Cred că în aceste vremuri este foarte important ca fiecare om să caute, să încerce să găsească adevărul despre ce se întâmplă cu noi, cu lumea aceasta. Toți suntem conștienți, sau ar trebui să fim, că evenimentele accelerate din acești ultimi trei ani vor schimba cursul omenirii. De noi, de reacția, de implicarea noastră depinde direcția în care permitem să evolueze această lume. Cu cât suntem mai atenți la tot ce se întâmplă in jurul nostru, mai analitici, cu atât avem șanse mai mari de a descoperi minciuna și de a o expune cu dovezi.

În ce privește boala covid – factorii etiologici și tratamentele – sunt multe păreri, variante diferite sau combinate, chiar și printre cei care aparent luptă de aceeași parte a baricadei. Verificarea acestor opinii / dovezi privind conținutul produselor experimentale denumite incorect vaccinuri, compoziția aerului, a prafului magnetic pe care-l inspiram, a apei pe care o bem,  este dificila, în condițiile in care instituțiile publice refuză să comunice, să investigheze, iar specialiștii din diverse domenii (genetica, imunologie, biologie, hematologie, ingineri, experți in nanotehnologie)  parcă au intrat în pământ. Trăiești cu sentimentul că toată lumea se teme sau este ignorantă sau a uitat tot ce a învățat până acum. În aceste condiții nu putem decât să ne bazăm pe noi înșine, pe informația existentă , cât mai oficială, ca să nu poată fi combătută. Această informație trebuie însă să fie cea de la sursă, nu prelucrata conform intereselor unora sau a altora. Informația se obține cu efort, citind articolele, documentele originale, trecându-le prin filtrul personal, găsind punctele forte si cele slabe ale acestora.

Știm că un tribunal din SUA a decis ca documentele Pfizer secretizate pentru 75 de ani să fie oferite publicului în limita a câteva mii de pagini lunar. Am răsfoit o parte din aceste documente pe site-ul pe care aceste documente sunt expuse (https://phmpt.org/pfizers-documents/) și am descoperit un document-articol 125742_S1_M4_4.3 munster jv 2020.pdf . Vă supun atenției acest articol pe care l-am tradus și pe care îl consider extrem de important, deoarece ridică mari semne de întrebare asupra relației de cauzalitate infecție SARS-CoV-2 - boală covid.  La sfarșit, după traducerea acestui articol,  voi expune și concluziile mele și vă invit și pe dumneavoastră, dragi cititori să vă spuneți părerea, dacă se poate, cât mai argumentată.

Acesta este un articol Publicat în mai 2020 și în renumita revista Nature (https://www.nature.com/articles/s41586-020-2324-7#Sec1) despre fiziopatologia bolii covid studiată la maimuțele  macaci. În acest experiment au fost inoculați cu izolatul SARS-CoV-2 nCoV-WA1-202014 opt macaci rhesus adulți. Macacii au fost inoculați printr-o combinație intranazală (0,5 ml per nară), intratraheală ( 4 ml), orală (1 ml) și oculară (0,25 ml per ochi) a unei doze infecțioase de cultură tisulară de 4 × 10 5 50% (TCID 50 ) per ml (3 × 10 8 copii ale genomului per ml) .

 În ziua 1 post-inoculare (dpi= zile post-inoculare), toți macacii au prezentat modificări ale respirației și ale piloerecției, așa cum se reflectă în scorurile lor clinice. Alte semne de boală observate au inclus reducerea apetitului, o postură cocoșată, un aspect palid și deshidratare. Din când în când s-a auzit tuse în încăperea în care erau adăpostiți macacii, dar nu a putut fi identificati in mod individual. Semnele bolii au persistat mai mult de o săptămână, toți macacii fiind complet recuperați între 9 și 17 dpi. S-a observat o scădere în greutate la toți macacii ; temperaturile corporale au crescut brusc la 1 dpi, dar ulterior au revenit la niveluri normale. Sub anestezie, macacii nu au prezentat o respirație crescută; cu toate acestea, toți macacii au prezentat modele neregulate de respirație. Radiografiile au arătat infiltrate pulmonare la toți macacii, începând cu 1 dpi, cu infiltrații pulmonare ușoare, în principal în lobii inferiori ai plămânilor. Până la 3 dpi, s-a observat progresia infiltrației pulmonare ușoare în alți lobi pulmonari, deși aceste infiltrate erau încă localizate în principal în lobii caudali ai plămânilor. La un macac, s-au observat infiltrate pulmonare de la 1 la 12 dpi.

