Trec peste jignirile groase, ca niște înjurături birjărești, ordinare, pe care consider, îndreptățit, că mi le-au adresat diavolii amărâți, deoarece și eu cred necondiționat în Iisus Hristos, mă rog în Biserica bunicilor și părinților mei, aprind lumânări pentru a lumina Calea sufletelor înaintașilor noștri și încerc să fiu un om bun, după cum mă povățuia bunica mea, Alexandrina. Deci, sunt una dintre milioanele de "vite”. Dacă noi, credincioșii, suntem "vite”, atunci înseamnă că diavolii aceștia mici și cufuriți sunt atinși de "boala vacii nebune*.
 
Dar nu pot să trec peste jignirea adusă memoriei bunicului meu Gheorghe, luptător credincios în tranșeele războiului Reîntregirii, un țăran mijlocaș, care a avut 16 copii (ulterior, din 1947, devenit chiabur și dezmoștenit de Țara lui)! Nu pot să trec peste copitele drăcești trase în direcția Preafericitului nostru Părinte Daniel, reazămul nădejdilor noastre întru Dumnezeu! Nu pot să trec peste mizeriile aruncate spre sufletul credincios al copilului meu Alexandru, care știe că dacă este și va fi un OM bun, mare, valoros, este și va fi datorită Iubirii fără sfârșit a lui Dumnezeu!
 
Despre toți cetepeii, usereii, idioțeii și alți diavolici care formează șancrul periculos care ar vrea să paralizeze creierul Națiunii, scrie Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina. La vremea lui, și Sfântul Nectarie a avut parte de cetepeii și usereii vremii, așa cum și Sfântul Ioan Hrisostom i-a întâlnit și a luptat cu demența acelora, în vremurile de demult!
 
"Chipul omului mânios, nestăpânit și irascibil, este înfricoșător. În el sunt întipărite, cu ajutorul unor culori vii, sălbăticia patimilor care asupresc sufletul vrednic de milă al acestuia. Fața îi este crâncenă, respingătoare, insipirând frică; beția sufletului sălbăticit se arată pe chipul său asemenea unei obsesii; are o față palidă, ochii tulburi, privirea încruntată, mușchii feței încordați, perii capului ridicați, gura spumegândă, buzele tremurând; nu se poate ține-n frâu, nu-i pasă nici de sine, nici de cei prezenți, se ia de toți, se încaieră cu toți, ca într-o luptă care are loc noaptea, vorbește necuviincios, nu-l poate potoli nimeni, înjură, lovește, blestemă, țipă, răbufnește. Cel irascibil le face pe toate fără a judeca, se îmbată fără a bea vin, iar mânia lui, asemenea vinului, face ca sufletul să se tulbure. Cel plin de înverșunare devine asemenea unei fiare, pentru că furia pune stăpânire pe rațiunea sa și-l face să-și piardă mințile; din gură îi ies ocări, iar limba lui proferează blasfemii. Omul iute la mânie este o fiară crudă și sălbatică, fiind chinuit de o mânie ce nu poate fi stăpânită. Nici o mare pe care vânturile puternice o răscolesc nu se dezlănțuie asupra stâncilor, așa cum izbucnește mânia celui irascibil. Cel furios este nemilos, neîmpăcat, necuvios; mânia se aprinde în inima lui și furia îi întreține flacăra. Omul mânios provoacă dezbinare și cel furios zămislește păcat.”
 
(Sfântul Nectarie din Eghina – "Cunoaște-te pe tine însuți” – ed. Sophia/Metafraze, 2012.)
 
* boala vacii nebune este o afecțiune neurologică fatală, care distruge treptat creierul și măduva spinării (sistemul nervos central) la vite. Boala mai este cunoscută și sub numele de encefalopatia spongiformă bovină.