Deși s-a aflat cine este autorul amenințării condamnabile la adresa actriței Maia Morgenstern și s-a dovedit că nu este nici etnic român și nici membru AUR, politicienii establishment-ului actual continuă să instrumentalizeze cinic tema „antisemitismului”, dar nu de dragul semiților, ci pentru a pune muta-n gură adversarilor politici și protestelor antiguvernamentale.
 
La fel cum trebuie delimitat politicul de zona de manifestare civică (unde AUR, precum altădată USR, folosește calea protestelor pentru a bifa scopuri politice care se pot rezolva bine-mersi și pe cale parlamentară), trebuie delimitată eticheta „antisemitismului” de mișcările și manifestările „naționaliste”. Cine își iubește națiunea n-o face împotriva celorlaltor națiuni. Oamenii establishmentului au combinat două teze mincinoase pentru a ajunge la o concluzie defăimătoare pentru protestele civice legitime: dacă „AUR este un partid antisemit, pentru că naționalist” și „AUR participă la proteste”, rezultă că „protestatarii sunt antisemiți” și „protestele sunt condamnabile”.
 
Lumea ieșise în stradă împotriva restricțiilor, a proastei guvernări și a obligativității vaccinării, dar maeștrii manipulării încercă trivial să inducă ideea că lumea a ieșit de fapt în stradă împotriva străinilor (?) - doar pentru că unii dintre demnitari au nume străine? -, a evreilor (de unde până unde?) sau măcar împotriva semenilor lor afectați sau doar speriați de Covid (teroriștii). Cui folosește această manipulare? În nici un caz evreilor sau pacienților, ci guvernului și sforarilor lui. 
 
Este adevărat că Iohannis, Orban, Kelemen, Arafat, Mehler, Rafila, Fritz și chiar și Barna nu prea sună a nume românești. Dar nu e vina românilor că posesorii acestor nume ocupă funcții care au legătură cu măsurile restrictive impuse de plandemie. Oamenii nu au ieșit în stradă împotriva posesorilor numelor ci a restricțiilor excesive impuse de ocupanții funcțiilor care au aceste nume. Cu alte cuvinte, dacă în locul lor erau Ceaușescu, Dăscălescu, Fazekas, Pacoste, Găinușe, Dincă, Pană și Postelnicu-am-fost-un-dobitoc, românii tot ieșeau în stradă, după cum a și consemnat istoria, de altfel.
 
Dl Barna, la unison cu dl Iohannis (dar și cu tov. Ceaușescu), a invocat cu iz de plagiator, pe lângă „manifestări huliganice-fasciste” chiar și sloganuri „antisemite” la Timișoara. Numai că în felul ăsta a răsturnat adevărul și s-a cocoțat mincinos pe cadavrul lui încă zvâcnind. Pentru că lozincile de la Timișoara îi plasau de fapt chiar pe români în postura de evrei și pe Fritz în ceea ce și este, adică neamț. Pentru a îndrepta falsul dlui Barna o să lăsăm scris aici „sloganul antisemit” al timișorenilor - care, după cum se știe, sunt printre cei mai toleranți cetățeni români din țară, dovadă că l-au ales și pe acest looser de Fritz  - și anume: „Nu uita domnule Fritz, Timișoara nu-i Auschwitz!” Românii se simt așadar ca și evreii închiși la Auschwitz, gata de a fi supuși Holocaustului prin campania de vaccinare forțată - căci, nu-i așa, dacă nu vei avea vaccin nu vei mai putea călători sau nici măcar merge la un spectacol în curând. Unde este antisemitismul? Căci de închis nejustificat și fără eficacitate au fost închiși. Mai mult, analogia cu Auschwitzul vine chiar de la evrei. Doi renumiți oameni de știință israelieni sunt cei care au avansat-o. Este vorba de Dr. Hervé Seligmann și Ing. Haim Yativ care au demonstrat că vaccinările din Israel au cauzat mai multe decese decât ar fi provocat coronavirusul în aceeași perioadă de timp și au catalogat această operațiune drept „Un nou Holocaust”.
 
Chiar ne-am tot gândit la ce „antisemiți” „extremiști” „huligani” și „fasciști” se referă Fritz și Barna la Timișoara. Cumva la Marius Mioc, revoluționarul din prima linie din 1989, ieșit cu pieptul gol împotriva gloanțelor regimului comunist, la fel ca și acum, în 2021, când iese în stradă împotriva vaccinurilor regimului iohannist? Parțial e adevărat. Marius Mioc a fost „huligan” și „fascist” pentru Ceaușescu, nu avea cum să fie altfel și pentru mini sau maxi succesorii lui. Apropo, sub ce pat se aflau Fritz și Barna în 1989 când „huliganul” Mioc lupta cu killeri PCR pentru libertatea pe care astăzi i-o îngrădesc cei doi tartori USR?
 
