ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Românii de peste Prut - românii adevărați, plini de credință, de tradiții, de muzică, de dans, de ospeție, de hărnicie și bun simț. Trist e că au stat sub bocancul tiraniei atâta vreme, încât se tem să se bucure. Vă iubim!

Am fost acum douăzeci de ani în ospeție la un prieten din Republica Moldova. Satul lui era enorm, cred ca avea 7-8 mii de case, toate foarte gospodăroase.
 
Pe drum, vreo zece copii se jucau leapșa sau ceva similar. Unul dintre ei, când m-a văzut a strigat: Mămicî, o vinit Bădița Ion Creangă. Ulița s-o pus pe chiuit, iar copiii alegau pe lângă noi.
 
Casa prietenului meu era de o curățenie fantastică, tăt normal, iar beciul m-a dat pe spate. Avea câteva mii de borcane de compot, zacuști, sosuri, mazâri, toate bunătățile, și vreo 7 butoaie de 200 de kile de vin.
 
La masă, stăpânul casei a zis rugăciunea. Copilașii nu stăteau la masă, ci pe un pat și priveau la bunătățile dumnezeiești care veneau. Că au fost vreo 10 feluri de mâncare. Supe, fripturi, colțunași, salate, veneau pe bandă. La sfârșit, un rățoi sfârâit în ceaun, o nebunie. Eu le strecuram copiilor de pe pat câte un copănel sau brânză, spre bucuria chiuită a pruncilor.
 
Bărbații discutau politică. Trei dintre bătrânii neamului își lăsaseră oasele în Siberia, după ani de trudă mucenicească.
 
Din când în când, stăpânul casei mai striga: nevastăă, mai adu o găleată de vin. Era un roze de o finețe fructată, răcoros, care se topea în gură.
 
Nu știu alții cum sunt, da eu români mai români, mai ortodocși, mai vajnici, mai zdraveni, mai patrioți ca ăștia mi-a fost teribil de greu să găsesc.
 
La întoarcere în țară, am luat un autobuz din Chișinău. Am trecut pe jos pe lângă o piață mare alimentară. Un cogeamitea uriașul ținea în cârcă, cu picioarele pe umeri, jumătate de vacă. Avea și suflu să strige: văcuțî bunî, di la Ialoveni. Am făcut Cruce cu limba.
 
Un neam de sudoare, de trudă, de doină plânsă, un neam de vădane care au născut și au crescut prunci cu poza ștearsă a tatălui furat, omorât de sovietici. Un neam de cântec, de Liturghie, de horă. Un neam care s-a luat la trântă cu ursul, și l-a biruit.
 
Așteptăm cu dor ca românii zdrobiți de bocancul de la Răsărit, să vină înapoi, în brațele țării care i-a născut.