Până pe 21 iunie 2024, ora 17 și ceva, am fost convins că nu am fost botezat în biserică, ci acasă, în odaia în care m-am și născut!

Am sunat-o pe mama, ca să o iau la refec...

M-a repezit, cum îi e stilul:

„Ce prostie e asta? Pe tine te-am botezat în biserică. Eu și cu ta-tu ne-am căsătorit pe bătătură, că-i era frică lui taică-tu de partid. D-aia, măiță-ta era supărată că nu-mi merge bine cu ta-tu, că nu ne duseseră în biserică. Pentru asta dădea vina pe tică-tu”.

Că Măița avea dreptate s-a dovedit când, aveam în jur de un an, tata a fost arestat. Am aflat asta abia în Armată, când au vrut să mă racoleze ca turnător. Ofițerul CI m-a amenințat că nu mai ajung la facultate dacă nu semnam Angajamentul de colaborator, ca fiu de fost pușcărias. M-a amenințat vreo oră cu câte în lună și-n stele... M-a și bruscat. Am plâns, dar n-am semnat!

Ani mai târziu, prin 1995 mi s-a pus în față cam același „Angajament”, modificat pe ici pe colo, sub forma unei cereri de intrare în Masonerie... Așa am scăpat și de „șorțuleț”.

În varianta care mi s-a relatat când am mers acasă din Armată în concediul de Anul Nou, care se dădea soldaților cu termen redus, și am făcut scandal că mi s-a ascuns,  tata este pentru mine un erou: s-ar fi bătut cu doi milițieni într-un restaurant din Craiova... Ceea ce aveam să fac și eu cu milițianul Bârțan, vreo 20 de ani mai târziu, în centrul Vădăstrii.

Atunci m-am luminat de ce Dida a tot încercat să mă împiedice să mă înscriu la Facultatea de Istorie... În cele din urmă, a cedat și mi-a dat bani să merg la București ca să-mi depun dosarul la universitate.

În 1983, Facultatea de istorie fusese comasată cu cea de filosofie și din cauza ultimeia se cerea depunerea dosarului pentru verificare, înaintea examenului de admitere.

Evident că am primit prin poștă răspuns de la Universitatea București că dosarul meu a fost respins.

Tata și mama s-au despărțit de mai multe ori, punând capăt definitiv căsniciei printr-un divorț la Judecătoria de pe strada Libertății din Caracal.

Cu mama n-am mai vorbit până am împlinit 18 ani, pentru că, deși o avertizasem să nu mă cheme în fața judecătorului, a făcut-o.

La primul termen nu m-am dus, dar la al doilea n-am avut încotro, pentru că Tita mi-a explicat că era posibil să-l aresteze pe Tata, deoarece împlinisem 10 ani și prezența mea era obligatorie ca să spun cu cine vreau să rămân, iar Mama putea invoca că Tata nu voia să apar în fața judecătorului, ca să ascundă cu, de fapt, eu voiam să plec cu ea de acasă. Ceea ce era complet fals. Îi spusesem de nenumărate ori că eu vreau să rămân cu Tita și Măița și nu cu vreunul dintre ei, părinții mei.

Va urma