La nunți, când muierile chiuaiu „Sună, bă!”, unchiul Gheorghe le replica: „În sulă, fă!”. Am fost de față la nunta lui Tudor ale Pase... Care era băiatul lui Ghiță ale Pase, neam cu noi după ale Ciupilă, de unde se trăgea Muma, și stăteau în ultima casă de pe Linia Mare, pe dreapta, spre Vișina Nouă.

Unchiul Gheorghe a băgat-o în timp ce se descărca zestrea miresei – mobilă, lenjerii, covoare, perne etc. – din camionul CAP-ului.

Lume multă la sapă, câmp ca în palmă, unde să te duci să îți faci nevoile?

Atunci unchiul Gheorghe striga: „Bă, mă duc să mă...”. Și toată suflarea femeiască se întorcea cu spatele...

Frații lui Tita, Gheorghe, Leana și Geta îi spuneau Măiței „Țață”. Pe Tita îl strigau „Nene”.

„Dada” era sora mai mare. Tata le spunea Lenei și Getei „Tanti”. Ele, împreună cu Tita, l-au îngrijit când a rămas paralizat în pat.

Înainte de a paraliza complet l-am internat la Spitalul Colentina, unde medicii mi-au spus că e orb. Am scos ziarul Ziua, la care lucram, și i-am zis să citească. A citit fără probleme. Medicii i-au refăcut analizele. Avea un chist pe creier, dar care îi afecta capacitatea de mișcare, nu, cum crezuseră inițial, vederea.

Văru-meu Costinel mi-a mai amintit una...

Când am cedat Cadrilaterul, Mitrică citea, ca de obicei, ziarul sub pomii de lângă fântână.

Îi zice Bodârcăi că e belea mare, că trebuie să vină acasă coloniștii din Dobrogea.

Bodârca, curioasă din fire, l-a întrebat: „Ai, Mitrică, Dobrogea e mai mare ca Vădastra?”.

Citiți și: Pățania unchiului Gheorghe și a tușei Zica cu patul conjugal în noaptea nunții