Analiza sângelui recoltat în timpul examinărilor clinice a arătat o leucogramă de stres la 1 dpi la majoritatea macacilor. Limfocitele și monocitele au început să revină la nivelurile inițiale după 1 dpi. Neutrofilele au început să scadă la toți macacii până la 3 dpi și au continuat să scadă până la 5 dpi; la 2 din 4 macaci, s-a observat neutropenie. S-a observat o scădere a hematocritului, a numărului de globule roșii și a hemoglobinei la toți macacii la 1 dpi. În plus, procentele și numărul de reticulocite au scăzut, de asemenea, până la acest moment. La 5 dpi, 2 din 4 macaci prezentau o anemie normocitară, normocromă, neregenerabilă (în concordanță cu anemia unei boli critice); acești macaci nu au revenit la valorile inițiale inițiale până la 21 dpi. Biochimia  sanguină nu a evidențiat nicio valoare în afara intervalului normal .

S-a analizat serul pentru modificări ale nivelurilor de citokine și chemokine la diferite momente după inoculare. Au fost observate modificări semnificative din punct de vedere statistic doar la 1 dpi (când au existat creșteri ale IL-1RA, IL-6, IL-10, IL-15, MCP-1 și MIP-1β) și la 3 dpi, când a avut loc o scădere mică - dar semnificativă din punct de vedere statistic - a TGFα. Deși nivelurile unora dintre aceste citokine s-au modificat la momente ulterioare după inoculare, aceste modificări nu au fost semnificative din punct de vedere statistic.

Încărcături virale ridicate în probele respiratorii

Au fost recoltate probe în zilele 0, 1, 3, 5, 7, 10, 12, 14, 17 și 21 dpi din nas, gât, urogenital, rectal și din sânge. Cea mai mare cantitate de virus a fost eliminată din nas; virusul a putut fi izolat din probele prelevate la 1 și 3 dpi, dar nu și ulterior. Încărcăturile virale au fost mari în tampoanele din gât imediat după inoculare, dar au fost mai puțin consistente decât în tampoanele din nas; la un macac, tampoanele din gât au fost pozitive la 1 dpi și la 10 dpi, dar nu și între timp. Un macac a prezentat o eliminare prelungită de ARN viral în probele rectale însă virusul infecțios nu a putut fi izolat din aceste probe și nu s-a observat nicio manifestare digestivă (de exemplu, diaree). Tampoanele urogenitale au rămas negative la toți macacii pe toată durata studiului. Pentru cei 4 macaci din grupul care a fost eutanasiat la 21 dpi, au fost efectuate lavaje bronhoalveolare la 1, 3 și 5 dpi. Am detectat încărcături virale ridicate în lichidul din lavajul bronhoalveolar la toți macacii la toate cele trei momente; virusul infecțios a putut fi izolat numai din lichidul bronhoalveolar colectat la 1 și 3 dpi. Nu a fost detectat ARN viral în sânge sau în urină.

