ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Corespondență din Canada

Citisem cândva o idee insolită: unii se supără pe tine pentru ce ți-au făcut. Azi e perfect valabilă. Intră în scenă nemulțumiții de terminarea pandiliei.

Cei care timp de doi ani ne-au asaltat cu țâfna lor consternată, hârjâie acum în gol, bărci eșuate mirosind a motor cu elicea belită. Cetățenoizii cărora le-a păsat atât de mult de noi încât privarea de libertate nu era pas si grave, dar se înverzeau dacă vedeau vreo meclă nemascată. Care s-au enervat când au fost puși în fața evidenței că pașaportul nu i-a ferit de nimic, dimpotrivă, s-au îmbolnăvit ei între ei prin restaurante și prin avioane fiindcă noi, scârbavnicii, n-am avut voie la etajul cu superiori.

Sunt supărați pe noi, nu vor să avem dreptate pentru că asta înseamnă că au pierdut. Nu vor să ne amintim cum se înfierbântau vânându-ne sau cum s-au schimonosit când au înțeles că n-o să pună în veci laba pe noi.

Scurta satisfacție că ei pot și noi nu s-a fâsâit. Covrigei, no pasa nada, va rămâne ce ați zis, dar mai ales ce nu ați zis când am fi avut nevoie să vă auzim, vă asigur că veți fi eterni.

Îmi scârțâie una la serviciu: „Ați câștigat, tot voi!”

I-am zâmbit consolând-o: „Câștigasem demult, doar că acuma ați înțeles și voi.” Pentru că doi ani am ignorat cu brio insulte, acuzații, insinuări, nedreptăți, agresivitate, falimente, șomaj, turnătorii, ostracizări, hăhăieli cretine. Câștigatul nu e o acțiune, e o mentalitate, o atitudine, o ai sau nu și atât.

Vineri directorul ne-a anunțat un minut de reculegere pentru victimele covidului.

O să-l întreb dacă la sintagma asta intră și sinucigașii ajunși la capătul speranței,

- bătrânii abandonați care ar fi preferat să moară de viruși decât de mizeria singurătății,

- deținuții politici din închisorile socialismului canadian,

- oamenii cu mâinile goale care-au luat genunchi în stomac de la casapii mascați,

- femeile călcate de cai și cele arestate fără temei legal însă suficient de vinovate că l-au enervat pe narcisistul de la putere,

- angajații care au fost dați afară pentru că au avut altă opinie,

- COPIII, odioșilor, COPIII și TINERII care au stat întemnițați prin camere cocoșați în fața ecranelor zeci de ore ca după aia să afle că ei sunt excluși de unde se duc prietenii lor, că nu mai au dreptul la cultură, la sport, la educație!

A fost greu, mult, urât, dar cu atât mai frumos fiindcă am ales pentru noi înșine.

Am trecut prin toate culorile: disbelief, stresul nesiguranței, furia nedreptății, nebunia curajului de a merge înainte no matter what, uimirea descoperirii că prietenii sunt niște butaforii din carton în mărime naturală. Nu-mi veni tu acum care te uitai la mine de la terasă să-mi spui că pfoaidemine, ați câștigat!

Nu contează că între timp ies toți viermii din conserva pfizeristă, că li se dărâmă șandramaua sanitaristă, somehow, we are still the conspiracy theorists. Am și eu un răspuns pentru cui îi pute libertatea mea și a crezut c-o să mă sperie, culpabilizeze, intimideze, șantajeze: don`t mess with somebody who is not afraid of being alone, you`ll lose every single time.

Tuturor virtuoșilor care tremură livizi, vă doresc o normalitate periculoasă atât de insuportabilă încât să aveți coșmaruri că sunteți îmbrățișați de străinii de pe stradă și să vă treziți transpirați crezând că v-au înconjurat și vă omoară pupându-vă.