ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Am citit zilele acestea tot mai multe lucruri despre declarația extrem de controversată a lui Yuval Noah Harari, doxatul de la Forumul Economic Mondial și ideologul de serviciu al lui Klaus Schwab.

Teoria lui se referă la faptul că oamenii săraci, clasa de mijloc și cei care nu pot ține pasul cu evoluția firească a științei moderne, vor fi dispensabili. Cu alte cuvinte, toți cei care nu vor fugi după osul aruncat de marea știință salvatoare, sau se vor abate de la intrucțiunile manualului de bună purtare, vor putea fi înlocuiți cu te miri ce roboței care să vândă apă în aeroport, așa zișii cyborgi despre care scriitorul în cauză are o părere extrem de bună, mai bună decât despre sine însuși, considerând că ei nu reprezintă altceva decât un „homo sapiens înnobilat și suveran”.

Totuși, acest individ, care mie îmi dă impresia unui ahtiat după ficțiune, nu este la prima abatere de acest gen. Nenumăratele sale ”opere literare” ce au ca obiect principal intepretarea proprie a istoriei, un soi de istorie fictivă a lumii, pornind de la darwinism și până la distrugerea temeliilor biologice - ceva firesc pentru noi în ultimii doi ani - reprezintă cursuri științiifice sau chiar cărți destinate populației tinere și copiilor. Cu alte cuvinte, în Istoria prescurtată a omenirii, Harari consideră că imaginația prea bogată a oamenilor a dus la crearea unor legende precum: „povestea biblică a creației sau mitul statului național”. Ideea care mă pune pe gânduri este că cei care au susținut pentru o clipă că în viitorul apropiat te vei angaja pe baza citirii ADN-ului, că amintirile tale vor putea fi preluate de ingineria cyborg, sau vei avea posibilitatea să trăiești cu ochii tăi nemurirea- sunt tocmai rezoluțiile acestui individ.

Îmi aduc aminte că acum un an s-a făcut un sondaj de opinie privind scorurile conspiraționismului în Europa și cu tot disprețul din lume am fost arătați cu degetul că ocupăm primul loc. Probabil că nu ar trebui să ne supere faptul că am avut mai mult fler decât alții. Din contră, sunt de-a dreptul surprinsă că iată, românii au fost printre primii oameni care au văzut lucrurile în tandem cu Yuval Harari.

Revenind însă, genul acesta de siniștrii ne-au creat senzația de independență și putere - gestul în sine de a merge la vot- în vreme ce ne-au deposedat de ea - votul nostru nu valorează nimic nu neaparat fiindcă la urne s-ar comite vreo fraudă, ci fiindcă omul în sine este manipulat cu privire la pătrățelul ce trebuie ștampilat, așa cum s-a întâmplat în România la alegerile prezidențiale - Iohannis, votat șef de stat prin propaganda facebook, întâi fiindcă era o persoană prezentabilă, apoi fiindcă era mai inteligent decât Viorica Dăncilă - pentru a face o mică paranteză, atunci am înțeles pentru întâia oară de ce oamenii tăcuți sunt considerați filosofi. Apoi familia tradițională a fost eradicată prin „referendumul pro-Dragnea” din2018, la care cetățenii nu au participat chipurile pentru „a nu da România pe mâna unui hoț”.

Yuvalii ăștia ai secolului modern ne-au dat momeala unui vaccin salvator, pentru a ne arăta cât de mult ne prețuiesc, deși de-a lungul anilor au murit oameni din pricina unor patologii precum cele oncologice sau diabetul - un mizilic altfel, fiindcă atunci când au întins mâna înspre ei, cerând ajutor, le-au spus că nu există tratament.

Dacă vă închipuți că în reclama aceea care ridică FEM-ul în slăvi, suntem incluși cu toții, vă faceți iluzii. Harari spune că doar cei mai bogați vor putea să-și prelungească viața, nu cei ca noi, nu modeștii dintr-o țară înapoiată, fiindcă România este inclusă în lista țărilor înapoiate din punctul lui de vedere, în ceea ce privește speranța de viață și aspectul economic, prin urmare nu vom primi biletul în paradisul globalist imaginat de ei.

Totuși, multă lume consideră că este vorba despre un promotor al puterii, un Marx renăscut, însă comparații de acest gen sunt cu totul incapabile de a reda diferența majoră dintre cei doi - Marx fiind un filosof care pleda pentru uniformitate economică în vreme ce Yuval Harari ar putea atrage atenția cu privire la oficializarea unei ideologii plutocratice de anvergură, care se concretizează din ce în ce mai tare în jurul așa zișilor conducători de la Davos. Ideea de dictatură nu pare una viabilă în toată această poveste. Scopul marilor calamități naturale nu este acela de a subjuga oamenii, pentru ca apoi să poată fi utilizați în diferite scopuri, așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei - ci acela de a le schimba mentalitatea, de a eradica din mintea noastră iluzia credinței, a speranței sau a iubirii. Ceea ce nu înțeleg ciudații ăștia este că nu-i poți răpi unui om conștiința și nu îl poți reduce la un animal evoluat, ca și Bergson, câtă vreme crede că există un Dumnezeu nemuritor și veșnic. Poate este ușor să distrugi un anumit sistem de gândire, patriotismul sau tradițiile unui popor, însă ar fi naiv din partea lor să creadă că un om care a avut cândva revelația divinității în sine însuși ar putea crede că fericirea ți-o poate oferi o bucată de tablă care vorbește, și ar fi o jignire pentru el să consideri așa. Prin urmare, tendințele psihotice ale unor astfel de istorici futuriști sau cum s-or mai fi numind ei nu pot reprezenta altceva decât un viitor în care oricum nu aș vrea să trăiesc și prefer să mă dau la o parte din calea celor care vor să intre primii la Marea Sărbătoare Globalistă.

În final, Yuval concluzionează în opera sa, amintită mai sus, următoarele:nu există Dumnezeu în univers. Nu există națiuni. Nu există corporații. Nu există bani. Nu există drepturile omului. Nu există legi.”Adevărul este simplu:

Aceste fraze nu pot decât să ne bucure pe cei mai vigilenți dintre noi fiindcă se spune că Dumnezeu a creat Universul în sine din nimic. Prin urmare, patetismul unor păpușari ce consideră că țin lumea în palme nu produce zâmbete. Sigur cei care căutăm să scoatem la iveală sensul din fenemonologia nimicului vom spune ca Leibniz „de ce există ceva mai degrabă decât nimic?”. Iar răspunsul va fi în contra curentului modern neonazist: pentru că Dumnezeu nu a murit.