisească!

Nu este suficient doar să citești Evangheliile! Acestea trebuiesc trăite, experimentate! Dumnezeu știm că apreciază mereu ridicările, nu căderile! Dacă ne-am lămurit că, prin efortul nostru de până acum, nu am atins rezultatele scontate, e clar că ni se cere să ridicăm ștacheta exigențelor, undeva mai sus! Acest deziderat nu poate fi atins prin performanțe relative. Nu ne putem prezenta căldicei la acest examen!

Apa știm că își schimbă starea de agregare, din lichidă în gazoasă, abia de la 100 grade în sus! Dar, tot la fel, se poate transforma și din lichidă în solidă, la sub 0 grade! Poate fi o pildă pentru ce performanțe ar putea realiza un suflet în funcție de intensitatea și de ritmul vieții sale: Foarte interesat, sau... delăsător!

Într-un fel curge un jet de apă dintr-un robinet obișnuit însă, cu totul altul este rezultatul când, același jet de apă, este propulsat la peste 100 de atmosfere; acela poate tăia piatră, metale! Sunt gânduri care pot despica Cerul!

Sfantul Serafim de Sarov ne amintește ca „Scopul major al omului în viața aceasta este Dobandirea Harului Duhului Sfant!”

„Fără de Mine nu veți putea face nimic!” ne sfătuiește Mântuitorul în Ev. După Ioan 15/5.

Spunea cineva înțelept că nouă, oamenilor, ne plac mai mult victoriile împotriva aproapelui decât lupta pentru împlinirea, între noi, a poruncilor Duhului Sfant!

Nu mi-am propus să depășesc limita răbdării abordând un subiect ce presupune o dezbatere separată. Judecarea aproapelui, care este, din păcate, un mare și foarte periculos păcat, cu o anvergură națională la noi. Efectele acestui păcat sunt cele dezmembratoare de unitate!!!

Închei, amintindu-mi de acel testament, foarte scurt, lăsat spre îndeplinire, de către părintele nostru iubit, Sfântul Justin Pârvu, ce stă scris pe baldachinul unde trupul sfinției sale își are odihna cea de veci:

Pocăință, Rugăciune, Ascultare și... Unitate!

Cred ca in aceste puține cuvinte este cuprinsă toată știința Cerului, dar și cărarea Pământului, de care avem acum nevoie. Mi-aș dori să onorăm împreună invitația, pe acest drum luminos al credinței! Și Duhul Părintelui Justin va fi cu noi!

Dan Radovici - Cuvânt la conferința Familiei Ortodoxe despre Valeriu Gafencu - Sfântul Închisorilor