Pneumonie interstițială

Două grupuri de câte 4 macaci au fost eutanasiate (unul la 3 dpi și celălalt la 21 dpi) și s-au efectuat necropsii. La 3 dpi, s-au observat grade diferite de leziuni pulmonare macroscopice la toți macacii. La 21 dpi, leziunile erau vizibile în plămânii a 2 din 4 macaci. În plus, toți macacii prezentau un raport sporit între greutatea plămânilor și greutatea corporală  în comparație cu macacii rhesus sănătoși, ceea ce indică edem pulmonar. Din punct de vedere histologic, 3 dintre cei 4 macaci eutanasiați la 3 dpi au dezvoltat un anumit grad de patologie pulmonară. Leziunile reprezentau o pneumonie interstițială multifocală, ușoară până la moderată, centrată frecvent pe bronhiolele terminale. Pneumonia a fost caracterizată prin îngroșarea septurilor alveolare cu edem și fibrină, precum și prin prezența unui număr mic până la moderat de macrofage și puține neutrofile. Plămânii cu modificări moderate prezentau, de asemenea, edem alveolar și fibrină cu formarea de membrane hialine. A existat o hiperplazie minimă a pneumocitelor de tip II. Ocazional, bronhiolele prezentau necroză, precum și pierderea și atenuarea epiteliului cu infiltrate de neutrofile, macrofage și eozinofile. În cadrul leziunilor multifocale, au existat infiltrate perivasculare cu un număr mic de limfocite care au format manșete perivasculare și hiperplazie multifocală, de la minimă la ușoară, a țesutului limfoid asociat bronșiolelor. Trei din 4 macaci la 3 dpi prezentau aderențe fibroase ale plămânului la pleură. Evaluarea histologică a arătat că aceste aderențe sunt compuse din colagen matur intercalat cu vase mici de sânge; prin urmare, este foarte probabil ca aceasta să fie o modificare cronică și nu determinate de infecția cu SARS-CoV-2. S-a observat o inflamație de la minimă la ușoară în căile respiratorii superioare, metaplazie scuamoasă multifocală a epiteliului respirator și infiltrarea cu un număr mic de neutrofile.

Imunohistochimiafolosind anticorpi monoclonali anti SARS-CoV a demonstrat prezența antigenului viral într-un număr mic de pneumocite de tip I și II, precum și în macrofagele alveolare. Au fost detectate macrofage pozitive la antigen în ganglionii limfatici mediastinali la trei din patru macaci. A fost detectat, de asemenea, un număr mic de limfocite și macrofage pozitive la antigen în lamina proprie a tractului intestinal al tuturor celor patru macaci. La un macac, toate țesuturile din tractul gastrointestinal pe care le-am colectat au prezentat aceste celule mononucleare pozitive la antigen.

Am efectuat o analiză ultrastructurală a țesutului pulmonar prin microscopie electronică de transmisie, care a confirmat diagnosticul histologic de pneumonie interstițială. Spațiul interstițial alveolar era foarte destins prin edem, fibrină, macrofage și neutrofile. Membrana bazală subepitelială nu a fost afectată și a păstrat o grosime și o densitate electronică constantă.Am observat ocazional pneumocite de tip I separate de membrana bazală prin edem; spațiul rezultat conținea uneori virioni. Pneumocitele de tip I afectate erau căptușite de un număr mic până la moderat de virioni cu diametrul de 90-160 nm, cu un nucleu dens legat de o capsidă mai puțin densă. Spațiile alveolare adiacente pneumocitelor afectate erau umplute cu un material granular, moderat dens din punct de vedere electronic, care corespundea lichidului de edem.

Replicarea în tractul respirator

Toate țesuturile (n = 37) recoltate la necropsie au fost analizate pentru a determina prezența ARN-ului viral. La 3 dpi, au fost detectate încărcături virale ridicate în plămânii tuturor macacilor; virusul a fost izolat din plămânii tuturor celor patru macaci în acest moment. În plus, ARN viral a fost detectat în alte probe din întregul tract respirator, precum și în țesuturile limfoide și gastrointestinale. ARN-ul viral nu a fost detectat în alte organe importante, inclusiv în sistemul nervos central. Pentru a face distincția între ARN viral derivat din secrețiile respiratorii și replicarea activă a virusului, am testat toate probele cu prezență de ARN viral pentru prezența ARNm viral. Am detectat ARNm viral în toate țesuturile respiratorii, dar nu și în țesuturile gastrointestinale (cu excepția stomacului unui macac), ceea ce indică faptul că replicarea virusului în aceste țesuturi este puțin probabilă - deși nu putem exclude această posibilitate, din cauza dimensiunii limitate a eșantionului. La 21 dpi, ARN viral - dar nu și ARNm - a putut fi încă detectat în țesuturile tuturor celor patru macaci.

