Noi românii suntem realmente o nație fascinantă. Credem că ne merge rău când o mâță leșinată ne taie calea, dar nu și când ne conduce un bou.

*Pentru Catedrala națională, un vis de secole al românilor (începând cu Eminescu și Carol I), statul a alocat în 13 ani 75 de milioane de euro. Pentru proiecte filantropice și de asistență socială Biserica a alocat și alocă anual în jur de 40 de milioane de euro - în 2020, peste 38 de milioane. Desigur, nimic nu trebuie pus în competiție, dar e bine să știm cum stăm.

*În timp ce Führerul european și argații de aici vor să ne ducă la vaccinare ca pe vite la abator, și să ne țină și în continuare cu măștile pe față, unele state americane au decis deja: Măștile jos! Deocamdată Texas, Mississippi, Florida – și, în curând, foarte probabil, și Louisiana. Să sperăm deci că republicanii lui Trump vor reuși măcar ei, în tot spațiul Occidental, o împotrivire la rău care să mai dea o cât de mică speranță.

*Să faci toate nenorocirile pe care le fac sataniștii lumii și uneltele lor precum ai noștri, și nici să-ți treacă prin minte că ar putea exista Dumnezeu, și că o să plătești îngrozitor, înseamnă ca dracul să-ți fi luat efectiv mințile. Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva...

*Demonstrația de forță prin care statul american a spulberat voința poporului american la recentele prezidențiale a parafat, după părerea mea, în sfârșit, decesul democrației occidentale și victoria globalismului neo-marxist. Singura care cred că ar mai fi putut să se opună acestui din urmă act a fost – atât de paradoxal – Armata americană. Și tare mă tem că globaliștii se vor ocupa repejor și de ea.

*Sataniștii lumii și ai locului îi obligă pe oameni să poarte masca și după ce s-au vaccinat. Și oamenii rabdă. Încă rabdă...

*România Tv, spălătoria de cadavre politice, l-a invitat ieri pe Băsescu să explice el ce și cum cu dosarul Flota – o afacere în care banditul poartă o vinovăție pe care cred că nici Atotputernicul Dumnezeu nu i-o poate șterge. Și știu bine despre ce vorbesc, ca acela care a deschis acest dosar și s-a ocupat de el timp de șapte luni, în 1997. Până când numitul, ministru al Guvernului căruia aparțineam și eu, le-a cerut lui Ciorbea și Constantinescu să mă radă – ceea ce firește că s-a și întâmplat întocmai și la timp. Pentru ca ulterior Ciorbea (la foarte scurt timp), și mai apoi banditul însuși (peste șapte ani, din interese electorale, la prezidențialele din 2004) să asume cele ce-au făcut ca pe o greșeală. Sper că în curând voi finaliza istoricul acestei povești oribile, inclusiv cu toate probele judiciare, și-l voi pune pe site. Pentru ca lumea să poată afla cu detalii adevărul, și nu dezinformările lui Băsescu și ale mercenarilor lui din presă. Până atunci nu mai am să reamintesc decât că acest dosar a fost blocat pe așa-zise vicii de procedură ale DNA la scurt timp după ce securistul șef de Agenția de la Anvers a ajuns președinte (cu complicitatea Monicăi Macovei, ministrul său de la Justiție – și a altui nenorocit, Daniel Morar de la DNA).

*Dumnezeu m-a lăsat mai tont ca să nu mă trufesc.

*Scriitorul român George Simion, unul din cei doi co-președinți ai AUR, a afirmat recent de la tribuna Parlamentului țării că la Mineriada din iunie 1990 „minerii au crezut că-și apără drepturile”. Adică cum au crezut că-și apără drepturile, molestând (dar chiar și omorând) sute de bucureșteni nevinovați, cei mai mulți luați la ochi după cum li se părea lor că n-au votat cu Iliescu și FSN? Munții noștri AUR poartă,/ Și noi dăm din groapă-n groapă.

*Deși încă din 1997 Regele desemnase pe fiica sa Margareta drept succesoare, în februarie 2008 nepotul Nicolae anunța prin intermediul ziarului Cotidianul: „Sunt pregătit să fiu Regele României”. Și totuși, Regele și Familia Regală au trecut cu vederea necuviința acestui gest și doi ani mai târziu au acordat lui Nicolae încrederea lor și titlul de Principe al României. Însă timp de cinci ani fostul Principe avea să facă alte și alte dovezi ale drumului greșit pe care apucase. Iar dacă o conduită specifică regalității face ca aceste dovezi să nu fie făcute publice nu înseamnă că ele nu există. Și că Regele n-a plecat profund mâhnit și în ultimii ani ai vieții de nepotul său ca odinioară din cauza propriului tată.