Adică cum, dacă vulpea are pui din producția proprie, de ce n-ar fi adevărat că și sasul are casele din meditații?

*Apropo de răul pe care-l trăim în aceste timpuri. De ceva timp îmi dau seama că de fapt eu fac o greșeală. Dau o mult prea mare atenție acestui rău și celor prin care Diavolul îl face în lume, și mult prea puțină atenție lui Dumnezeu și binelui pe care El l-ar putea face dacă și eu m-aș purta cum se cuvine.

*Într-un interviu dat ieri Europei libere (vai de Europa și de libertatea ei...), Ana Blandiana a declarat nici mai mult nici mai puțin că „ar trebui să fim recunoscători pandemiei”. Inițial m-am gândit că treaba cu "recunoștința" o fi cumva consecventă cu aceea din evul comunist, când dizidenta închipuită a fost recunoscătoare până și Partidului criminal. Apoi, date fiind și alte ieșiri în decor din ultima vreme, nu-mi părea exclus ca doamna să se fi apucat de băut. Însă uitându-mă mai atent la transcriptul dialogului am găsit explicația ce-mi lipsea. Recunoscători trebuie să fim și guvernanților, a mai spus Blandiana. Guvernanți care se înțelege că, cel mai probabil, la rândul lor au fost și ei acestei oportuniste deplorabile: „Nu cred că autoritățile românești s-au descurcat mai stângaci și mai lipsit de inteligență și de înțelepciune decât autoritățile din alte țări, în aceste condiții extreme, dovadă că în analizele europene ale momentului pe temele de viață și de moarte nu ne aflăm pe ultimele locuri”.

*Conduși de oameni fără Dumnezeu,/ Să mulțumim ca nu ni-i încă și mai rău.

*A început Postul mare. Știm că postul înseamnă să te abții și de la anumite alimente. Iar asta ne-a învățat Mântuitorul Însuși care timp de patruzeci de zile n-a mâncat și n-a băut nimic. Sfinții Părinți ai Bisericii, și Biserica însăși, ne-au învătat și ne învață și că postul de mâncare nu e singurul care se cuvine ținut. Și chiar nici cel mai important, în ultimă instanță, după cum vedem și din acest scurt citat din Sfântul Ioan Gură de Aur: „Eu l-aș numi de o mie de ori mai fericit pe cel ce mănâncă decât pe cel ce postește de mâncare dar face nedreptate, căci nu mâncarea este un rău ci păcatul. De aceea, cine mănâncă și nu poate să postească, acela să împartă milostenie cu prisosință, să facă rugăciuni stăruitoare, să dovedească o râvnă evlavioasă pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, să se împace cu dușmanii lui. Îndeplinind acestea el va posti adevăratul post, așa cum îl cere de la noi Domnul, căci cinstirea postului nu constă în reținerea de la bucate, ci în evitarea păcatelor, așa cum acela care postește, mărginindu-se numai la reținerea de la bucate, acela este cel ce necinstește postul.”

*„Îmi plac femeile” – ce exprimare animalică...

*M-a înnebunit Simion ăsta cu salariul lui donat. De parcă oamenii l-au votat să-și doneze salariul și să facă toată ziua filmulețe în care afurisește pe toată lumea și spune numai banalități. În loc să scrie proiecte de lege și să vină cu soluții concrete și de impact. Și o mai și ține toată ziua bună ziua că donându-și salariul "vreau să arăt că nu sunt și eu ca ceilalalți, care au intrat în politică să se îmbogățească”. Fără să-și dea seama (sau poate că-și dă dar e neclar ce urmărește) că prin asemenea afirmații îi vizează și pe ceilalți 46 de parlamentari din propriul partid. Și care, la cât îi cunosc deja pe destui, nu cred deloc că au intrat în politică să se căpătuiască. Of, of, of, ce mă roade un pantof…

*N-am timp numai când nu dau din el și lui Dumnezeu și aproapelui.

*Blandiana, Liiceanu și Dinescu, trei din cele mai treze conștiințe ale neamului, s-au făcut între ei cu ou și cu oțet: impostori, profitori lacomi, pușlamale și tot așa. Și culmea e că fiecare are perfectă dreptate. Poate ceva mai multă Dinescu, care, deși pușlamaua perfectă, măcar n-a avut nici pretenția fecioriei cu țâfnă a Blandianei, și nici emfaza buhăit-moralistă a ăluilalt. Și cam știu ce spun, ca unul care de vreo două decenii am stricat vreo trei tastaturi tot scriind despre dumnealor.

*Decât în ficțiunea romanului, teatrului sau filmului, mai bine în realitate străduindu-mă să-I urmez lui Dumnezeu.