Serologie

Am analizat serul în vederea dezvoltării de IgG împotriva proteinei spike a SARS-CoV-2 printr-un test imunoenzimatic. Până la 10 dpi, toți cei 4 macaci au avut seroconversiela proteina SARS-CoV-2; răspunsurile neutralizante au început să apară, de asemenea, la 10 dpi. Macacul cu cel mai mic și mai tardiv răspuns de neutralizare al anticorpilor a fost cel care a prezentat o excreție virală prelungită din tractul intestinal.

Discuție

Din punct de vedere clinic, cazurile de COVID-19 variază de la asimptomatic până la manifestări ușoare sau severe. Pacienții prezintă simptome asemănătoare gripei (cum ar fi febră și dificultăți de respirație) și pot dezvolta pneumonie, necesitând ventilație mecanică într-o unitate de terapie intensivă. Similar bolilor cauzate de infecțiile cu SARS-CoV și MERS-CoV, comorbiditățile, cum ar fi hipertensiunea arterială și diabetul, au un rol important în rezultatele adverse ale COVID-19. Vârsta avansată și afecțiunile cronice sunt , în general, indicatori ai unui rezultat negativ - condiții care au fost absente la macacii rhesus sănătoși din studiu. O analiză a 1.099 de cazuri de COVID-19 din China a arătat că aproximativ 5% dintre pacienții diagnosticați au dezvoltat pneumonie severă care a necesitat frecventarea unei unități de terapie intensivă, 2,3% au necesitat ventilație mecanică și 1,4% au murit. Boala tranzitorie și moderată pe care am observat-o aici la macacii rhesus este, prin urmare, în concordanță cu majoritatea cazurilor de COVID-19 la om. Infiltratele pulmonare pe radiografii - un semn distinctiv al infecției umane cu SARS-CoV-2 - au fost observate la toți macacii. Modul de răspândire (shedding) observat la macacii rhesus este în mod deosebit similar cu cel observat anterior la om. La om, s-a observat o răspândire constantă și ridicată a SARS-CoV-2 din tractul respirator superior și inferior; o răspândire intermediară frecventă a fost observată din tractul intestinal; și a fost detectată sporadic prezența SARS-CoV-2 în sânge. La fel ca la om, shedding-ul SARS-CoV-2 la macaci a continuat după dispariția semnelor clinice și a anomaliilor radiologice. Sunt disponibile date histopatologice limitate de la pacienții cu COVID-19. Analiza modificărilor histopatologice observate în plămânii macacilor rhesus sugerează că aceste modificări se aseamănă cu cele observate la macacii infectați cu SARS-CoV și MERS-CoV2 în ceea ce privește tipul de leziune și tropismul celular.

Răspunsurile serologice la om nu sunt de obicei detectabile înainte de 6 zile de la debutul simptomelor; titluri IgG între 100 și 10.000 au fost observate după 12-21 de zile. Titlurile de neutralizare au fost, în general, între 20 și 160. Acest lucru corespunde rezultatelor obținute în modelul nostru rhesus-macaque, în care răspunsurile IgG au fost detectate la aproximativ 7-10 dpi. Seroconversia nu a fost urmată direct de o scădere a încărcăturii virale, așa cum s-a observat la pacienții cu COVID-19.

Modelul din acest studiu rhesus-macaque este similar cu COVID-19 la om în ceea ce privește replicarea și eliminarea virusului, prezența infiltratelor pulmonare, leziunile histologice și seroconversia. Acest set extins de date ne permite să facem legătura între modelul rhesus-macaque și boala observată la om și să folosim acest model pentru a evalua eficacitatea măsurilor medicale.