În concluzie, Dl. Barna ar putea să-și ia un job part-time de crainic la Radio Erevan pentru că nu românii care se portretizau drept evrei pot fi asemuiți cu antisemiții ci chiar cel care strigă „hoții”, antiromânul Fritz, primarul USR-ist.

Și am să mai dau două exemple de cetățeni aflați în funcții publice care slujesc această manipulare: deputatul Silviu Vexler și fostul premier, actual președinte al Camerei Deputaților (urmașul lui Dragnea la tron?), Ludovic Orban. Pe ceilalți i-am abordat într-un articol anterior. La fel a procedat și colaboratorul nostru, Marian Ghițeanu.

Deputatul minorităților naționale, Silviu Vexler (Federația Comunităților Evreiești din România) a declarat, miercuri, că atacul „virulent, antisemit”, îndreptat împotriva actriței Maia Morgenstern nu se referă doar la comunitățile evreiești, ci este o amenințare împotriva fiecărui cetățean, împotriva democrației în sine.
 
Aș contrazice această afirmație cu cea a profesorului Ionuț Cojocaru, invitat al Cristoiu TV: „Generalizarea este prima formă de extremism”. Dacă amenințarea condamnabilă a artistei de către un dezaxat este o amenințare la adresa câtorva cetățeni români de etnie evreiască, ea nu poate fi interpretată ca o amenințare a comunității evreiești în ansamblu și nici a democrației în ansamblu. Încălcarea Constituției de un an de zile încoace de guvernul „de dreapta”, în schimb, este un atac la democrația din România, iar cei care protestează în numele libertății apără și democrația, și comunitatea evreiască, la fel de văduvită de slujbele religioase din martie-aprile ca și celelalte confesiuni mai numeroase.

Iată ce afirmă d-l Silviu Vexler la câteva zile după ce Maia Morgenstern a primit o amenințare cu moartea semnată mincinos de un dezaxat în numele unui partid și în aceeași în care s-a anunțat și în presă dar și, oficial, chiar în Parlamentul României, că autorul misivei vitriolice este de origine evreiască (ceea ce nu se poate spune întru totul de dl. Vexler, a cărui mamă este o distinsă doamnă româncă din Roman): 

„Ați auzit cu siguranță despre atacul virulent, antisemit, îndreptat împotriva doamnei Maia Morgenstern, a familiei sale și a actorilor Teatrului Evreiesc de Stat, care a șocat opinia publică. Este unul din motivele pentru care avem această dezbatere astăzi.(...) Persoana suspectată că a trimis acest mesaj a fost identificată și reținută într-un interval foarte scurt de timp (...). Aceeași persoană a fost eliberată în mai puțin de 24 de ore sub control judiciar în libertate pentru că nu prezintă aparent un pericol public. La cinci minute distanță de Parlamentul României este sediul 'Mișcării legionare'. (...) Cum credeți că se simt puținii supraviețuitori ai Holocaustului când trec pe lângă această clădire, când văd că nimic nu se întâmplă, când văd că legislația în vigoare este pur și simplu ignorată?”, a spus Vexler miercuri, în plenul Camerei Deputaților, citat de Agerpres.

Potrivit acestuia, două proiecte legislative care „redeschid posibilitatea ca, alături de alți beneficiari legitimi, și foștii legionari sau membri ai organizațiilor naziste să beneficieze de indemnizații din partea statului român au fost inițiate, sunt în procedură parlamentară”.
 
Tema aceasta a fost clarificată după demiterea rușinoasă de către premierul Florin Cîțu a reprezentantului deținuților politici victime ale comunismului din România, Octav Bjoza. Urmașii deținuților politic pentru care se lupta d-l Bjoza să primească indemnizații au fost supuși, indiferent de simpatiile politice din perioada interbelică ale părinților lor, unui regim de tip Auschwitz de autoritățile statului român din perioada comunistă. Ei sunt despăgubiți nu pentru că au aderat la o politică legionară, țărănistă sau chiar socialistă, ci pentru că statul român i-a nedreptățit, condamnându-i fără un proces echitabil la ani grei de pușcărie de exterminare. Aici evreii urmași ai unor supraviețuitori ai Holocaustului ar trebui să fie solidari cu românii urmași ai unor supraviețuitori ai crimelor comunismului. Dar una sunt evreii de bună-credință și alta sunt cei care fac politică în numele lor - situație similară și în cazul maghiarilor.

„De data aceasta ținta vizibilă a fost doamna Maia Morgenstern, dar dacă fiecare din noi nu va lua poziție, dacă autoritățile publice nu vor pune în aplicație legislația în vigoare, dacă societatea în sine nu va lua poziție împotriva acestor atitudini, întrebarea corectă este care va fi următoarea țintă, nu când. Nu putem lăsa ca astfel de derapaje să devină reprezentative pentru România. Ca reprezentant suprem al poporului român, Parlamentul României și fiecare deputat sau senator în sine este responsabil de protejarea memoriei victimelor și a lecțiilor care trebuie învățate din istorie. (...) În numele evreilor din România vreau să transmit câteva mesaje: nu vom ceda, nu vom fi intimidați, nu vom fi amenințați de nimeni și nu ne vom trăi viața ca cetățeni ai României în teamă. Vom continua să trăim în România cu aceeași demnitate care ne-a caracterizat întotdeauna, cu aceeași loialitate față de România, cu același respect pe care l-am arătat întotdeauna tuturor celor din jurul nostru”, a declarat deputatul Silviu Vexler miercuri, înainte ca plenul Camerei Deputaților să adopte o „declarație privind unele manifestări cu caracter antisemit din România și tentativele de reabilitare a criminalilor de război”. 