COMENTARIILE MELE  (în ciuda numărului mic de macaci incluși in studiu) susțin faptul că SARS-CoV-2 nu reprezintă decât o componenta a agentului cauzator al bolii covid, că boala covid are un factor etiologic combinat, iar această observație reprezintă un argument pentru premeditarea acțiunii covid.

1.       Vindecarea macacilor a fost completă și a fost observată la 100% dintre cazuri, între 9 si 17 zile, fară tratament. De ce la om, în ciuda tratamentelor din protocoalele impuse, a existat o anumită mortalitate și recuperarea nu a fost completă, o parte din oamenii infectați rămânând cu anumite sechele pulmonare, neurologice? De ce în studiul Pfizer realizat pe cca 40.000 de participanți au existat pe o perioada de 6 luni doar trei decese prin covid, unul in grupul vaccinat și două în grupul nevaccinat, de circa 10 ori mai puține decât numărul de decese covid declarate în populația generală  https://www.activenews.ro/stiri/Dr.-Geanina-Hagima-De-ce-mortalitatea-prin-Covid-in-Romania-este-atat-de-crescuta-Raportare-exagerata-tratament-incorect-arma-binara-EXCLUSIV-170475 ? Nu ar trebui să ne punem întrebarea că poate SARS-Cov-2 nu este singura cauză a bolii covid?

2.       Deși există o creștere a citokinelor in prima zi, aceasta este autolimitată, tranzitorie, la toți macacii din studiu. La om, în mod ciudat, se descriu forme severe de boala prin declanșarea unei furtuni citokinice care duce la complicații si deces. 

3.       În probele nazale virusul a fost izolat doar la 1 și la 3 zile de la inoculare, ulterior nu; în lichidul bronho-alveolar ARN viral a fost izolat la niveluri ridicate la 1, 3 si 5 zile dpi, însă virusul a fost izolat doar in zilele 1 si 3 dpi. Desi ARN-ul viral a fost detectat din tractul gastrointestinal, virusul nu a fost izolat de la acest nivel. De asemenea, virusul nu a fost izolat din sânge și urină. Aceste rezultate reflectă faptul că eliminarea virusului de către macacii infectați a fost pentru o perioada scurtă, chiar dacă eliminarea ARN-ului neinfecțios a fost pe o perioada mai lungă, așa cum, de altfel, ne așteptam. Concluzia este utilă și pentru a explica testele PCR fals pozitive la om dupa contactul cu virusul, prin persistența unor fragmente de ARN, persoana nemaitransmitând virusul. O altă concluzie importantă din aceste rezultate este că ARN-ul viral nu a pătruns in sânge, nu a traversat bariera pulmonară. Deci virusul SARS CoV2 singur nu are proprietăți invazive! El rămâne doar la nivelul mucoaselor aparatului respirator și gastrointestinal.  Nu același lucru s-a întâmplat la om, unde s-a constatat, în procente variabile, mai ales la cei cu boala severă, prezența ARN-ului viral în probele de sânge https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7689603/. Aceasta înseamnă că boala covid la om a fost  agravată printr-un cofactor ce acționează sincron cu virusul , cofactor ce fragilizează/ favorizează traversarea barierei pulmonare si nu numai. Avem deci un alt argument că doar SARS-CoV-2 nu putea determina, el singur, boala severă și traversarea barierelor naturale ale organismului uman.

4.       Deși leziunile anatomopatologice de pneumonie interstițială au fost prezente la toți macacii sacrificați la 3 dpi și la 2/4 dintre cei sacrificați la 21 dpi , leziunile la macaci au fost ușoare până la moderate. Imunohistochimia sprijină, de asemenea, ideea că la macaci virusul nu este invaziv, deoarece ARN-ul viral este prezent doar în tractul respirator , gastrointestinal și cel mult în ganglionii limfatici care drenează aceste teritorii. De asemenea, la analiza ultrastructurala cu microscopul electronic, s-a observt că membrana bazală subepitelială din tractul respirator a fost intactă la macaci, deci VIRUSUL ESTE NONINVAZIV și infecția cu SARS CoV2 nu determinĂ afectarea acestor bariere !!! Atunci, cum altfel  se poate explica traversarea  acestor bariere la om decât prin existența unui COFACTOR CARE DISTRUGE BARIERELE NATURALE, cofactor care a acționat mai mult sau mai puțin asupra oamenilor? Ce poate fi acest cofactor? O substanta chimica inhalatorie, nanoparticule metalice sau grafen (ce pot ajunge în organism pe cale inhalatorie, parenterala sau digestivă) și pot fi activate electromagnetic? De ce nu și-au pus "specialiștii” aceste întrebări? Poate pentru că, oricum ai privi lucrurile, dacă accepți prezența acestui cofactor, accepți implicit și ideea de premeditare a covidului.  