Amintesc aici că eticheta de „criminali de război” a fost o etichetă pusă abuziv de autoritățile comuniste din anii 1950 oricărui român care a îndeplinit ordinele Armatei Române în primii 4 ani ai Celui de-Al Doilea Război Mondial, luptând împotriva Uniunii Sovietice pe frontul de est. Faptul că reprezentanți ai statului postdecembrist preiau fără discernământ etichete mincinoase atribuite de statul comunist în anii stalinismului este fie o înțelegere ideologizată a istoriei românilor - pentru o minte slabă, fie un atentat la cinstirea memoriei victimelor comunismului - pentru un spirit viclean.
 


Dacă pe d-l Vexler nu l-a interesat, momentan, decât subiectul antisemitismului croșetat (cazul Maia Morgenstern, cu toate că autorul amenințării nu era nici român, nici aur-ist) sau imaginar (deținuții politici și partidele de dreapta), altor politicieni aflați la putere tema antisemitismului sau a extremismului le-a căzut mănușă pentru criza politică a momentului: protestele anti-restricții și anti-guvernamentale.

„Deputații din Parlamentul României urmăresc cu atenție și îngrijorare creșterea numărului de manifestări cu caracter antisemit în România”, a declarat miercuri fostul premier Ludovic Orban (PNL) de la tribuna Camerei Deputaților, citat de Știri pe Surse

Același Orban s-a referit cu o zi înainte la protestatari ca la niște extremiști, violenți și agresivi.

„Eu nu contest dreptul oamenilor de a se exprima public, de a protesta, dar aceste acțiuni de protest trebuie să se desfășoare în cadrul legal și nu trebuie să se ajungă la manifestări extreme, la violență, cu atât mai puțin să se recurgă la distrugeri de bunuri publice, la agresiune. Toate aceste forme de agresiune le condamn cu tărie”, a scris Ludovic Orban pe Facebook

Incidente violente au mai existat la protestele anti-restricții, dar ele nu sunt ilustrative pentru ansamblul mișcării civice. La fel cum nu sunt ilustrative cele câteva persoane abuzate de jandarmi pentru ansamblul Jandarmeriei Române. Bineînțeles, din a doua zi s-au activat infiltrații și ultrașii. Ei n-au fost aduși de organizatorii protestului pentru Libertate, lucru pe care l-au pățit chiar și organizatorii protestelor #Rezist, foarte îndrăgite la acea vreme atât de Orban, cât și de Iohannis.

Dacă Orban a catalogat protestele pentru Libertate drept extremiste, Klaus Iohannis a dat tonul derapajului numindu-le „antisemite”, jignind astfel incalificabil cele câteva sute de mii de români care au ieșit în stradă și le susțin, deși sunt convins că nici lui și nici altor sași din România nu le convine eticheta de „naziști” și succesori ai Grupului Etnic German pe care le-o lipesc unii adversari politici. Iar primarul Timișoarei, Dominic Fritz (USR), a strecurat și tema „xenofobiei” și „antieuropenismului” pentru că, nu-i așa, cine se revoltă contra unui primar incompetent are de fapt ceva împotriva etniei acestuia. Conform aceluiași principiu, protestele din Israel împotriva premierului Benjamin Netanyahu ar fi fost proteste „antiguvernamentale” sau proteste „antisemite”?

Antisemitismul este condamnabil. Dar eticheta antisemitismului este o „bombă nucleară”, pentru că cineva acuzat de antisemitism nu poate să se apere cu argumente raționale - acuzația creează un impact emoțional prea mare pentru a mai fi auzită și apărarea. Prin urmare, ticăloșii politici care nu se dau în lături de la a folosi cu rea-credință eticheta antisemitismului doar pentru că nu-s în stare să găsească altă cale de a-și „bombarda” adversarii politici sunt la fel de condamnabili ca orice alți extremiști.
 
Părerea mea este că, la fel cum negarea Holocaustului se pedepsește prin lege, inventarea antisemitismului acolo unde nu este cazul ar trebui să se pedepsească în egală măsură. Pentru că nu ne putem juca cu focul nici într-un sens și nici în altul. Iar dacă ne jucăm, pe termen lung, se va ajunge la o diluare și compromitere a temei antisemitismului, care ar putea să aducă deservicii comunității evreiești și întregii societăți - sau, cum ar spune d-l Vexler, „democrației în sine”.