5.       În acest studiu se afirmă clar că și pe piesele de anatomie patologică prelevate la 3 si 21 dpi ARN-ul viral nu a fost depistat decât în tractul respirator, intestinal și ganglionii care drenează aceste zone. Se subliniază faptul că ARN-ul viral nu a fost detectat în alte organe importante, inclusiv în sistemul nervos central.Cum se explică atunci numărul mare de encefalite determinate de SARS CoV-2, unele cu ARN pozitiv la nivel cerebral (ceea ce sugerează afectarea/traversarea barierei hemato-encefalice) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7786155/, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8420197/?

6.       Un alt lucru important care rezultă din acest studiu este posibilitatea de a diferenția între contaminarea unui țesut cu ARN viral și replicarea virusului în acel țesut prin determinarea ARNm(ARN mesager) al SARS-CoV2. Dacă există această posibilitate, de ce nu s-a creat o metodă PCR de depistare a acestui ARNm care ar fi demonstrat replicarea virusului și nu doar contaminarea cu ARN viral, așa cum au făcut-o testele PCR utilizate pe cale largă în diagnosticul acestei boli? Este evident că s-a dorit obținerea unui număr mare de teste PCR fals positive, care să justifice măsurile luate în așa-zisa pandemie.

7.       Infecția cu virus a determinat seroconversie, inclusiv apariția de anticorpi neutralizanți. Virusul nu a mai fost izolat după a treia zi din probele recoltate, fiind pozitiv doar testul PCR. Rezultă astfel faptul că, încă din mai 2020 , când a fost publicat acest studiu, se cunoștea că infecția cu SARS CoV-2 determină imunitate. Însă, în ciuda evidențelor și chiar a studiilor oficiale, aceasta nu a fost recunoscută de autorități, demonstrarea de către cei trecuți prin boală a prezenței anticorpilor nefiind acceptată pentru obținerea certificatului de tristă amintire…

Alături de dovezile aduse de acest studiu, despre foarte probabila existență a unui cofactor alături de SARS CoV-2 care să faciliteze traversarea barierelor naturale ale corpului, inclusiv cea cerebrală, cred că merită citite și articolele https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34866721/ , https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8405511/ , https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36318181/ care indică o interacțiune a proteinei spike cu grafenul și, mai mult , posibilitatea ca acest material să influențeze proprietățile proteinei spike și interacțiunea ei cu celulele. Aceste informații sunt ingrijorătoare având în vedere studiile avansate despre crearea interfeței creier – mașină folosind materialul minune denumit grafen https://www.businesswire.com/news/home/20210330005388/en/INBRAIN-Neuroelectronics-Secures-17-Million-in-Series-A-Funding-for-First-AI-Powered-Graphene-Brain-Interface și aprobarea și instalarea agresivă a rețelei 5 G. De ce există o așa mare dificultate/rezistență în a realiza analize oficiale ale aerului, prafului, vaccinurilor anticovid pentru grafen?

Aștept părerile și propunerile dumneavoastră, dragi cititori, atât a celor care au cunoștințe medicale, de nanotehnologie, militare, sau a celor care pur și simplu sunteți interesați despre ceea ce se întâmplă cu această lume sau preocupați de găsirea de explicații pentru  această oribilă abulie a majorității populației față valul enorm de anomalii din ultimii trei ani.